Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

61Și a

6.1
Mat. 13.54Lc. 4.16
ieșit de acolo și vine în patria sa și ucenicii lui îl urmează. 2Și când a fost Sabatul a început să‐i învețe în sinagogă, și mulți auzindu‐l au rămas uimiți zicând: De
6.2
In. 6.42
unde are omul acesta acestea, și ce este înțelepciunea dată lui și de unde puterile de felul acesta care se fac prin mâinile lui? 3Oare nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, și fratele
6.3
Mat. 12.46Gal. 1.19
lui Iacov și Iose și Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici la noi? Și găseau
6.3
Mat. 11.6
în el un prilej de poticnire. 4Și Isus Ie‐a zis: Un proroc nu
6.4
Mat. 13.57In. 4.41
este disprețuit decât în patria lui și între rudele lui și în casa lui. 5Și nu
6.5
Gen. 19.22
32.25Mat. 13.58
putea face acolo nicio putere, decât a pus mâinile peste puțini bolnavi și i‐a tămăduit. 6Și s‐a
6.6
Is. 59.16
mirat de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Și umbla

6.6
Mat. 9.35Lc. 13.22
prin satele dimprejur învățăndu‐i. 7Și
6.7
Mat. 10.1Lc. 9.1
a chemat la sine pe cei doisprezece și a început să‐i trimită câte doi și le‐a dat putere asupra duhurilor necurate. 8Și le‐a poruncit să nu ia nimic pe cale decât numai un toiag, nici pâine, nici traistă, nici aramă la cingătoare, 9ci să
6.9
Fapte. 12.8
fie încălțați cu sandale: și, a zis el, nu îmbrăcați două haine. 10Și
6.10
Mat. 10.11Lc. 9.4
10.7,8
le‐a zis: Oriunde veți intra în casă, rămâneți acolo, până când veți ieși de acolo. 11Și
6.11
Mat. 10.14Lc. 10.10
orice loc care nu vă va primi, nici nu vor asculta de voi, când ieșiți de acolo, scuturați
6.11
Fapte. 13.51
18.6
țărâna de sub picioarele voastre spre mărturie pentru ei. 12Și ei au ieșit și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască. 13Și scoteau afară mulți draci și
6.13
Iac. 5.14
ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și‐i tămăduiau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14Și împăratul Irod a auzit vorbind de el,

6.14
Mat. 14.1Lc. 9.7
căci numele lui se făcuse cunoscut. Și zicea: Ioan Botezătorul s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 15Iar alții
6.15
Mat. 16.14
ziceau: Este Ilie. Iar alții ziceau: Este un proroc, ca unul din proroci. 16Și
6.16
Mat. 14.2Lc. 3.19
când a auzit Irod, zicea: Ioan al cărui cap l‐am tăiat, el s‐a sculat. 17Căci Irod însuși trimisese și pusese mâna pe Ioan și‐l legase în închisoare pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său, fiindcă se însurase cu ea. 18Căci Ioan zicea lui Irod: Nu ți
6.18
Lev. 18.16
20.21
se cade să ai pe nevasta fratelui tău. 19Iar Irodiada avea ură pe el și voia să‐l omoare dar nu putea. 20Căci Irod se temea
6.20
Mat. 14.5
21.26
de Ioan, știindu‐l bărbat drept și sfânt, și‐l ocrotea. Și când îl asculta, sta mult pe gânduri și‐l asculta cu plăcere. 21Și
6.21
Mat. 14.6
a fost o zi nimerită, când Irod de ziua
6.21
Gen. 40.20
nașterii sale a făcut un ospăț celor mai mari ai săi și căpitanilor și fruntașilor Galileei. 22Și când a intrat fata Irodiadei și a jucat, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau împreună cu el la masă. Iar împăratul a zis fetei: Cere‐mi orice voiești și‐ți voi da. 23Și i‐a jurat: Orice
6.23
Est. 5.3,6
7.2
vei cere de la mine, îți voi da până la jumătate din împărăția mea. 24Și ea a ieșit și a zis mamei sale: Ce să cer? Iar ea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 25Și a intrat îndată cu grabă la împăratul și a cerut zicând: Voiesc ca să‐mi dai numaidecât pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 26Și împăratul
6.26
Mat. 14.9
s‐a întristat foarte mult, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau la masă n‐a voit s‐o înlăture. 27Și îndată împăratul a trimis pe un ostaș din garda sa și i‐a poruncit să aducă el capul lui. Și a plecat și i‐a tăiat capul în închisoare 28și i‐a adus capul pe blid și l‐a dat fetei iar fata l‐a dat mamei sale. 29Și când au auzit aceasta ucenicii lui, au venit și au luat trupul lui mort și l‐au pus în mormânt.

Înmulțirea pâinilor

30Și apostolii

6.30
Lc. 9.10
se strâng la Isus și i‐au istorisit ce făcuseră și învățaseră. 31Și
6.31
Mat. 14.13
le zice: Veniți voi înșivă la o parte într‐un loc pustiu și odihniți‐vă puțin. Căci erau
6.31
Cap. 3.20.
mulți care veneau și se duceau și n‐aveau vreme potrivită nici să mănânce. 32Și au
6.32
Mat. 14.13
plecat în corabie spre un loc pustiu la o parte. 33Și mulți i‐au văzut ducându‐se și i‐au cunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile și au sosit înaintea lor. 34Și
6.34
Mat. 9.36
14.14
Isus a ieșit și a văzut multă gloată și i s‐a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi neavând păstor și a
6.34
Lc. 9.11
început să‐i învețe multe. 35Și fiindcă
6.35
Mat. 14.15Lc. 9.12
acum ceasul ajunsese târziu, ucenicii săi s‐au apropiat de el și ziceau: Locul este pustiu și ceasul este târziu acum. 36Dă‐le drumul ca să se ducă în locurile dimprejur și în sate să‐și cumpere ce să mănânce. 37Iar el a răspuns și le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Și ei îi zic
6.37
Num. 11.13,222 Reg. 4.43
: Să ne ducem să cumpărăm de două sute de dinari pâini și să le dăm să mănânce? 38Iar el le zice: Câte pâini aveți? Duceți‐vă de vedeți. Și ei când au știut, zic: Cinci
6.38
Mat. 14.17Lc. 9.13In. 6.9Mat. 15.34
și doi pești. 39Și le‐a poruncit să‐i pună pe toți să șadă mese‐mese pe iarbă verde. 40Și au șezut cete‐cete, câte o sută și câte cincizeci. 41Și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer, a binecuvântat
6.41
1 Sam. 9.13Mat. 26.26
și a frânt pâinile și a dat ucenicilor ca să le pună înainte și pe cei doi pești i‐a împărțit la toți. 42Și au mâncat toți și s‐au săturat. 43Și au luat fărâmituri douăsprezece coșuri umplute și rămășițe de la pești. 44Și cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45Și îndată

6.45
Mat. 14.22In. 6.17
a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte spre Betsaida până dă drumul gloatei. 46Și după ce s‐a despărțit de ei, a plecat pe munte să se roage. 47Și când
6.47
Mat. 14.23In. 6.16,17
s‐a făcut seară, corabia era în mijlocul mării și el singur pe pământ. 48Și văzându‐i muncindu‐se cu vâslirea, căci vântul le era protivnic, pe la a patra strajă din noapte vine la ei umblând pe mare și voia
6.48
Lc. 24.28
să treacă pe lângă ei. 49Iar ei când l‐au văzut umblând pe mare, li s‐a părut că este o nălucă și au strigat tare, 50căci toți l‐au văzut și s‐au înspăimântat. Dar el îndată a vorbit cu ei și le zice: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 51Și s‐a suit la ei în corabie și vântul s‐a potolit. Și erau nespus de uimiți în ei înșiși. 52Căci nu
6.52
Cap. 8.17, 18.
pricepuseră după pâini ci inima
6.52
Cap. 3.5;
le era împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53Și după

6.53
Mat. 14.34
ce au trecut dincolo, au venit pe pământul Ghenezaret, și au tras la mal. 54Și când au ieșit din corabie, îndată l‐au cunoscut, 55și au cutreierat tot ținutul acela și au început să aducă bolnavi pe paturi, unde auzeau că este el. 56Și oriunde intra în sate sau cetăți sau locuri, puneau pe cei neputincioși în piețe, și‐l rugau ca
6.56
Mat. 9.20Fapte. 19.12
ei să‐i atingă ciucurele veșmântului; și câți îl atingeau, erau scăpați.