Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Vindecarea unui îndrăcit

51Și au

5.1
Mat. 8.28Lc. 8.26
venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor. 2Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat, 3care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț. 4Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească. 5Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre. 6Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat. 7Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci. 8Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat. 9Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți. 10Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut. 11Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând. 12Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei. 13Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare. 14Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat. 15Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut. 16Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci. 17Și au
5.17
Mat. 8.34Fapte. 16.39
început să‐l roage să plece din hotarele lor. 18Și pe când intra el în corabie, cel ce
5.18
Lc. 8.38
fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el. 19Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. 20Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.

Învierea fiicei lui lair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

21Și când

5.21
Mat. 9.1Lc. 8.40
a trecut Isus în corabie iarăși dincolo, s‐a adunat multă gloată la el și era lângă mare. 22Și
5.22
Mat. 9.18Lc. 8.41
vine unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair. Și văzându‐l, cade la picioarele lui, 23și‐l roagă mult zicând: Fetița mea este pe moarte, te rog, să vii să pui mâinile peste ea ca să fie scăpată și să trăiască. 24Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea. 25Și o femeie care avea
5.25
Lev. 15.25Mat. 9.20
o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău, 27când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul. 28Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată. 29Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană. 30Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putere
5.30
Lc. 6.19
8.46
ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele? 31Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins? 32Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul. 34Iar el i‐a zis: Fiică, credința
5.34
Mat. 9.22Fapte. 14.9
ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta. 35Pe când vorbea el încă
5.35
Lc. 8.49
, vin unii de la mai marele sinagogei zicând: Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul? 36Iar Isus, neluând în seamă cuvântul vorbit, zice mai marelui sinagogei: Nu te teme, crede numai. 37Și n‐a lăsat pe nimeni să‐l urmeze, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 38Și vin la casa mai marelui sinagogei și vede zarvă și pe cei ce plângeau și se văitau mult. 39Și când a intrat, le zice: Pentru ce faceți zarvă și plângeți? Copila n‐a murit, ci doarme
5.39
In. 11.11
. 40Și ei îl luau în râs. Și
5.40
Fapte. 9.40
dând afară pe toți, ia cu sine pe tatăl copilei și pe mama și pe cei împreună cu el, și intră unde era copila. 41Și apucând mâna copilei, îi zice: Talita cumi, adică tălmăcit: Fetițo, îți zic, scoală‐te. 42Și îndată fetița s‐a sculat și a umblat, căci era de doisprezece ani. Și s‐au uimit îndată cu mare uimire. 43Și le‐a
5.43
Mat. 8.4
9.30
12.16
17.9Lc. 5.14
poruncit mult ca nimeni să nu știe aceasta. Și a zis să i se dea să mănânce.