Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Omul cu mâna uscată

31Și a

3.1
Mat. 12.9Lc. 6.6
intrat iar în sinagogă și acolo era un om care avea mâna uscată. 2Și‐l pândeau să vadă dacă îl tămăduiește în ziua Sabatului, ca să‐l învinuiască. 3Și zice omului care avea mâna uscată: Scoală‐te în mijloc. 4Și le zice: Se cuvine în ziua Sabatului a face bine sau a face rău? a mântui un suflet sau a omorî? Iar ei tăceau. 5Și după ce i‐a privit împrejur cu mânie, întristându‐se de învârtoșarea inimii lor, zice omului: Întinde‐ți mâna. Și a întins‐o și mâna lui s‐a făcut sănătoasă. 6Și fariseii
3.6
Mat. 12.14
au ieșit și îndată s‐au sfătuit cu irodianii
3.6
Mat. 22.16
împotriva lui, cum să‐l piardă.

Isus vindecă pe bolnavi

7Și Isus cu ucenicii săi s‐a depărtat spre mare și l‐a urmat o mulțime mare din Galileea și

3.7
Lc. 6.17
din Iudeea, 8și din Ierusalim și din Idumea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, o mulțime mare, auzind tot ce făcea, a venit la el. 9Și el a zis ucenicilor săi să‐i fie la îndemână o luntre din pricina gloatei ca să nu‐l strâmtoreze. 10Căci tămăduise mulți; încât toți câți aveau răni năvăleau spre el ca să‐l atingă. 11Și duhurile
3.11
Cap. 1.23, 24.
necurate, când îl zăreau, cădeau înaintea lui și strigau zicând: Tu
3.11
Mat. 14.33
ești Fiul lui Dumnezeu. 12Și le
3.12
Mat. 12.16
poruncea mult, ca să nu‐l dea pe față.

Alegerea celor doisprezece apostoli

13Și

3.13
Mat. 10.1Lc. 6.12
9.1
se suie în munte și cheamă la sine pe cine a voit el însuși. Și au venit la el. 14Și a făcut doisprezece ca să fie cu el și ca să‐i trimită să propovăduiască, 15și să aibă putere să scoată afară draci. 16Și a făcut doisprezece și lui Simon i‐a
3.16
In. 1.42
dat numele Petru; 17și pe Iacov al lui Zebedei și pe Ioan fratele lui Iacov și le‐a dat numele Boanerghes adică: Fii ai tunetului; 18și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Cananitul, 19și pe Iuda Iscarioteanul care l‐a și dat prins.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

20Și vin în casă. Și iarăși se adună împreună gloata încât

3.20
Cap. 6.81.
nu puteau nici să mănânce pâine. 21Și când au auzit, ai săi au venit ca să‐l apuce, căci
3.21
In. 7.5
10.20
ziceau: Și‐a ieșit din fire. 22Și cărturarii care se pogorâseră de la Ierusalim ziceau: Are
3.22
Mat. 9.34
10.25Lc. 11.15In. 7.20
8.48,52
10.20
pe Beelzebul; și: Scoate afară pe draci prin domnul dracilor. 23Și
3.23
Mat. 12.25
i‐a chemat la sine și le‐a zis în pilde: Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? 24Și dacă o împărăție se va dezbina împotriva sa însăși, împărăția aceea nu poate sta. 25Și dacă o casă se va dezbina împotriva sa însăși, casa aceea nu va putea sta. 26Și dacă Satana s‐a sculat împotriva sa însuși și s‐a dezbinat, nu poate sta, ci ia sfârșit. 27Dar nimeni
3.27
Is. 49.24Mat. 12.29
nu poate să intre în casa celui tare și să răpească sculele lui, dacă nu va lega mai întâi pe cel tare și atunci îi va prăda casa. 28Adevărat
3.28
Mat. 12.31Lc. 12.101 In. 5.16
vă spun că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și hulele cu care vor huli; 29dar cine va huli împotriva Duhului Sfănt n‐are iertare în veac, ci va fi vinovat de un păcat veșnic. 30Pentru că ziceau: Are duh necurat.

Mama și frații lui Isus

31Și

3.31
Mat. 12.46Lc. 8.19
mama lui și frații lui vin și, stând afară, au trimis la el să‐l cheme. 32Și gloata ședea împrejurul lui: Și‐i zic: Iată mama ta și frații tăi, afară, te caută. 33Și el le răspunde și zice: Cine este mama mea și frații mei? 34Și, privind în jur la cei ce ședeau împrejurul lui, zice: Iată mama mea și frații mei. 35Căci cine va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele meu și soră și mamă.