Pilda vierilor
121Și a
început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară. 2Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei. 3Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 4Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit. 5Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i. 6Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu. 7Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie. 9Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții. 10Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra
pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi. 11Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri? 12Și
căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13Și
trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt. 14Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu? 15Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd. 16Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului. 17Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.
Despre înviere
18Și vin la el saducheii
, care
zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând: 19Învățătorule, Moise
ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său. 20Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță. 21Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa. 22Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia. 23La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 24Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt
ca îngerii în ceruri. 26Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 27El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.
Cea mai mare poruncă
28Și unul
dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 29Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă
Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. 30Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi. 31A doua este aceasta: Iubește
pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. 32Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că
46.9
este unul singur și nu este altul afară de el. 33Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este
mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și
nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.
Al cui fiu este Hristosul?
35Și răspunzând Isus, zicea pe când
învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David? 36Însuși David îi zice prin
Duhul Sfânt: Domnul a zis
Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale. 37Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.
Mustrarea cărturarilor
38Și în învățătura sa
zicea: Feriți‐vă
de cărturarii care doresc
să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe 39și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe: 40care mănâncă
cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.
Văduva săracă
41Și
ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în
cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. 42Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant. 43Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta
, care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri. 44Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot
ce avea, tot din ce trăiește.
Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
131Și pe când pleca
el din Templu, unul din ucenicii săi îi zice: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri! 2Și Isus i‐a zis: Vezi aceste zidiri mari? Nu
va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie desfăcută. 3Și pe când ședea pe muntele Măslinilor în fața Templului, Petru și Iacov și Ioan și Andrei îl întrebau la o parte: 4Spune‐ne
când vor fi acestea și care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? 5Iar Isus a început să le zică: Luați seama
să nu vă amăgească cineva. 6Mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt! și vor amăgi pe mulți. 7Iar când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, nu vă înspăimântați; căci aceste lucruri trebuie să fie; dar nu este încă sfârșitul. 8Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție; vor fi cutremure de pământ pe alocuri; va fi foamete; acestea
vor fi începutul durerilor. 9Dar voi luați seama
24.9Ap. 2.10
la voi înșivă: căci vă vor da în sinedrii și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie pentru ei. 10Și trebuie propovăduită întâi
Evanghelia la toate Neamurile. 11Și când
21.14
vă duc la judecată cei ce vă dau, nu vă îngrijorați mai dinainte ce să vorbiți, ci vorbiți ce vă va fi dat în acel ceas, căci nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci
4.8,31
Duhul Sfânt. 12Și frate va
24.10Lc. 21.16
da pe frate la moarte și tată pe copilul său; și copiii se vor scula asupra părinților și‐i vor omorî. 13Și veți
fi urâți de toți pentru numele meu, dar cel ce
24.13Ap. 2.10
rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14Dar când
veți vedea urâciunea pustiirii stând
unde nu trebuie (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce
sunt în Iudeea să fugă la munți. 15Iar cel ce este pe casă să nu se pogoare, nici să nu intre ca să ia ceva din casa lui. 16Și cel ce este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 17Dar vai
23.29
de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în zilele acelea! 18Și rugați‐vă ca să nu fie iarna. 19Căci
12.1Ioel 2.2Mat. 24.21
zilele acelea vor fi necaz, așa cum n‐a fost asemenea de la începutul zidirii pe care a zidit‐o Dumnezeu, până acum, și nici nu va mai fi. 20Și dacă n‐ar fi scurtat Domnul zilele, n‐ar scăpa nici o carne, dar pentru cei aleși, pe care i‐a ales, a scurtat zilele. 21Și atunci
21.8
dacă vă zice cineva: Iată, aici este Hristosul! Iată colo! nu credeți. 22Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, dacă este cu putință, pe cei aleși. 23Dar voi luați seama
; iată, v‐am spus toate dinainte. 24Ci în
zilele acelea, după necazul acela, soarele va fi întunecaț și luna nu‐și va da lucirea. 25Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. 26Și atunci
24.30Fapte. 1.111 Tes. 4.162 Tes. 1.7,10Ap. 1.7
vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu putere multă și slavă. 27Și atunci va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la cea mai îndepărtată margine a pământului până la cea mai îndepărtată margine a cerului. 28Iar de la smochin învățați
pilda lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. 29Astfel și voi, când veti vedea făcându‐se acestea, cunoașteți că el este aproape, la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece neamul aceșta, până când vor fi toate acestea. 31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele
mele nu vor trece. 32Iar despre ziua aceea sau ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii în cer, nici Fiul, afară de Tatăl. 33Luați seama
25.13Lc. 12.40
21.34Rom. 13.111 Tes. 5.6
, privegheați și rugați‐vă; căci nu știți când este vremea nimerită. 34Este
25.14
ca un om care se duce din țară, își lasă casa și dă robilor săi putere, fiecăruia lucrul lui; și a poruncit portarului să vegheze. 35Deci vegheați
, căci nu știți când vine domnul casei, sau seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau dimineața; 36ca nu cumva venind pe neașteptate, să vă afle dormind. 37Iar ce zic vouă, zic tuturor: Vegheați.
Sfatul împotriva lui Isus
141Și după două
13.1
zile erau Paștile și azimile; și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe el prin viclenie ca să‐l omoare. 2Căci ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare de popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
3Și
când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie având un alabastru plin cu mir de nard adevărat, foarte scump; și a spart alabastrul și l‐a turnat pe capul lui. 4Și erau unii acolo care s‐au mâhnit adânc în ei, și ziceau: Pentru ce s‐a făcut această pierdere de mir? 5Căci acest mir se putea vinde cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. 6Iar Isus a zis: Lăsați‐o; pentru ce‐i faceți supărare? Ea a făcut un lucru bun față de mine. 7Căci pe
săraci îi aveți totdeauna cu voi și puteți să le faceți bine când voiți, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; a apucat înainte să‐mi ungă trupul pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei. 10Și Iuda
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a plecat la mai marii preoților ca să‐l dea lor. 11Iar ei, când au auzit, s‐au bucurat și au făgăduit să‐i dea argint. Și el căuta cum să‐l dea la vreme nimerită.
Prăznuirea Paștilor
12Și în
ziua dintâi a azimilor, când înjunghiau Paștile, ucenicii săi îi zic: Unde voiești să ne ducem să‐ți pregătim ca să mănânci Paștile? 13Și el trimite pe doi dintre ucenicii săi și le zice: Duceți‐vă în cetate și vă va ieși înainte un om ducând un vas de pământ cu apă, urmați‐l 14și unde va intra spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: Unde este odaia mea de oaspeți, unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 15Și el însuși vă va arăta o odaie mare sus gătită cu așternut și acolo pregătiți‐ne. 16Și ucenicii au ieșit și au venit în cetate și au găsit cum le spusese el și au pregătit Paștile. 17Și când s‐a făcut seară
, vine cu cei doisprezece. 18Și pe când ședeau ei la masă și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu mine, mă va da prins. 19Ei au început a se întrista și a‐i zice unul câte unul: Nu cumva sunt eu? 20Iar el le‐a zis: Este unul din cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21Căci Fiul omului
se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului! Bine i‐ar fi dacă nu s‐ar fi născut omul acela.
Cina cea de taină
22Și pe când
mâncau, el a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt‐o și le‐a dat și a zis: Luați, acesta este trupul meu. 23Și a luat paharul și după ce a mulțumit, le‐a dat și au băut toți din el. 24Și le‐a zis: Acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.
Înștiințarea lui Petru
26Și după ce
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 27Și Isus
le zice: Toți veți avea prilej de poticnire, căci este scris: Voi bate
păstorul și oile se vor împrăștia. 28Dar după
ce mă voi scula, voi merge înainte de voi în Galileea. 29Iar Petru
i‐a zis: Chiar dacă toți vor avea prilej de poticnire, totuși eu nu. 30Și Isus îi zice: Adevărat îți spun că tu azi în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 31Iar Petru și mai tare zicea: Dacă ar trebui să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Și toți ziceau la fel.
Ghetsimani
32Și vin
la un loc îngrădit al cărui nume este Ghetsimani. Și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi ruga. 33Și ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să se întristeze și să se tulbure adânc. 34Și le zice: Sufletul meu este foarte întristat
până la moarte. Rămâneți aici și vegheați. 35Și mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ, și s‐a rugat ca, dacă este cu putință, să treacă de la el ceasul. 36Și zicea: Ava
, Tată, toate
îți sunt cu putință, dă la o parte acest pahar de la mine, însă
6.38
nu ce voiesc eu, dar ce voiești tu. 37Și vine și‐i află dormind și zice lui Petru: Simone, dormi? N‐ai fost în stare să veghezi un ceas? 38Vegheați și rugați‐vă, ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul
este fără preget, dar carnea este neputincioasă. 39Și iar a plecat și s‐a rugat zicând același cuvânt. 40Și iarăși a venit și i‐a găsit dormind, căci ochii le erau cu totul îngreuiați și nu știau ce să‐i răspundă. 41Și vine a treia oară și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă; este destul; a
venit ceasul, iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‐vă
, să mergem, iată s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
43Și
îndată pe când vorbea el încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și ciomege, de la mai marii preoților și de la cărturari și de la bătrâni. 44Și cel ce avea să‐l dea prins le dăduse un semn învoit zicând: Pe care îl voi săruta, acela este; apucați‐l și duceți‐l cu pază bună. 45Și când a venit, îndată s‐a apropiat de el și zice: Rabi! Și l‐a sărutat mult. 46Iar ei au pus mâinile pe el și l‐au apucat. 47Iar unul din cei ce stăteau lângă el a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 48Și Isus
a răspuns și le‐a zis: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? 49În fiecare zi eram la voi învățându‐vă în Templu și nu m‐ați apucat. Dar aceasta se face ca să
24.44
se împlinească scripturile. 50Și
toți l‐au lăsat și au fugit. 51Și un tânăr oarecare îl urma, având aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol; și ei îl apucă. 52Dar el a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol.
Isus osândit de Sinedriu
53Și au dus pe
Isus la marele preot. Și toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii se adună lângă el. 54Și Petru l‐a urmat de departe până înăuntru în curtea marelui preot și ședea împreună cu slujitorii și se încălzea la lumina focului. 55Iar mai marii preoților
și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‐l omoare și nu aflau. 56Căci mulți mărturiseau mincinos împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau. 57Și unii s‐au sculat și mărturiseau mincinos împotriva lui zicând: 58Noi l‐am auzit zicând: Eu
voi dărâma Templul acesta care este făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini. 59Și nici așa nu se potrivea mărturia lor. 60Și
marele preot s‐a sculat în mijloc și a întrebat pe Isus zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 61Dar el
tăcea și n‐a răspuns nimic. Marele
preot iarăși l‐a întrebat și‐i zice: Tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat? 62Iar Isus a zis: Eu sunt: și
26.64Lc. 22.69
veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului. 63Iar marele preot și‐a sfâșiat hainele și zice: Ce mai avem trebuință de martori? 64Ați auzit hula, ce vi se pare? Iar ei toți l‐au osândit că este vinovat de moarte. 65Și unii au început să‐l scuipe și să‐i acopere fața și să‐l pălmuiască și să‐i zică: Proorocește! Și slujitorii l‐au primit în bătăi.
Tăgăduirea lui Petru
66Și pe
când era Petru jos în curte, vine una dintre slujnicile marelui preot, 67și văzând pe Petru încălzindu‐se, se uită la el și zice: Și tu erai cu Nazarineanul, cu Isus. 68Dar el a tăgăduit zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară în curtea dinainte. Și a cântat cocoșul. 69Și
slujnica l‐a văzut și a început să zică iarăși celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei. 70Dar el iar a tăgăduit. Și peste
puțin cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: Cu adevărat ești unul dintre ei; căci
ești și Galileean. 71Iar el a început să blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta de care vorbiți. 72Și îndată
cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul cum îi zisese Isus: Mai înainte de a cânta cocoșul de două ori mă vei tăgădui de trei ori. Și gândindu‐se la aceasta, plângea.
