Sfatul împotriva lui Isus
141Și după două
13.1
zile erau Paștile și azimile; și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe el prin viclenie ca să‐l omoare. 2Căci ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare de popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
3Și
când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie având un alabastru plin cu mir de nard adevărat, foarte scump; și a spart alabastrul și l‐a turnat pe capul lui. 4Și erau unii acolo care s‐au mâhnit adânc în ei, și ziceau: Pentru ce s‐a făcut această pierdere de mir? 5Căci acest mir se putea vinde cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. 6Iar Isus a zis: Lăsați‐o; pentru ce‐i faceți supărare? Ea a făcut un lucru bun față de mine. 7Căci pe
săraci îi aveți totdeauna cu voi și puteți să le faceți bine când voiți, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; a apucat înainte să‐mi ungă trupul pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei. 10Și Iuda
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a plecat la mai marii preoților ca să‐l dea lor. 11Iar ei, când au auzit, s‐au bucurat și au făgăduit să‐i dea argint. Și el căuta cum să‐l dea la vreme nimerită.
Prăznuirea Paștilor
12Și în
ziua dintâi a azimilor, când înjunghiau Paștile, ucenicii săi îi zic: Unde voiești să ne ducem să‐ți pregătim ca să mănânci Paștile? 13Și el trimite pe doi dintre ucenicii săi și le zice: Duceți‐vă în cetate și vă va ieși înainte un om ducând un vas de pământ cu apă, urmați‐l 14și unde va intra spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: Unde este odaia mea de oaspeți, unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 15Și el însuși vă va arăta o odaie mare sus gătită cu așternut și acolo pregătiți‐ne. 16Și ucenicii au ieșit și au venit în cetate și au găsit cum le spusese el și au pregătit Paștile. 17Și când s‐a făcut seară
, vine cu cei doisprezece. 18Și pe când ședeau ei la masă și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu mine, mă va da prins. 19Ei au început a se întrista și a‐i zice unul câte unul: Nu cumva sunt eu? 20Iar el le‐a zis: Este unul din cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21Căci Fiul omului
se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului! Bine i‐ar fi dacă nu s‐ar fi născut omul acela.
Cina cea de taină
22Și pe când
mâncau, el a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt‐o și le‐a dat și a zis: Luați, acesta este trupul meu. 23Și a luat paharul și după ce a mulțumit, le‐a dat și au băut toți din el. 24Și le‐a zis: Acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.
Înștiințarea lui Petru
26Și după ce
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 27Și Isus
le zice: Toți veți avea prilej de poticnire, căci este scris: Voi bate
păstorul și oile se vor împrăștia. 28Dar după
ce mă voi scula, voi merge înainte de voi în Galileea. 29Iar Petru
i‐a zis: Chiar dacă toți vor avea prilej de poticnire, totuși eu nu. 30Și Isus îi zice: Adevărat îți spun că tu azi în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 31Iar Petru și mai tare zicea: Dacă ar trebui să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Și toți ziceau la fel.
Ghetsimani
32Și vin
la un loc îngrădit al cărui nume este Ghetsimani. Și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi ruga. 33Și ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să se întristeze și să se tulbure adânc. 34Și le zice: Sufletul meu este foarte întristat
până la moarte. Rămâneți aici și vegheați. 35Și mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ, și s‐a rugat ca, dacă este cu putință, să treacă de la el ceasul. 36Și zicea: Ava
, Tată, toate
îți sunt cu putință, dă la o parte acest pahar de la mine, însă
6.38
nu ce voiesc eu, dar ce voiești tu. 37Și vine și‐i află dormind și zice lui Petru: Simone, dormi? N‐ai fost în stare să veghezi un ceas? 38Vegheați și rugați‐vă, ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul
este fără preget, dar carnea este neputincioasă. 39Și iar a plecat și s‐a rugat zicând același cuvânt. 40Și iarăși a venit și i‐a găsit dormind, căci ochii le erau cu totul îngreuiați și nu știau ce să‐i răspundă. 41Și vine a treia oară și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă; este destul; a
venit ceasul, iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‐vă
, să mergem, iată s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
43Și
îndată pe când vorbea el încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și ciomege, de la mai marii preoților și de la cărturari și de la bătrâni. 44Și cel ce avea să‐l dea prins le dăduse un semn învoit zicând: Pe care îl voi săruta, acela este; apucați‐l și duceți‐l cu pază bună. 45Și când a venit, îndată s‐a apropiat de el și zice: Rabi! Și l‐a sărutat mult. 46Iar ei au pus mâinile pe el și l‐au apucat. 47Iar unul din cei ce stăteau lângă el a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 48Și Isus
a răspuns și le‐a zis: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? 49În fiecare zi eram la voi învățându‐vă în Templu și nu m‐ați apucat. Dar aceasta se face ca să
24.44
se împlinească scripturile. 50Și
toți l‐au lăsat și au fugit. 51Și un tânăr oarecare îl urma, având aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol; și ei îl apucă. 52Dar el a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol.
Isus osândit de Sinedriu
53Și au dus pe
Isus la marele preot. Și toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii se adună lângă el. 54Și Petru l‐a urmat de departe până înăuntru în curtea marelui preot și ședea împreună cu slujitorii și se încălzea la lumina focului. 55Iar mai marii preoților
și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‐l omoare și nu aflau. 56Căci mulți mărturiseau mincinos împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau. 57Și unii s‐au sculat și mărturiseau mincinos împotriva lui zicând: 58Noi l‐am auzit zicând: Eu
voi dărâma Templul acesta care este făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini. 59Și nici așa nu se potrivea mărturia lor. 60Și
marele preot s‐a sculat în mijloc și a întrebat pe Isus zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 61Dar el
tăcea și n‐a răspuns nimic. Marele
preot iarăși l‐a întrebat și‐i zice: Tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat? 62Iar Isus a zis: Eu sunt: și
26.64Lc. 22.69
veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului. 63Iar marele preot și‐a sfâșiat hainele și zice: Ce mai avem trebuință de martori? 64Ați auzit hula, ce vi se pare? Iar ei toți l‐au osândit că este vinovat de moarte. 65Și unii au început să‐l scuipe și să‐i acopere fața și să‐l pălmuiască și să‐i zică: Proorocește! Și slujitorii l‐au primit în bătăi.
Tăgăduirea lui Petru
66Și pe
când era Petru jos în curte, vine una dintre slujnicile marelui preot, 67și văzând pe Petru încălzindu‐se, se uită la el și zice: Și tu erai cu Nazarineanul, cu Isus. 68Dar el a tăgăduit zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară în curtea dinainte. Și a cântat cocoșul. 69Și
slujnica l‐a văzut și a început să zică iarăși celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei. 70Dar el iar a tăgăduit. Și peste
puțin cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: Cu adevărat ești unul dintre ei; căci
ești și Galileean. 71Iar el a început să blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta de care vorbiți. 72Și îndată
cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul cum îi zisese Isus: Mai înainte de a cânta cocoșul de două ori mă vei tăgădui de trei ori. Și gândindu‐se la aceasta, plângea.
Isus înaintea lui Pilat
151Și îndată dimineața
23.1In. 18.28Fapte. 3.13
4.26
mai marii preoților cu bătrânii și cărturarii și tot sinedriul au ținut sfat și au legat pe Isus și l‐au dus și l‐au dat lui Pilat. 2Și Pilat
l‐a întrebat: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el răspunzându‐i zice: Tu zici. 3Și mai marii preoților îl învinuiau de multe. 4Iar Pilat
iarăși l‐a întrebat zicând: Nu răspunzi nimic? Iată de câte te învinuiesc ei. 5Iar Isus
n‐a mai răspuns nimic încât Pilat se mira.
Hotărârea de moarte întărită
6Iar la
sărbătoare le dădea drumul la un închis pe care‐l cereau de la el. 7Și era unul numit Baraba închis împreună cu cei răsculați care făcuseră un omor în răscoală. 8Și gloata s‐a suit și a început să‐i ceară să facă cum le făcea întotdeauna. 9Iar Pilat a răspuns zicându‐le: Voiți să vă dau drumul Împăratului iudeilor? 10Căci cunoștea că mai marii preoților din pizmă îl dăduseră prins. 11Dar mai marii preoților
au ațâțat gloata ca să le dea drumul mai bine lui Baraba. 12Iar Pilat a răspuns iarăși și le‐a zis: Dar ce voiți să fac eu cu cel pe care îl numiți Împăratul iudeilor? 13Și ei iarăși au strigat: Răstignește‐l. 14Iar Pilat le zicea: Dar ce rău a făcut? Dar ei mai tare au strigat: Răstignește‐l. 15Iar Pilat
voind să facă pe plac gloatei, a dat drumul lui Baraba pentru ei și pe Isus, după ce l‐a biciuit, l‐a dat ca să fie răstignit. 16Și ostașii
l‐au dus înăuntru în curte care este Pretoriul și au chemat împreună toată ceata. 17Și l‐au îmbrăcat în purpură și împletind o cunună de spini, i‐au pus‐o pe el. 18Și au început să‐i ureze: Bucură‐te, Împărate al iudeilor. 19Și‐i băteau capul cu o trestie și‐l scuipau și punându‐se în genunchi i se închinau. 20Și după ce au râs de el, l‐au dezbrăcat de purpură și l‐au îmbrăcat cu hainele lui. Și l‐au dus afară ca să‐l răstignească.
Răstignirea
21Și
silesc pe un trecător care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, să meargă cu ei ca să‐i ducă crucea. 22Și‐l
duc pe locul Golgota, adică tălmăcit: Locul căpățânii. 23Și‐i dădeau
vin dres cu smirnă, dar n‐a luat. 24Și‐l răstignesc și‐i împart
hainele aruncând sorț pe ele, cine ce să ia. 25Și era
ceasul al treilea când l‐au răstignit. 26Și scrierea vinei lui era scrisă
deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 27Și împreună
cu el răstignesc doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga lui. 28Și s‐a împlinit scriptura care zice: Și a
fost socotit cu cei fărădelege.
Batjocurile trecătorilor
29Și trecătorii
îl huleau clătinându‐și capetele și zicând: Ua
, cel ce dărâmi Templul și‐l zidești în trei zile. 30Mântuiește‐te pe tine însuți, pogorându‐te de pe cruce. 31Asemenea și mai marii preoților luându‐l în râs între ei cu cărturarii ziceau: Pe alții a mântuit, pe sine nu se poate mântui. 32Hristosul, Împăratul lui Israel, să se pogoare acum de pe cruce ca să vedem și să credem. Și cei
răstigniți împreună cu el îl ocărau.
Moartea lui Isus
33Și când a fost ceasul
al șaselea s‐a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. 34Și la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas mare: Eloi
, Eloi, Lama Sabactani? adică tălmăcit: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit. 35Și unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit ziceau: Iată cheamă pe Ilie. 36Și a alergat
unul și umplând un burete cu oțet l‐a pus într‐o trestie și i‐a
dat să bea zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‐l ia jos. 37Și
Isus a scos un glas mare și și‐a dat duhul. 38Și perdeaua
Templului a fost ruptă în două de sus până jos. 39Și când a văzut
sutașul care era acolo înaintea lui că așa și‐a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu. 40Și
erau și femei privind de
departe, între care și Maria Magdalena și Maria mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salome, 41care când era el în Galileea, îl urmau
și‐i slujeau și alte multe femei care s‐au suit cu ei la Ierusalim.
Îngroparea lui Isus
42Și când
s‐a făcut acum seara, pentru că era Pregătirea, adică ziua înainte de Sabat, 43a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic de bună stare, care și el aștepta
Împărăția lui Dumnezeu. Și el a îndrăznit și a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 44Și Pilat s‐a mirat că era mort acum, și chemând la sine pe sutaș l‐a întrebat dacă a murit de curând. 45Și când a aflat de la sutaș, a dăruit trupul mort lui Iosif. 46Și
el a cumpărat pânză de in și l‐a luat jos și l‐a înfășurat în pânza de in și l‐a pus în mormânt, care era săpat dintr‐o stâncă și a prăvălit o piatră pe ușa mormântului. 47Și Maria Magdalena și Maria mama lui Iose priveau unde este pus.
Învierea lui Isus
161Și după ce a trecut
Sabatul, Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov, și Salome, au
cumpărat miresme ca să vină și să‐l ungă. 2Și foarte de dimineață în
ziua întâi a săptămânii ele vin la mormânt când răsărise soarele. 3Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli piatra din ușa mormântului? 4Și uitându‐se în sus, zăresc că piatra este prăvălită, căci era foarte mare. 5Și intrând în mormânt, au văzut pe un tânăr stând la dreapta, învelit în veșmânt alb, și s‐au înspăimântat
. 6Și
el le zice: Nu vă înspăimântați; căutați pe Isus Nazarineanul cel răstignit; s‐a sculat, nu este aici. Iată locul unde l‐au pus! 7Dar duceți‐vă, spuneți ucenicilor săi și lui Petru că merge înainte de voi în Galileea; acolo îl veți vedea, după cum
v‐a zis. 8Și au ieșit și au fugit de la mormânt; căci le‐a cuprins tremur și uimire și
n‐au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Arătările lui Isus după Înviere
9Iar după ce a înviat de dimineață în ziua întâi a săptămânii, s‐a
arătat mai întâi Mariei Magdalenei din
care scosese șapte draci. 10Ea
s‐a dus și a vestit celor ce fuseseră cu el, care se tânguiau și plângeau. 11Și ei
, când au auzit că trăiește și a fost văzut de ea, n‐au crezut. 12Și după acestea s‐a arătat în altă înfățișare la
doi dintre ei care umblau, ducându‐se la câmp. 13Și ei s‐au dus și au vestit la ceilalți, dar nici pe ei nu i‐au crezut. 14Iar după aceea
s‐a arătat celor unsprezece, pe când ședeau la masă și i‐a mustrat pentru necredința lor și învârtoșarea de inimă, pentru că n‐au crezut pe cei ce l‐au văzut după ce se sculase.
Trimiterea celor unsprezece
15Și
le‐a zis: Mergeți în toată lumea și
propovăduiți Evanghelia la toată făptura. 16Cine
16.30‐32Rom. 10.91 Pet. 3.21
va crede și va fi botezat va fi mântuit; iar
cine nu va crede va fi osândit. 17Și aceste semne vor urma pe cei ce vor crede: în
8.7
16.18
19.12
numele meu vor scoate afară draci, vor vorbi în
10.46
19.61 Cor. 12.10,28
limbi noi, 18vor ridica șerpi
în mâinile lor și dacă vor bea ceva de moarte nu‐i va vătăma deloc. Vor
9.17
28.8Iac. 5.14,15
pune mâinile pe bolnavi și se vor face bine. 19Domnul Isus, deci, după
ce a vorbit cu ei, a
fost luat în cer, și a
șezut la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au ieșit și au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și
14.31 Cor. 2.4,5Evr. 2.1
întărind cuvântul prin semnele care urmau. Amin.