Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Vindecarea slăbănogului

21Și când a intrat

2.1
Mat. 9.1Lc. 5.18
iarăși în Capernaum după câteva zile, s‐a auzit că este în casă. 2Și s‐au adunat mulți împreună, încât nu mai era loc pentru ei nici spre ușă. Și el le vorbea cuvântul. 3Și vin aducând la el pe un slăbănog purtat de patru inși. 4Și neputând să se apropie de el, din princina gloatei, au descoperit acoperișul unde era și după ce au scobit, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. 5Și Isus, văzându‐le credința, zice slăbănogului: Copile, iertate‐ți sunt păcatele. 6Și erau acolo unii dintre cărturari șezând și gândind în inimile lor: 7Pentru ce vorbește acesta astfel? Hulește: cine
2.7
Iov 14.4Is. 43.25
poate ierta păcatele decât numai unul, Dumnezeu? 8Și îndată Isus, cunoscând
2.8
Mat. 9.4
cu duhul său că gândesc astfel în ei înșiși, le zice: Pentru ce gândiți aceasta în inimile voastre? 9Ce
2.9
Mat. 9.5
este mai lesne, a zice slăbănogului: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și ia‐ți patul și umblă? 10Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcate (zice slăbănogului): 11Ție‐ți zic, scoală‐te, ia‐ți patul și mergi la casa ta. 12Și s‐a sculat și îndată a luat patul și a ieșit înaintea tuturor, încât toți erau uimiți și slăveau pe Dumnezeu zicând: Niciodată n‐am văzut așa ceva.

Chemarea lui Levi

13Și

2.13
Mat. 9.9
a ieșit iar lângă mare și toată gloata venea la el și‐i învăța. 14Și pe când
2.14
Mat. 9.9Lc. 5.27
trecea, a văzut pe Levi al lui Alfeu stând la vamă și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat.

Isus stă la masă cu vameșii și păcătoșii

15Și a fost așa: El

2.15
Mat. 9.10
ședea la masă în casa lui și mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Isus și cu ucenicii lui, căci erau mulți și‐l urmau. 16Și cărturarii fariseilor, când au văzut că mânca cu vameșii și păcătoșii, ziceau ucenicilor lui: Mânâncă și bea cu vameșii și păcătoșii. 17Și auzind Isus, le zice: Nu
2.17
Mat. 9.12‐13
18.11Lc. 5.31,32
19.101 Tim. 1.15
cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N‐am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși.

Despre post

18Și ucenicii

2.18
Mat. 9.14Lc. 5.33
lui Ioan și fariseii posteau. Și vin și‐i zic: Pentru ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc? 19Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă să postească atunci când este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei nu pot posti. 20Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în ziua aceea. 21Nimeni nu coase o bucată de postav nou la un veșmânt vechi; altfel umplutura nouă a celui vechi rupe din acesta și se face o spărtură mai rea. 22Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile și vinul se pierde și burdufurile: ci pun vin nou în burdufuri noi.

Spicele de grâu și Sabatul

23Și a fost așa: El trecea

2.23
Mat. 12.1Lc. 6.1
în ziua Sabatului prin semănături și ucenicii lui au început să‐și facă drum smulgând
2.23
Deut. 23.25
spicele de grâu. 24Și fariseii îi ziceau: Vezi, pentru ce fac ei în ziua Sabatului ce nu se cade? 25Și el le‐a zis: Oare n‐ați citit niciodată ce
2.25
1 Sam. 21.6
a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit el și cei cu el? 26Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, când era mare preot Abiatar, și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care
2.26
Ex. 29.32,33Lev. 24.9
nu se cade să le mănânce decât numai preoții și a dat și celor ce erau cu el? 27Și le‐a zis: Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat: 28Așa că Fiul omului este Domn
2.28
Mat. 12.8
și al Sabatului.

3

Omul cu mâna uscată

31Și a

3.1
Mat. 12.9Lc. 6.6
intrat iar în sinagogă și acolo era un om care avea mâna uscată. 2Și‐l pândeau să vadă dacă îl tămăduiește în ziua Sabatului, ca să‐l învinuiască. 3Și zice omului care avea mâna uscată: Scoală‐te în mijloc. 4Și le zice: Se cuvine în ziua Sabatului a face bine sau a face rău? a mântui un suflet sau a omorî? Iar ei tăceau. 5Și după ce i‐a privit împrejur cu mânie, întristându‐se de învârtoșarea inimii lor, zice omului: Întinde‐ți mâna. Și a întins‐o și mâna lui s‐a făcut sănătoasă. 6Și fariseii
3.6
Mat. 12.14
au ieșit și îndată s‐au sfătuit cu irodianii
3.6
Mat. 22.16
împotriva lui, cum să‐l piardă.

Isus vindecă pe bolnavi

7Și Isus cu ucenicii săi s‐a depărtat spre mare și l‐a urmat o mulțime mare din Galileea și

3.7
Lc. 6.17
din Iudeea, 8și din Ierusalim și din Idumea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, o mulțime mare, auzind tot ce făcea, a venit la el. 9Și el a zis ucenicilor săi să‐i fie la îndemână o luntre din pricina gloatei ca să nu‐l strâmtoreze. 10Căci tămăduise mulți; încât toți câți aveau răni năvăleau spre el ca să‐l atingă. 11Și duhurile
3.11
Cap. 1.23, 24.
necurate, când îl zăreau, cădeau înaintea lui și strigau zicând: Tu
3.11
Mat. 14.33
ești Fiul lui Dumnezeu. 12Și le
3.12
Mat. 12.16
poruncea mult, ca să nu‐l dea pe față.

Alegerea celor doisprezece apostoli

13Și

3.13
Mat. 10.1Lc. 6.12
9.1
se suie în munte și cheamă la sine pe cine a voit el însuși. Și au venit la el. 14Și a făcut doisprezece ca să fie cu el și ca să‐i trimită să propovăduiască, 15și să aibă putere să scoată afară draci. 16Și a făcut doisprezece și lui Simon i‐a
3.16
In. 1.42
dat numele Petru; 17și pe Iacov al lui Zebedei și pe Ioan fratele lui Iacov și le‐a dat numele Boanerghes adică: Fii ai tunetului; 18și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Cananitul, 19și pe Iuda Iscarioteanul care l‐a și dat prins.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

20Și vin în casă. Și iarăși se adună împreună gloata încât

3.20
Cap. 6.81.
nu puteau nici să mănânce pâine. 21Și când au auzit, ai săi au venit ca să‐l apuce, căci
3.21
In. 7.5
10.20
ziceau: Și‐a ieșit din fire. 22Și cărturarii care se pogorâseră de la Ierusalim ziceau: Are
3.22
Mat. 9.34
10.25Lc. 11.15In. 7.20
8.48,52
10.20
pe Beelzebul; și: Scoate afară pe draci prin domnul dracilor. 23Și
3.23
Mat. 12.25
i‐a chemat la sine și le‐a zis în pilde: Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? 24Și dacă o împărăție se va dezbina împotriva sa însăși, împărăția aceea nu poate sta. 25Și dacă o casă se va dezbina împotriva sa însăși, casa aceea nu va putea sta. 26Și dacă Satana s‐a sculat împotriva sa însuși și s‐a dezbinat, nu poate sta, ci ia sfârșit. 27Dar nimeni
3.27
Is. 49.24Mat. 12.29
nu poate să intre în casa celui tare și să răpească sculele lui, dacă nu va lega mai întâi pe cel tare și atunci îi va prăda casa. 28Adevărat
3.28
Mat. 12.31Lc. 12.101 In. 5.16
vă spun că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și hulele cu care vor huli; 29dar cine va huli împotriva Duhului Sfănt n‐are iertare în veac, ci va fi vinovat de un păcat veșnic. 30Pentru că ziceau: Are duh necurat.

Mama și frații lui Isus

31Și

3.31
Mat. 12.46Lc. 8.19
mama lui și frații lui vin și, stând afară, au trimis la el să‐l cheme. 32Și gloata ședea împrejurul lui: Și‐i zic: Iată mama ta și frații tăi, afară, te caută. 33Și el le răspunde și zice: Cine este mama mea și frații mei? 34Și, privind în jur la cei ce ședeau împrejurul lui, zice: Iată mama mea și frații mei. 35Căci cine va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele meu și soră și mamă.

4

Pilda semănătorului

41Și a început iarăși

4.1
Mat. 13.1Lc. 8.4
să‐i învețe lângă mare. Și foarte multă gloată s‐a adunat la el încât el a intrat în corabie ca să șadă în mare și toată gloata era lângă mare pe pământ. 2Și‐i învăța multe în pilde și
4.2
Cap. 12.38.
în învățătura sa le zicea: 3Ascultați. Iată, a ieșit semănătorul să semene. 4Și a fost așa: Când semăna, una a căzut lângă cale și au venit păsările și au mâncat‐o. 5Și alta a căzut pe loc stâncos, unde n‐avea pământ mult și îndată a răsărit, pentru că n‐avea adâncime de pământ. 6Și când a răsărit soarele, a fost arsă de arșiță și, pentru că n‐avea rădăcină, s‐a uscat. 7Și alta a căzut între spini și spinii au crescut și au înecat‐o, și n‐a dat rod. 8Și altele au căzut pe pământul cel bun și au dat
4.8
In. 15.5Col. 1.6
rod înălțându‐se și crescând și au adus: una treizeci și alta șaizeci și alta o sută. 9Și a zis: Cine are urechi de auzit, să audă. 10Și când
4.10
Mat. 13.10Lc. 8.9
a fost singur, cei ce erau pe lângă el, împreună cu cei doisprezece, l‐au întrebat despre pilde. 11Și le‐a zis: Vouă vă este dată taina Împărăției lui Dumnezeu, iar pentru cei
4.11
1 Cor. 5.12Col. 4.51 Tes. 4.121 Tim. 3.7
de afară toate se fac în pilde, 12ca
4.12
Is. 6.9Mat. 13.14Lc. 8.10In. 12.40Fapte. 28.26Rom. 11.8
văzând să vadă și să nu zărească și auzind să audă și să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele. 13Și le zice: Nu știți pilda aceasta? Și cum veți cunoaște toate pildele? 14Semănătorul
4.14
Mat. 13.19
seamănă cuvântul. 15Iar aceștia sunt cei de lângă cale unde se seamănă cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul cel semănat în ei. 16Și aceștia de asemenea sunt cei semănați pe loc stâncos care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie. 17Și n‐au rădăcină în sine, ci sunt până la o vreme; apoi când se face o strâmtorare sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnesc. 18Și alții sunt cei semănați între spini; aceștia sunt cei ce au auzit cuvântul, 19și grijile veacului și amăgirea
4.19
1 Tim. 6.9,17
avuției și poftele de altele intrând îneacă cuvântul și se face neroditor. 20Și cei ce sunt semănați pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul și‐l primesc și fac rod: unul treizeci și unul șaizeci și unul o sută.

Lumina

21Și

4.21
Mat. 5.15Lc. 8.16
11.33
le‐a zis: Nu cumva este adusă candela ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22Căci
4.22
Mat. 10.26Lc. 12.2
nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față, nici n‐a fost ceva ascuns decât ca să vină la arătare. 23Dacă
4.23
Mat. 11.15
cineva are urechi de auzit să audă. 24Și le‐a zis: Luați seama ce auziți. Cu
4.24
Mat. 7.2Lc. 6.38
ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va da mai mult. 25Căci
4.25
Mat. 13.12
25.29Lc. 8.18
19.26
cine are i se va da și cine n‐are, i se va lua și ce are.

Pilda cu sămânța

26Și a zis: Așa este

4.26
Mat. 13.24
Împărăția lui Dumnezeu, cum aruncă un om sămânța pe pământ, 27și doarme și se scoală noaptea și ziua și sămânța răsare și crește, el însuși nu știe cum. 28Pământul aduce rod de la sine, mai întâi firul verde, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. 29Iar când rodul este copt, îndată trimite
4.29
Ap. 14.15
secerea, căci a sosit secerișul.

Pilda grăuntelui de muștar

30Și a zis: Cum

4.30
Mat. 13.31Lc. 13.18Fapte. 2.41
4.4
5.14
19.20
să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă s‐o punem? 31Este ca un grăunte de muștar care, când se seamănă pe pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ. 32Dar când s‐a semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și face ramuri mari încât păsările cerului pot locui sub umbra lui. 33Și
4.33
Mat. 13.34In. 16.12
le vorbea cuvântul în multe pilde de felul acesta, după cum puteau să audă. 34Și fără pildă nu le vorbea; dar la o parte lămurea toate ucenicilor săi.

Potolirea furtunii

35Și în

4.35
Mat. 8.18,23Lc. 8.22
ziua aceea făcându‐se seară, le zice: Să trecem dincolo. 36Și lăsând ei gloata, îl iau cu ei cum era în corabie: și erau alte corăbii cu el. 37Și se face o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât acum era să se umple corabia. 38Și el era în partea din urmă a corăbiei dormind pe căpătâi; și‐l deșteaptă și‐i zic: Învățătorule, nu‐ți este grijă că pierim? 39Și s‐a sculat și a certat vântul și a zis mării: Taci, fii liniștită. Și vântul s‐a potolit și s‐a făcut o liniște mare. 40Și le‐a zis: Pentru ce sunteți așa fricoși? Cum n‐aveți credință? 41Și s‐au temut cu temere mare și ziceau între ei: Cine este dar acesta că și vântul și marea ascultă de el?