Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Sfatul împotriva lui Isus

141Și după două

14.1
Mat. 26.2Lc. 22.1In. 11.55
13.1
zile erau Paștile și azimile; și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe el prin viclenie ca să‐l omoare. 2Căci ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare de popor.

Mirul turnat pe capul lui Isus

3Și

14.3
Mat. 26.6In. 12.1,3Lc. 7.37
când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie având un alabastru plin cu mir de nard adevărat, foarte scump; și a spart alabastrul și l‐a turnat pe capul lui. 4Și erau unii acolo care s‐au mâhnit adânc în ei, și ziceau: Pentru ce s‐a făcut această pierdere de mir? 5Căci acest mir se putea vinde cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. 6Iar Isus a zis: Lăsați‐o; pentru ce‐i faceți supărare? Ea a făcut un lucru bun față de mine. 7Căci pe
14.7
Deut. 15.11
săraci îi aveți totdeauna cu voi și puteți să le faceți bine când voiți, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; a apucat înainte să‐mi ungă trupul pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei. 10Și Iuda
14.10
Mat. 26.14Lc. 22.3,4
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a plecat la mai marii preoților ca să‐l dea lor. 11Iar ei, când au auzit, s‐au bucurat și au făgăduit să‐i dea argint. Și el căuta cum să‐l dea la vreme nimerită.

Prăznuirea Paștilor

12Și în

14.12
Mat. 26.17Lc. 22.7
ziua dintâi a azimilor, când înjunghiau Paștile, ucenicii săi îi zic: Unde voiești să ne ducem să‐ți pregătim ca să mănânci Paștile? 13Și el trimite pe doi dintre ucenicii săi și le zice: Duceți‐vă în cetate și vă va ieși înainte un om ducând un vas de pământ cu apă, urmați‐l 14și unde va intra spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: Unde este odaia mea de oaspeți, unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 15Și el însuși vă va arăta o odaie mare sus gătită cu așternut și acolo pregătiți‐ne. 16Și ucenicii au ieșit și au venit în cetate și au găsit cum le spusese el și au pregătit Paștile. 17Și când s‐a făcut seară
14.17
Mat. 26.20
, vine cu cei doisprezece. 18Și pe când ședeau ei la masă și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu mine, mă va da prins. 19Ei au început a se întrista și a‐i zice unul câte unul: Nu cumva sunt eu? 20Iar el le‐a zis: Este unul din cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21Căci Fiul omului
14.21
Mat. 26.24Lc. 22.22
se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului! Bine i‐ar fi dacă nu s‐ar fi născut omul acela.

Cina cea de taină

22Și pe când

14.22
Mat. 26.26Lc. 22.191 Cor. 11.23
mâncau, el a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt‐o și le‐a dat și a zis: Luați, acesta este trupul meu. 23Și a luat paharul și după ce a mulțumit, le‐a dat și au băut toți din el. 24Și le‐a zis: Acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.

Înștiințarea lui Petru

26Și după ce

14.26
Mat. 26.30
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 27Și Isus
14.27
Mat. 26.31
le zice: Toți veți avea prilej de poticnire, căci este scris: Voi bate
14.27
Zah. 13.7
păstorul și oile se vor împrăștia. 28Dar după
14.28
Cap. 16.7.
ce mă voi scula, voi merge înainte de voi în Galileea. 29Iar Petru
14.29
Mat. 26.33,34Lc. 22.34In. 13.37,38
i‐a zis: Chiar dacă toți vor avea prilej de poticnire, totuși eu nu. 30Și Isus îi zice: Adevărat îți spun că tu azi în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 31Iar Petru și mai tare zicea: Dacă ar trebui să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Și toți ziceau la fel.

Ghetsimani

32Și vin

14.32
Mat. 26.36Lc. 22.39In. 18.1
la un loc îngrădit al cărui nume este Ghetsimani. Și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi ruga. 33Și ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să se întristeze și să se tulbure adânc. 34Și le zice: Sufletul meu este foarte întristat
14.34
In. 12.27
până la moarte. Rămâneți aici și vegheați. 35Și mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ, și s‐a rugat ca, dacă este cu putință, să treacă de la el ceasul. 36Și zicea: Ava
14.36
Rom. 8.15Gal. 4.6
, Tată, toate
14.36
Evr. 5.7
îți sunt cu putință, dă la o parte acest pahar de la mine, însă
14.36
In. 5.30
6.38
nu ce voiesc eu, dar ce voiești tu. 37Și vine și‐i află dormind și zice lui Petru: Simone, dormi? N‐ai fost în stare să veghezi un ceas? 38Vegheați și rugați‐vă, ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul
14.38
Rom. 7.23Gal. 5.17
este fără preget, dar carnea este neputincioasă. 39Și iar a plecat și s‐a rugat zicând același cuvânt. 40Și iarăși a venit și i‐a găsit dormind, căci ochii le erau cu totul îngreuiați și nu știau ce să‐i răspundă. 41Și vine a treia oară și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă; este destul; a
14.41
In. 13.1
venit ceasul, iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‐vă
14.42
Mat. 26.46In. 18.1,2
, să mergem, iată s‐a apropiat cel ce mă dă prins.

Prinderea lui Isus

43Și

14.43
Mat. 26.47Lc. 22.47In. 18.3
îndată pe când vorbea el încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și ciomege, de la mai marii preoților și de la cărturari și de la bătrâni. 44Și cel ce avea să‐l dea prins le dăduse un semn învoit zicând: Pe care îl voi săruta, acela este; apucați‐l și duceți‐l cu pază bună. 45Și când a venit, îndată s‐a apropiat de el și zice: Rabi! Și l‐a sărutat mult. 46Iar ei au pus mâinile pe el și l‐au apucat. 47Iar unul din cei ce stăteau lângă el a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 48Și Isus
14.48
Mat. 26.55Lc. 22.52
a răspuns și le‐a zis: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? 49În fiecare zi eram la voi învățându‐vă în Templu și nu m‐ați apucat. Dar aceasta se face ca să
14.49
Ps. 22.6Is. 53.7Lc. 22.37
24.44
se împlinească scripturile. 50Și
14.50
Ps. 88.8
toți l‐au lăsat și au fugit. 51Și un tânăr oarecare îl urma, având aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol; și ei îl apucă. 52Dar el a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol.

Isus osândit de Sinedriu

53Și au dus pe

14.53
Mat. 26.57Lc. 22.54In. 18.13
Isus la marele preot. Și toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii se adună lângă el. 54Și Petru l‐a urmat de departe până înăuntru în curtea marelui preot și ședea împreună cu slujitorii și se încălzea la lumina focului. 55Iar mai marii preoților
14.55
Mat. 26.59
și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‐l omoare și nu aflau. 56Căci mulți mărturiseau mincinos împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau. 57Și unii s‐au sculat și mărturiseau mincinos împotriva lui zicând: 58Noi l‐am auzit zicând: Eu
14.58
Cap. 15.29.
voi dărâma Templul acesta care este făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini. 59Și nici așa nu se potrivea mărturia lor. 60Și
14.60
Mat. 26.62
marele preot s‐a sculat în mijloc și a întrebat pe Isus zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 61Dar el
14.61
Is. 53.7
tăcea și n‐a răspuns nimic. Marele
14.61
Mat. 26.63
preot iarăși l‐a întrebat și‐i zice: Tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat? 62Iar Isus a zis: Eu sunt: și
14.62
Mat. 24.30
26.64Lc. 22.69
veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului. 63Iar marele preot și‐a sfâșiat hainele și zice: Ce mai avem trebuință de martori? 64Ați auzit hula, ce vi se pare? Iar ei toți l‐au osândit că este vinovat de moarte. 65Și unii au început să‐l scuipe și să‐i acopere fața și să‐l pălmuiască și să‐i zică: Proorocește! Și slujitorii l‐au primit în bătăi.

Tăgăduirea lui Petru

66Și pe

14.66
Mat. 26.58,69Lc. 22.55In. 18.16
când era Petru jos în curte, vine una dintre slujnicile marelui preot, 67și văzând pe Petru încălzindu‐se, se uită la el și zice: Și tu erai cu Nazarineanul, cu Isus. 68Dar el a tăgăduit zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară în curtea dinainte. Și a cântat cocoșul. 69Și
14.69
Mat. 26.71Lc. 22.58In. 18.25
slujnica l‐a văzut și a început să zică iarăși celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei. 70Dar el iar a tăgăduit. Și peste
14.70
Mat. 26.73Lc. 22.59In. 18.26
puțin cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: Cu adevărat ești unul dintre ei; căci
14.70
Fapte. 2.7
ești și Galileean. 71Iar el a început să blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta de care vorbiți. 72Și îndată
14.72
Mat. 26.75
cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul cum îi zisese Isus: Mai înainte de a cânta cocoșul de două ori mă vei tăgădui de trei ori. Și gândindu‐se la aceasta, plângea.