Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

A doua înmulțire a pâinilor

81În zilele acelea când

8.1
Mat. 15.32
iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice: 2Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce. 3Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe. 4Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie? 5Și i‐a întrebat
8.5
Mat. 15.34
: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte. 6Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei. 7Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântat
8.7
Mat. 14.19
, a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor. 8Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe. 9Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.

Aluatul fariseilor

10Și a intrat îndată

8.10
Mat. 15.35
în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11Și fariseii au ieșit
8.11
Mat. 12.38
16.1In. 6.30
și au început a se prici cu el cerând de la el un semn din cer, ca să‐l ispitească. 12Și suspinând adânc în duhul său, zice: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun: Neamului acestuia nu i se va da un semn. 13Și i‐a lăsat și a intrat iarăși în corabie și a plecat dincolo. 14Și ei
8.14
Mat. 16.5
au uitat să ia pâini și n‐aveau decât o pâine cu ei în corabie. 15Și le‐a poruncit
8.15
Mat. 16.6Lc. 12.11
zicând: Luați aminte, feriți‐vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 16Și se gândeau unii către alții zicând: N‐avem pâini
8.16
Mat. 16.7
. 17Și Isus știind, le zice: Ce vă gândiți că n‐aveți pâini?
8.17
Cap. 6.32.
Nu pricepeți nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18Având ochi nu vedeți și având urechi n‐auziți? Și nu vă aduceți aminte, 19când
8.19
Mat. 14.20Lc. 9.17In. 6.13
am frânt cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat? Ei îi zic: Douăsprezece. 20Și când
8.20
Mat. 15.37
am frânt cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe umplute cu fărâmituri ați luat? Și ei zic: Șapte. 21Și le‐a zis: Nu
8.21
Cap. 6.52. Vers. 17.
înțelegeți încă?

Vindecarea unui orb la Betsaida

22Și vin la Betsaida. Și‐i aduc pe un orb și‐l roagă să‐l atingă. 23Și a luat de mână pe orb și l‐a scos afară din sat; și după ce a scuipat

8.23
Cap. 7.33.
în ochii lui și a pus mâinile pe el, l‐a întrebat: Zărești ceva? 24Și el s‐a uitat în sus și a zis: Zăresc oameni, căci îi văd ca niște copaci umblând. 25Apoi iarăși i‐a pus Isus mâinile pe ochi și a văzut bine și a fost adus la starea de mai înainte și vedea toate în depărtare lămurit. 26Și l‐a trimis la casa lui zicând: Nu
8.26
Mat. 8.4
intra în sat și nu spune cuiva în sat.

Mărturisirea lui Petru

27Și Isus

8.27
Mat. 16.13Lc. 9.18
a ieșit, și ucenicii săi, în satele Cezareei lui Filip. Și pe cale a întrebat pe ucenicii săi zicându‐le: Cine zic oamenii că sunt eu? 28Iar ei i‐au spus zicând: Ioan
8.28
Mat. 14.2
Botezătorul. Și alții: Ilie. Iar alții: Unul din proroci. 29Și el i‐a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru răspunde și‐i zice: Tu
8.29
Mat. 16.1611.27
ești Hristosul. 30Și
8.30
Mat. 16.20
le‐a poruncit să nu spună nimănui aceasta despre el.

Isus vestește patimile și moartea sa

31Și a

8.31
Mat. 16.21
17.22Lc. 9.22
început să‐i învețe că trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și de cărturari și să fie omorât și după trei zile să învieze. 32Și vorbea cuvântul pe față. Și Petru l‐a luat la sine și a început să‐l certe. 33Iar el, întorcându‐se și văzând pe ucenicii săi, a certat pe Petru și zice: Mergi înapoia mea, Satano, căci nu gândești cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor. 34Și a chemat la sine gloata împreună cu ucenicii săi și le‐a zis: Oricine
8.34
Mat. 10.38
16.24Lc. 9.23
14.27
voiește să vie după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 35Căci cine
8.35
In. 12.25
va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, o va mântui. 36Căci ce folosește ca omul să câștige lumea întreagă și să‐și piardă sufletul? 37Căci ce ar da omul în schimb pentru sufletul său? 38Căci
8.38
Mat. 10.33Lc. 9.26
12.9
cine se
8.38
Rom. 1.162 Tim. 1.2,12
va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.

9

91Și le‐a zis: Adevărat

9.1
Mat. 16.28Lc. 9.27
vă spun că sunt unii aici din cei de față care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăția
9.1
Mat. 24.30
25.31Lc. 22.18
lui Dumnezeu venită în putere.

Schimbarea la față

2Și după

9.2
Mat. 17.1Lc. 9.28
șase zile, Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și‐i duce într‐un munte înalt singuri la o parte. Și s‐a schimbat la față înaintea lor, 3și veșmintele lui s‐au făcut strălucitoare, foarte albe
9.3
Dan. 7.9Mat. 28.3
, cum nu poate înălbi un înălbitor pe pământ astfel. 4Și Ilie li s‐a arătat împreună cu Moise și vorbeau împreună cu Isus. 5Și Petru răspunde și zice lui Isus: Rabi, este bine ca să fim aici și să facem trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 6Căci nu știa ce să răspundă, căci erau plini de spaimă. 7Și s‐a făcut un nor umbrindu‐i și a fost un glas din nor: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultați de el. 8Și deodată când au privit împrejur, n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus singur cu ei. 9Și pe
9.9
Mat. 17.9
când se pogorau din munte, le‐a poruncit să nu istorisească la nimeni cele ce au văzut decât când va fi înviat Fiul omului dintre cei morți. 10Și ei au ținut cuvântul în sine cercetând împreună între ei ce este a învia dintre cei morți. 11Și‐l întrebau zicând: Cărturarii zic că
9.11
Mat. 4.5Mat. 17.10
trebuie să vină întâi Ilie. 12Iar el le‐a zis: Ilie da, vine întâi și întocmește iarăși toate. Și cum
9.12
Ps. 22.6Is. 53.2Dan. 9.26
este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să
9.12
Lc. 23.11Fil. 2.7
fie socotit drept nimic? 13Dar eu vă zic că Ilie
9.13
Mat. 11.14
17.12Lc. 1.17
a și venit și au făcut cu el tot ce au voit, după cum este scris despre el.

Vindecarea unui îndrăcit

14Și când

9.14
Mat. 17.14Lc. 9.37
au venit la ucenici, au văzut gloată multă împrejurul lor și niște cărturari pricindu‐se împreună cu el. 15Și îndată toată gloata, când l‐a văzut, a rămas uimită și alergând spre el, îi urau de bine. 16Și i‐a întrebat: Ce vă priciți cu ei? 17Și unul din gloată i‐a răspuns
9.17
Mat. 17.14Lc. 9.38
: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18Și oriunde îl apucă îl rupe și face spumă și scrâșnește din dinți și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să‐l scoată afară, dar n‐au fost în stare. 19Iar el le răspunde și zice: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐l la mine. 20Și l‐au adus la el. Și când l‐a văzut
9.20
Cap. 1.26.
, duhul îndată l‐a scuturat tare și copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă. 21Și Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i‐a venit aceasta? Iar el a zis: Din copilărie. 22Și de multe ori l‐a aruncat chiar în foc și în apă, ca să‐l piardă; dar dacă poți ceva, ajută‐ne, fie‐ți milă de noi. 23Și Isus i‐a zis: Dacă
9.23
Mat. 17.20Lc. 17.6In. 11.40
poți! Toate sunt cu putință celui ce crede. 24Îndată tatăl copilului a strigat și a zis: Cred, ajută necredinței mele. 25Iar când a văzut Isus că aleargă gloata, a certat duhul necurat zicându‐i: Duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el. 26Și strigând și zguduindu‐l mult, a ieșit afară. Și copilul a fost ca mort, încât mulți ziceau: A murit. 27Dar Isus i‐a apucat mâna și l‐a ridicat și s‐a sculat. 28Și când
9.28
Mat. 17.19
a intrat în casă, ucenicii lui l‐au întrebat la o parte: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 29Și le‐a zis: Acest soi prin nimic nu poate ieși afară decât prin rugăciune și post.

Isus vestește moartea și învierea Sa

30Și au ieșit de acolo și treceau prin Galileea și nu voia să știe cineva. 31Căci

9.31
Mat. 17.22Lc. 9.44
învăța pe ucenicii săi și le zicea că Fiul omului se dă în mâinile oamenilor și‐l vor omorî și când va fi omorât, după trei zile va învia. 32Dar ei nu înțelegeau graiul și se temeau să‐l întrebe.

Cine este cel mai mare?

33Și

9.33
Mat. 18.1Lc. 9.46
22.24
au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale? 34Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare. 35Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunul
9.35
Mat. 20.26,27
să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor. 36Și a luat
9.36
Mat. 18.2
un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis: 37Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricine
9.37
Mat. 10.40Lc. 9.48
mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.

Pricinile de păcătuire

38Ioan

9.38
Num. 11.28Lc. 9.49
i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma. 39Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căci
9.39
1 Cor. 12.3
nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine. 40Căci cine
9.40
Mat. 12.30
nu este împotriva noastră, este pentru noi; 41căci
9.41
Mat. 10.42
oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata. 42Și
9.42
Mat. 18.6Lc. 17.1
cine va face să se poticnească pe unul din acești micuți care cred în mine, mai bine este pentru el dacă se pune împrejurul gâtului lui o piatră de moară învârtită de un măgar și este aruncat în mare. 43Și dacă
9.43
Deut. 13.6Mat. 5.29
18.8
mâna ta te va face să te poticnești, tai‐o: este bine pentru tine să intri în viață ciung decât având cele două mâini să te duci în gheenă, în focul nestins, 44acolo unde
9.44
Is. 66.24
viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45Și dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie‐l: este bine pentru tine să intri în viață șchiop decât având cele două picioare să fii aruncat în gheenă, în focul nestins, 46acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47Și dacă ochil tău te face să te poticnești, dă‐l afară; este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului, 48acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice
9.49
Lev. 2.13Ezec. 43.24
jertfă va fi sărată cu sare. 50Sarea este bună
9.50
Mat. 5.13Lc. 14.34
; dar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți drege? Aveți
9.50
Ef. 4.29Col. 4.6
sare în voi înșivă și aveți
9.50
Rom. 12.18
14.192 Cor. 13.11Evr. 12.14
pace unii cu alții.

10

Desfacerea căsătoriei

101Și sculându‐se

10.1
Mat. 19.1In. 10.40
11.7
de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța. 2Și fariseii s‐au
10.2
Mat. 13.3
apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta? 3Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise? 4Iar ei au zis: Moise
10.4
Deut. 24.1Mat. 5.31
19.7
a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase. 5Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă, 6dar de la începutul zidirii i‐a
10.6
Gen. 1.27
5.2
făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7De aceea
10.7
Gen. 2.241 Cor. 6.16Ef. 5.31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa. 8Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 10Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta. 11Și el le zice: Oricine
10.11
Mat. 5.32
19.9Lc. 16.18Rom. 7.31 Cor. 7.10,11
își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea. 12Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.

Copilașii

13Și

10.13
Mat. 19.13Lc. 18.15
aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau. 14Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora
10.14
1 Cor. 14.201 Pet. 2.2
ca aceștia. 15Adevărat vă spun, oricine
10.15
Mat. 18.3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea. 16Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17Și

10.17
Mat. 19.16Lc. 18.18
pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu. 19Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi
10.19
Ex. 20Rom. 13.9
, nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea. 21Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară
10.21
Mat. 6.19,20
19.21Lc. 12.33
16.9
în cer: și vino urmează‐mă. 22Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe. 23Și Isus s‐a uitat
10.23
Mat. 19.23Lc. 18.24
împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 24Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce
10.24
Iov 31.24Ps. 52.7
62.101 Tim. 6.17
se încred în avuții! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 26Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit? 27Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la
10.27
Ier. 32.17Mat. 19.26Lc. 1.37
Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.

Moștenirea vieții veșnice

28Și Petru

10.28
Mat. 19.27Lc. 18.28
a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat. 29Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie, 30care
10.30
Lc. 18.30
nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică. 31Dar mulți
10.31
Mat. 19.30
20.16Lc. 13.30
dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.

Isus vestește moartea și învierea sa

32Și

10.32
Mat. 20.17Lc. 18.31
erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat
10.32
Cap. 8.31;
la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple, 33zicând: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor 34și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.

Cererea fiilor lui Zebedei

35Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin

10.35
Mat. 20.20
la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere. 36Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac? 37Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta. 38Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu? 39Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați. 40Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit. 41Și când au auzit
10.41
Mat. 20.24
cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan. 42Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți
10.42
Lc. 22.25
că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor. 43Dar
10.43
Mat. 20.26,28Lc. 9.48
între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor. 45Căci în adevăr Fiul
10.45
In. 13.14Fil. 2.7
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și
10.45
Mat. 20.281 Tim. 2.6Tit 2.14
să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.

Orbul Bartimeu

46Și ei

10.46
Mat. 20.29Lc. 18.35
vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale. 47Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine. 48Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 49Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă. 50Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus. 51Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea. 52Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința
10.52
Mat. 9.22
ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.