Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Fariseii și datina bătrânilor

71Și se adună

7.1
Mat. 15.1
la el fariseii și unii dintre cărturarii veniți de la Ierusalim. 2Și când au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate — 3Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu‐și spală mâinile cu îngrijire, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. 4Și când vin de la târg, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă; și sunt alte multe pe care le‐au primit să le țină: spălările prin afundare a paharelor și ulcioarelor și vaselor de aramă și paturilor. — 5Și
7.5
Mat. 15.2
fariseii și cărturarii l‐au întrebat: Pentru ce nu umblă ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâini necurate? 6Iar el le‐a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, cum este scris: Acest popor
7.6
Is. 29.13Mat. 15.8
mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de mine; 7și în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături, porunci de oameni. 8Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina oamenilor. 9Și le‐a zis: Bine mai desființați porunca lui Dumnezeu ca să păstrați datina voastră. 10Căci Moise a zis: Cinstește
7.10
Ex. 20.12Deut. 5.16Mat. 15.4
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine
7.10
Ex. 21.17Lev. 20.9Prov. 20.20
vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 11Iar voi ziceți: Dacă un om va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai fi putut folosi de la mine este Corban
7.11
Mat. 15.5
23.18
, adică dăruit lui Dumnezeu; 12nu‐l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau mama sa; 13desființând Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care ați dat‐o: și faceți multe de felul acestora.

Ce spurcă pe om

14Și

7.14
Mat. 15.10
a chemat la sine iarăși gloata și le‐a zis: Ascultați‐mă toți și înțelegeți, 15nu este nimic dinafară de om care intrând în el poate să‐l spurce: ci cele ce ies din om sunt cele ce spurcă pe om. 16Dacă
7.16
Mat. 11.15
are cineva urechi de auzit să audă. 17Și când
7.17
Mat. 15.15
a intrat în casă de la gloată, ucenicii lui l‐au întrebat despre pildă. 18Și el le zice: Astfel și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră de afară în om nu poate să‐l spurce, 19căci nu intră în inima lui ci în pântece și iese afară în hazna; aceasta a zis, curățind toate bucatele? 20Și a zis: Ce iese din om aceea spurcă pe om. 21Căci
7.21
Gen. 6.5
8.21Mat. 15.19
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, curvii, 22furturi, omoruri, preacurvii, lăcomii de bani, răutăți, înșelăciuni, desfrânări, un ochi rău, hulă, trufie, nebunia. 23Toate relele acestea ies dinăuntru și spurcă pe om.

Femeia canaaneancă

24Și

7.24
Mat. 15.21
s‐a sculat de acolo și a plecat în hotarele Tirului și Sidonului. Și a intrat intr‐o casă și voia ca nimeni să nu știe. Și n‐a putut să fie ascuns. 25Ci îndată o femeie, a cărei fată avea un duh necurat, auzind despre el, a venit și a căzut la picioarele lui. 26Și femeia era o grecoaică, de neam sirofeniciană. Și l‐a rugat să scoată pe dracul din fata ei. 27Și el i‐a zis: Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței. 28Dar ea a răspuns și‐i zice: Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor. 29Și i‐a zis: Pentru acest cuvânt du‐te, dracul a ieșit din fiica ta. 30Și a plecat la casa ei și a aflat copila culcată în pat și dracul ieșit.

Vindecarea unui surdomut

31Și

7.31
Mat. 15.29
a ieșit iarăși din hotarele Tirului și a venit prin Sidon la marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. 32Și‐i
7.32
Mat. 9.32Lc. 11.14
aduc pe un surd și mut și‐l roagă să‐și pună mâna peste el. 33Și l‐a luat din gloată la o parte și i‐a pus degetele în urechi și a scuipat
7.33
Cap. 8.23.
și i‐a atins limba. 34Și privind
7.34
Cap. 6.41.
spre cer, a suspinat
7.34
In. 11.33,38
și‐i zice: Efata; adică, Deschide‐te. 35Și i s‐au deschis urechile și îndată
7.35
Is. 35.5,6Mat. 11.5
s‐a dezlegat legătura limbii și vorbea deslușit. 36Și le‐a
7.36
Cap. 5.43.
poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea cu atât mai mult vesteau. 37Și se mirau peste măsură zicând: Toate le‐a făcut bine și face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.

8

A doua înmulțire a pâinilor

81În zilele acelea când

8.1
Mat. 15.32
iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice: 2Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce. 3Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe. 4Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie? 5Și i‐a întrebat
8.5
Mat. 15.34
: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte. 6Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei. 7Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântat
8.7
Mat. 14.19
, a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor. 8Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe. 9Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.

Aluatul fariseilor

10Și a intrat îndată

8.10
Mat. 15.35
în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11Și fariseii au ieșit
8.11
Mat. 12.38
16.1In. 6.30
și au început a se prici cu el cerând de la el un semn din cer, ca să‐l ispitească. 12Și suspinând adânc în duhul său, zice: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun: Neamului acestuia nu i se va da un semn. 13Și i‐a lăsat și a intrat iarăși în corabie și a plecat dincolo. 14Și ei
8.14
Mat. 16.5
au uitat să ia pâini și n‐aveau decât o pâine cu ei în corabie. 15Și le‐a poruncit
8.15
Mat. 16.6Lc. 12.11
zicând: Luați aminte, feriți‐vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 16Și se gândeau unii către alții zicând: N‐avem pâini
8.16
Mat. 16.7
. 17Și Isus știind, le zice: Ce vă gândiți că n‐aveți pâini?
8.17
Cap. 6.32.
Nu pricepeți nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18Având ochi nu vedeți și având urechi n‐auziți? Și nu vă aduceți aminte, 19când
8.19
Mat. 14.20Lc. 9.17In. 6.13
am frânt cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat? Ei îi zic: Douăsprezece. 20Și când
8.20
Mat. 15.37
am frânt cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe umplute cu fărâmituri ați luat? Și ei zic: Șapte. 21Și le‐a zis: Nu
8.21
Cap. 6.52. Vers. 17.
înțelegeți încă?

Vindecarea unui orb la Betsaida

22Și vin la Betsaida. Și‐i aduc pe un orb și‐l roagă să‐l atingă. 23Și a luat de mână pe orb și l‐a scos afară din sat; și după ce a scuipat

8.23
Cap. 7.33.
în ochii lui și a pus mâinile pe el, l‐a întrebat: Zărești ceva? 24Și el s‐a uitat în sus și a zis: Zăresc oameni, căci îi văd ca niște copaci umblând. 25Apoi iarăși i‐a pus Isus mâinile pe ochi și a văzut bine și a fost adus la starea de mai înainte și vedea toate în depărtare lămurit. 26Și l‐a trimis la casa lui zicând: Nu
8.26
Mat. 8.4
intra în sat și nu spune cuiva în sat.

Mărturisirea lui Petru

27Și Isus

8.27
Mat. 16.13Lc. 9.18
a ieșit, și ucenicii săi, în satele Cezareei lui Filip. Și pe cale a întrebat pe ucenicii săi zicându‐le: Cine zic oamenii că sunt eu? 28Iar ei i‐au spus zicând: Ioan
8.28
Mat. 14.2
Botezătorul. Și alții: Ilie. Iar alții: Unul din proroci. 29Și el i‐a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru răspunde și‐i zice: Tu
8.29
Mat. 16.1611.27
ești Hristosul. 30Și
8.30
Mat. 16.20
le‐a poruncit să nu spună nimănui aceasta despre el.

Isus vestește patimile și moartea sa

31Și a

8.31
Mat. 16.21
17.22Lc. 9.22
început să‐i învețe că trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și de cărturari și să fie omorât și după trei zile să învieze. 32Și vorbea cuvântul pe față. Și Petru l‐a luat la sine și a început să‐l certe. 33Iar el, întorcându‐se și văzând pe ucenicii săi, a certat pe Petru și zice: Mergi înapoia mea, Satano, căci nu gândești cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor. 34Și a chemat la sine gloata împreună cu ucenicii săi și le‐a zis: Oricine
8.34
Mat. 10.38
16.24Lc. 9.23
14.27
voiește să vie după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 35Căci cine
8.35
In. 12.25
va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, o va mântui. 36Căci ce folosește ca omul să câștige lumea întreagă și să‐și piardă sufletul? 37Căci ce ar da omul în schimb pentru sufletul său? 38Căci
8.38
Mat. 10.33Lc. 9.26
12.9
cine se
8.38
Rom. 1.162 Tim. 1.2,12
va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.

9

91Și le‐a zis: Adevărat

9.1
Mat. 16.28Lc. 9.27
vă spun că sunt unii aici din cei de față care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăția
9.1
Mat. 24.30
25.31Lc. 22.18
lui Dumnezeu venită în putere.

Schimbarea la față

2Și după

9.2
Mat. 17.1Lc. 9.28
șase zile, Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și‐i duce într‐un munte înalt singuri la o parte. Și s‐a schimbat la față înaintea lor, 3și veșmintele lui s‐au făcut strălucitoare, foarte albe
9.3
Dan. 7.9Mat. 28.3
, cum nu poate înălbi un înălbitor pe pământ astfel. 4Și Ilie li s‐a arătat împreună cu Moise și vorbeau împreună cu Isus. 5Și Petru răspunde și zice lui Isus: Rabi, este bine ca să fim aici și să facem trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 6Căci nu știa ce să răspundă, căci erau plini de spaimă. 7Și s‐a făcut un nor umbrindu‐i și a fost un glas din nor: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultați de el. 8Și deodată când au privit împrejur, n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus singur cu ei. 9Și pe
9.9
Mat. 17.9
când se pogorau din munte, le‐a poruncit să nu istorisească la nimeni cele ce au văzut decât când va fi înviat Fiul omului dintre cei morți. 10Și ei au ținut cuvântul în sine cercetând împreună între ei ce este a învia dintre cei morți. 11Și‐l întrebau zicând: Cărturarii zic că
9.11
Mat. 4.5Mat. 17.10
trebuie să vină întâi Ilie. 12Iar el le‐a zis: Ilie da, vine întâi și întocmește iarăși toate. Și cum
9.12
Ps. 22.6Is. 53.2Dan. 9.26
este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să
9.12
Lc. 23.11Fil. 2.7
fie socotit drept nimic? 13Dar eu vă zic că Ilie
9.13
Mat. 11.14
17.12Lc. 1.17
a și venit și au făcut cu el tot ce au voit, după cum este scris despre el.

Vindecarea unui îndrăcit

14Și când

9.14
Mat. 17.14Lc. 9.37
au venit la ucenici, au văzut gloată multă împrejurul lor și niște cărturari pricindu‐se împreună cu el. 15Și îndată toată gloata, când l‐a văzut, a rămas uimită și alergând spre el, îi urau de bine. 16Și i‐a întrebat: Ce vă priciți cu ei? 17Și unul din gloată i‐a răspuns
9.17
Mat. 17.14Lc. 9.38
: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18Și oriunde îl apucă îl rupe și face spumă și scrâșnește din dinți și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să‐l scoată afară, dar n‐au fost în stare. 19Iar el le răspunde și zice: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐l la mine. 20Și l‐au adus la el. Și când l‐a văzut
9.20
Cap. 1.26.
, duhul îndată l‐a scuturat tare și copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă. 21Și Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i‐a venit aceasta? Iar el a zis: Din copilărie. 22Și de multe ori l‐a aruncat chiar în foc și în apă, ca să‐l piardă; dar dacă poți ceva, ajută‐ne, fie‐ți milă de noi. 23Și Isus i‐a zis: Dacă
9.23
Mat. 17.20Lc. 17.6In. 11.40
poți! Toate sunt cu putință celui ce crede. 24Îndată tatăl copilului a strigat și a zis: Cred, ajută necredinței mele. 25Iar când a văzut Isus că aleargă gloata, a certat duhul necurat zicându‐i: Duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el. 26Și strigând și zguduindu‐l mult, a ieșit afară. Și copilul a fost ca mort, încât mulți ziceau: A murit. 27Dar Isus i‐a apucat mâna și l‐a ridicat și s‐a sculat. 28Și când
9.28
Mat. 17.19
a intrat în casă, ucenicii lui l‐au întrebat la o parte: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 29Și le‐a zis: Acest soi prin nimic nu poate ieși afară decât prin rugăciune și post.

Isus vestește moartea și învierea Sa

30Și au ieșit de acolo și treceau prin Galileea și nu voia să știe cineva. 31Căci

9.31
Mat. 17.22Lc. 9.44
învăța pe ucenicii săi și le zicea că Fiul omului se dă în mâinile oamenilor și‐l vor omorî și când va fi omorât, după trei zile va învia. 32Dar ei nu înțelegeau graiul și se temeau să‐l întrebe.

Cine este cel mai mare?

33Și

9.33
Mat. 18.1Lc. 9.46
22.24
au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale? 34Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare. 35Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunul
9.35
Mat. 20.26,27
să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor. 36Și a luat
9.36
Mat. 18.2
un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis: 37Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricine
9.37
Mat. 10.40Lc. 9.48
mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.

Pricinile de păcătuire

38Ioan

9.38
Num. 11.28Lc. 9.49
i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma. 39Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căci
9.39
1 Cor. 12.3
nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine. 40Căci cine
9.40
Mat. 12.30
nu este împotriva noastră, este pentru noi; 41căci
9.41
Mat. 10.42
oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata. 42Și
9.42
Mat. 18.6Lc. 17.1
cine va face să se poticnească pe unul din acești micuți care cred în mine, mai bine este pentru el dacă se pune împrejurul gâtului lui o piatră de moară învârtită de un măgar și este aruncat în mare. 43Și dacă
9.43
Deut. 13.6Mat. 5.29
18.8
mâna ta te va face să te poticnești, tai‐o: este bine pentru tine să intri în viață ciung decât având cele două mâini să te duci în gheenă, în focul nestins, 44acolo unde
9.44
Is. 66.24
viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45Și dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie‐l: este bine pentru tine să intri în viață șchiop decât având cele două picioare să fii aruncat în gheenă, în focul nestins, 46acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47Și dacă ochil tău te face să te poticnești, dă‐l afară; este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului, 48acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice
9.49
Lev. 2.13Ezec. 43.24
jertfă va fi sărată cu sare. 50Sarea este bună
9.50
Mat. 5.13Lc. 14.34
; dar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți drege? Aveți
9.50
Ef. 4.29Col. 4.6
sare în voi înșivă și aveți
9.50
Rom. 12.18
14.192 Cor. 13.11Evr. 12.14
pace unii cu alții.