Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Vindecarea unui îndrăcit

51Și au

5.1
Mat. 8.28Lc. 8.26
venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor. 2Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat, 3care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț. 4Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească. 5Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre. 6Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat. 7Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci. 8Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat. 9Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți. 10Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut. 11Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând. 12Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei. 13Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare. 14Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat. 15Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut. 16Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci. 17Și au
5.17
Mat. 8.34Fapte. 16.39
început să‐l roage să plece din hotarele lor. 18Și pe când intra el în corabie, cel ce
5.18
Lc. 8.38
fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el. 19Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. 20Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.

Învierea fiicei lui lair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

21Și când

5.21
Mat. 9.1Lc. 8.40
a trecut Isus în corabie iarăși dincolo, s‐a adunat multă gloată la el și era lângă mare. 22Și
5.22
Mat. 9.18Lc. 8.41
vine unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair. Și văzându‐l, cade la picioarele lui, 23și‐l roagă mult zicând: Fetița mea este pe moarte, te rog, să vii să pui mâinile peste ea ca să fie scăpată și să trăiască. 24Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea. 25Și o femeie care avea
5.25
Lev. 15.25Mat. 9.20
o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău, 27când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul. 28Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată. 29Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană. 30Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putere
5.30
Lc. 6.19
8.46
ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele? 31Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins? 32Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul. 34Iar el i‐a zis: Fiică, credința
5.34
Mat. 9.22Fapte. 14.9
ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta. 35Pe când vorbea el încă
5.35
Lc. 8.49
, vin unii de la mai marele sinagogei zicând: Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul? 36Iar Isus, neluând în seamă cuvântul vorbit, zice mai marelui sinagogei: Nu te teme, crede numai. 37Și n‐a lăsat pe nimeni să‐l urmeze, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 38Și vin la casa mai marelui sinagogei și vede zarvă și pe cei ce plângeau și se văitau mult. 39Și când a intrat, le zice: Pentru ce faceți zarvă și plângeți? Copila n‐a murit, ci doarme
5.39
In. 11.11
. 40Și ei îl luau în râs. Și
5.40
Fapte. 9.40
dând afară pe toți, ia cu sine pe tatăl copilei și pe mama și pe cei împreună cu el, și intră unde era copila. 41Și apucând mâna copilei, îi zice: Talita cumi, adică tălmăcit: Fetițo, îți zic, scoală‐te. 42Și îndată fetița s‐a sculat și a umblat, căci era de doisprezece ani. Și s‐au uimit îndată cu mare uimire. 43Și le‐a
5.43
Mat. 8.4
9.30
12.16
17.9Lc. 5.14
poruncit mult ca nimeni să nu știe aceasta. Și a zis să i se dea să mănânce.

6

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

61Și a

6.1
Mat. 13.54Lc. 4.16
ieșit de acolo și vine în patria sa și ucenicii lui îl urmează. 2Și când a fost Sabatul a început să‐i învețe în sinagogă, și mulți auzindu‐l au rămas uimiți zicând: De
6.2
In. 6.42
unde are omul acesta acestea, și ce este înțelepciunea dată lui și de unde puterile de felul acesta care se fac prin mâinile lui? 3Oare nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, și fratele
6.3
Mat. 12.46Gal. 1.19
lui Iacov și Iose și Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici la noi? Și găseau
6.3
Mat. 11.6
în el un prilej de poticnire. 4Și Isus Ie‐a zis: Un proroc nu
6.4
Mat. 13.57In. 4.41
este disprețuit decât în patria lui și între rudele lui și în casa lui. 5Și nu
6.5
Gen. 19.22
32.25Mat. 13.58
putea face acolo nicio putere, decât a pus mâinile peste puțini bolnavi și i‐a tămăduit. 6Și s‐a
6.6
Is. 59.16
mirat de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Și umbla

6.6
Mat. 9.35Lc. 13.22
prin satele dimprejur învățăndu‐i. 7Și
6.7
Mat. 10.1Lc. 9.1
a chemat la sine pe cei doisprezece și a început să‐i trimită câte doi și le‐a dat putere asupra duhurilor necurate. 8Și le‐a poruncit să nu ia nimic pe cale decât numai un toiag, nici pâine, nici traistă, nici aramă la cingătoare, 9ci să
6.9
Fapte. 12.8
fie încălțați cu sandale: și, a zis el, nu îmbrăcați două haine. 10Și
6.10
Mat. 10.11Lc. 9.4
10.7,8
le‐a zis: Oriunde veți intra în casă, rămâneți acolo, până când veți ieși de acolo. 11Și
6.11
Mat. 10.14Lc. 10.10
orice loc care nu vă va primi, nici nu vor asculta de voi, când ieșiți de acolo, scuturați
6.11
Fapte. 13.51
18.6
țărâna de sub picioarele voastre spre mărturie pentru ei. 12Și ei au ieșit și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască. 13Și scoteau afară mulți draci și
6.13
Iac. 5.14
ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și‐i tămăduiau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14Și împăratul Irod a auzit vorbind de el,

6.14
Mat. 14.1Lc. 9.7
căci numele lui se făcuse cunoscut. Și zicea: Ioan Botezătorul s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 15Iar alții
6.15
Mat. 16.14
ziceau: Este Ilie. Iar alții ziceau: Este un proroc, ca unul din proroci. 16Și
6.16
Mat. 14.2Lc. 3.19
când a auzit Irod, zicea: Ioan al cărui cap l‐am tăiat, el s‐a sculat. 17Căci Irod însuși trimisese și pusese mâna pe Ioan și‐l legase în închisoare pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său, fiindcă se însurase cu ea. 18Căci Ioan zicea lui Irod: Nu ți
6.18
Lev. 18.16
20.21
se cade să ai pe nevasta fratelui tău. 19Iar Irodiada avea ură pe el și voia să‐l omoare dar nu putea. 20Căci Irod se temea
6.20
Mat. 14.5
21.26
de Ioan, știindu‐l bărbat drept și sfânt, și‐l ocrotea. Și când îl asculta, sta mult pe gânduri și‐l asculta cu plăcere. 21Și
6.21
Mat. 14.6
a fost o zi nimerită, când Irod de ziua
6.21
Gen. 40.20
nașterii sale a făcut un ospăț celor mai mari ai săi și căpitanilor și fruntașilor Galileei. 22Și când a intrat fata Irodiadei și a jucat, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau împreună cu el la masă. Iar împăratul a zis fetei: Cere‐mi orice voiești și‐ți voi da. 23Și i‐a jurat: Orice
6.23
Est. 5.3,6
7.2
vei cere de la mine, îți voi da până la jumătate din împărăția mea. 24Și ea a ieșit și a zis mamei sale: Ce să cer? Iar ea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 25Și a intrat îndată cu grabă la împăratul și a cerut zicând: Voiesc ca să‐mi dai numaidecât pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 26Și împăratul
6.26
Mat. 14.9
s‐a întristat foarte mult, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau la masă n‐a voit s‐o înlăture. 27Și îndată împăratul a trimis pe un ostaș din garda sa și i‐a poruncit să aducă el capul lui. Și a plecat și i‐a tăiat capul în închisoare 28și i‐a adus capul pe blid și l‐a dat fetei iar fata l‐a dat mamei sale. 29Și când au auzit aceasta ucenicii lui, au venit și au luat trupul lui mort și l‐au pus în mormânt.

Înmulțirea pâinilor

30Și apostolii

6.30
Lc. 9.10
se strâng la Isus și i‐au istorisit ce făcuseră și învățaseră. 31Și
6.31
Mat. 14.13
le zice: Veniți voi înșivă la o parte într‐un loc pustiu și odihniți‐vă puțin. Căci erau
6.31
Cap. 3.20.
mulți care veneau și se duceau și n‐aveau vreme potrivită nici să mănânce. 32Și au
6.32
Mat. 14.13
plecat în corabie spre un loc pustiu la o parte. 33Și mulți i‐au văzut ducându‐se și i‐au cunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile și au sosit înaintea lor. 34Și
6.34
Mat. 9.36
14.14
Isus a ieșit și a văzut multă gloată și i s‐a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi neavând păstor și a
6.34
Lc. 9.11
început să‐i învețe multe. 35Și fiindcă
6.35
Mat. 14.15Lc. 9.12
acum ceasul ajunsese târziu, ucenicii săi s‐au apropiat de el și ziceau: Locul este pustiu și ceasul este târziu acum. 36Dă‐le drumul ca să se ducă în locurile dimprejur și în sate să‐și cumpere ce să mănânce. 37Iar el a răspuns și le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Și ei îi zic
6.37
Num. 11.13,222 Reg. 4.43
: Să ne ducem să cumpărăm de două sute de dinari pâini și să le dăm să mănânce? 38Iar el le zice: Câte pâini aveți? Duceți‐vă de vedeți. Și ei când au știut, zic: Cinci
6.38
Mat. 14.17Lc. 9.13In. 6.9Mat. 15.34
și doi pești. 39Și le‐a poruncit să‐i pună pe toți să șadă mese‐mese pe iarbă verde. 40Și au șezut cete‐cete, câte o sută și câte cincizeci. 41Și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer, a binecuvântat
6.41
1 Sam. 9.13Mat. 26.26
și a frânt pâinile și a dat ucenicilor ca să le pună înainte și pe cei doi pești i‐a împărțit la toți. 42Și au mâncat toți și s‐au săturat. 43Și au luat fărâmituri douăsprezece coșuri umplute și rămășițe de la pești. 44Și cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45Și îndată

6.45
Mat. 14.22In. 6.17
a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte spre Betsaida până dă drumul gloatei. 46Și după ce s‐a despărțit de ei, a plecat pe munte să se roage. 47Și când
6.47
Mat. 14.23In. 6.16,17
s‐a făcut seară, corabia era în mijlocul mării și el singur pe pământ. 48Și văzându‐i muncindu‐se cu vâslirea, căci vântul le era protivnic, pe la a patra strajă din noapte vine la ei umblând pe mare și voia
6.48
Lc. 24.28
să treacă pe lângă ei. 49Iar ei când l‐au văzut umblând pe mare, li s‐a părut că este o nălucă și au strigat tare, 50căci toți l‐au văzut și s‐au înspăimântat. Dar el îndată a vorbit cu ei și le zice: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 51Și s‐a suit la ei în corabie și vântul s‐a potolit. Și erau nespus de uimiți în ei înșiși. 52Căci nu
6.52
Cap. 8.17, 18.
pricepuseră după pâini ci inima
6.52
Cap. 3.5;
le era împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53Și după

6.53
Mat. 14.34
ce au trecut dincolo, au venit pe pământul Ghenezaret, și au tras la mal. 54Și când au ieșit din corabie, îndată l‐au cunoscut, 55și au cutreierat tot ținutul acela și au început să aducă bolnavi pe paturi, unde auzeau că este el. 56Și oriunde intra în sate sau cetăți sau locuri, puneau pe cei neputincioși în piețe, și‐l rugau ca
6.56
Mat. 9.20Fapte. 19.12
ei să‐i atingă ciucurele veșmântului; și câți îl atingeau, erau scăpați.

7

Fariseii și datina bătrânilor

71Și se adună

7.1
Mat. 15.1
la el fariseii și unii dintre cărturarii veniți de la Ierusalim. 2Și când au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate — 3Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu‐și spală mâinile cu îngrijire, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. 4Și când vin de la târg, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă; și sunt alte multe pe care le‐au primit să le țină: spălările prin afundare a paharelor și ulcioarelor și vaselor de aramă și paturilor. — 5Și
7.5
Mat. 15.2
fariseii și cărturarii l‐au întrebat: Pentru ce nu umblă ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâini necurate? 6Iar el le‐a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, cum este scris: Acest popor
7.6
Is. 29.13Mat. 15.8
mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de mine; 7și în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături, porunci de oameni. 8Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina oamenilor. 9Și le‐a zis: Bine mai desființați porunca lui Dumnezeu ca să păstrați datina voastră. 10Căci Moise a zis: Cinstește
7.10
Ex. 20.12Deut. 5.16Mat. 15.4
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine
7.10
Ex. 21.17Lev. 20.9Prov. 20.20
vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 11Iar voi ziceți: Dacă un om va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai fi putut folosi de la mine este Corban
7.11
Mat. 15.5
23.18
, adică dăruit lui Dumnezeu; 12nu‐l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau mama sa; 13desființând Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care ați dat‐o: și faceți multe de felul acestora.

Ce spurcă pe om

14Și

7.14
Mat. 15.10
a chemat la sine iarăși gloata și le‐a zis: Ascultați‐mă toți și înțelegeți, 15nu este nimic dinafară de om care intrând în el poate să‐l spurce: ci cele ce ies din om sunt cele ce spurcă pe om. 16Dacă
7.16
Mat. 11.15
are cineva urechi de auzit să audă. 17Și când
7.17
Mat. 15.15
a intrat în casă de la gloată, ucenicii lui l‐au întrebat despre pildă. 18Și el le zice: Astfel și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră de afară în om nu poate să‐l spurce, 19căci nu intră în inima lui ci în pântece și iese afară în hazna; aceasta a zis, curățind toate bucatele? 20Și a zis: Ce iese din om aceea spurcă pe om. 21Căci
7.21
Gen. 6.5
8.21Mat. 15.19
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, curvii, 22furturi, omoruri, preacurvii, lăcomii de bani, răutăți, înșelăciuni, desfrânări, un ochi rău, hulă, trufie, nebunia. 23Toate relele acestea ies dinăuntru și spurcă pe om.

Femeia canaaneancă

24Și

7.24
Mat. 15.21
s‐a sculat de acolo și a plecat în hotarele Tirului și Sidonului. Și a intrat intr‐o casă și voia ca nimeni să nu știe. Și n‐a putut să fie ascuns. 25Ci îndată o femeie, a cărei fată avea un duh necurat, auzind despre el, a venit și a căzut la picioarele lui. 26Și femeia era o grecoaică, de neam sirofeniciană. Și l‐a rugat să scoată pe dracul din fata ei. 27Și el i‐a zis: Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței. 28Dar ea a răspuns și‐i zice: Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor. 29Și i‐a zis: Pentru acest cuvânt du‐te, dracul a ieșit din fiica ta. 30Și a plecat la casa ei și a aflat copila culcată în pat și dracul ieșit.

Vindecarea unui surdomut

31Și

7.31
Mat. 15.29
a ieșit iarăși din hotarele Tirului și a venit prin Sidon la marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. 32Și‐i
7.32
Mat. 9.32Lc. 11.14
aduc pe un surd și mut și‐l roagă să‐și pună mâna peste el. 33Și l‐a luat din gloată la o parte și i‐a pus degetele în urechi și a scuipat
7.33
Cap. 8.23.
și i‐a atins limba. 34Și privind
7.34
Cap. 6.41.
spre cer, a suspinat
7.34
In. 11.33,38
și‐i zice: Efata; adică, Deschide‐te. 35Și i s‐au deschis urechile și îndată
7.35
Is. 35.5,6Mat. 11.5
s‐a dezlegat legătura limbii și vorbea deslușit. 36Și le‐a
7.36
Cap. 5.43.
poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea cu atât mai mult vesteau. 37Și se mirau peste măsură zicând: Toate le‐a făcut bine și face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.