11Sarcina
Ninivei. Cartea vedeniei lui Naum, Elcoșitul. 2Domnul este un Dumnezeu gelos
34.14Deut. 4.24Ios. 24.19
și răzbunător
. Domnul răzbună și este plin de furie; Domnul se răzbună asupra potrivnicilor săi, și păstrează mânie pentru vrăjmașii săi. 3Domnul este încet la mânie
și mare
în putere și nu socotește nevinovat pe cel rău. Domnul, calea
lui este în vârtej și furtună și norii sunt pulberea picioarelor lui. 4El mustră
marea și o usucă și seacă toate râurile. Basanul
tânjește și Carmelul și floarea Libanului tânjește. 5Munții se clatină
înaintea lui și dealurile
se topesc și pământul
este ridicat în sus înaintea lui, lumea și toți locuitorii ei. 6Cine va sta înaintea mâniei
sale și cine va rămâne înaintea aprinderii mâniei sale? Furia sa se va vărsa
ca focul și stâncile crapă înaintea lui. 7Domnul este bun
, o întăritură în zi de strâmtorare, și cunoaște
pe cei ce își pun încrederea în el. 8Dar
11.10,22,40
cu un potop năpăditor va pune de tot capăt locului său și întunericul va urmări pe vrăjmașii săi. 9Ce plănuiți
împotriva Domnului? El îi
va pune capăt de tot; strâmtorarea nu se va ridica a doua oară. 10Căci deși vor fi împleteciți ca spinii
și vor fi beți
de beție, vor fi mistuiți
ca miriștea uscată cu totul. 11Din tine a ieșit cel ce plănuiește
rău împotriva Domnului, un sfetnic al lui Belial. 12Așa zice Domnul: Deși ar fi ei în plină tărie și tot așa în număr, totuși vor fi doborâți
și el va trece
. Și deși te‐am necăjit, nu te voi mai necăji. 13Și acum voi sfărâma
30.8
jugul său de pe tine, și‐ți voi rupe legăturile. 14Și Domnul a dat poruncă despre tine, nu se va mai semăna sămânță din numele tău: voi stârpi din casa dumnezeilor tăi chipul cioplit și chipul turnat. Îți voi pregăti
mormântul, căci ești urât. 15Iată
, pe munți picioarele celui ce aduce veste bună, care vestește pacea! Fă‐ți, Iudo, sărbătorile, împlinește juruințele: căci prin tine nu va mai trece Belial
, este
stârpit cu totul.
21Cel ce sfărâmă
s‐a suit împotriva ta. Păzește‐ți
cetățuia, ia seama la drum, încinge‐ți coapsele, întărește‐ți puterea cu tărie. 2Căci
Domnul a adus iarăși slava lui Iacov, ca și slava lui Israel, căci i‐au pustiit
pustiitorii și le‐au stricat vițele. 3Scutul vitejilor săi
este făcut roșu, bărbații de război sunt în stacojiu, de focul oțelului fulgeră carele în ziua gătirii sale și sulițele se învârtesc. 4Carele duruiesc în uliți, se lovesc unul de altul în piețe, înfățișarea lor este ca făcliile, aleargă ca fulgerele. 5El se gândește la cei măreți ai săi; se poticnesc în mersul lor, se grăbesc spre zid și adăpostul se gătește. 6Porțile râurilor sunt deschise și palatul se prăbușește!… 7Și Uzab este descoperită, este dusă și slujnicile ei bocesc cu glas de
59.11
turturele, și se bat în piepturi. 8Dar din vremuri vechi Ninive era un lac de apă, totuși ei fug!… Stați! stați! strigă ei. Dar nimeni nu se uită îndărăt. 9Prădați argintul! Prădați aurul! Comorile sunt fără fund, slava de tot felul de lucruri plăcute. 10Ea este deșartă și pustiită, stoarsă cu totul! și i se topește inima
și‐i tremură genunchii
și o durere ascuțită este în toate
coapsele și toate fețele lor
au îngălbenit. 11Unde este culcușul
leilor și locul unde pășteau puii de lei, unde se plimba leul, leoaica, puiul de leu și nu era cine să‐i înspăimânte? 12Leul sfâșia îndeajuns pentru puii săi și sugruma pentru leoaicele sale și umplea cu pradă vizuinile sale și cu fiare sfâșiate culcușurile sale. 13Iată
38.3
39.1
, eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor, și voi arde carele sale în fum și pe puii tăi de leu îi va mistui sabia și voi stârpi prada ta de pe pământ și nu se va mai auzi glasul solilor
19.9,23
tăi.
31Vai de cetatea
24.6,9Hab. 2.12
de sânge, plină toată de minciună și asuprire! răpirea n‐o părăsește. 2Pocnetul bicelor și vuietul uruitului
roatelor și tropăitul cailor și hurduitul carelor!… 3Călărețul care se aruncă și flacăra sabiei și fulgerul suliței și o mulțime de uciși și grămezi de trupuri moarte și trupuri fără sfârșit!… se împiedică de trupurile lor! 4Din pricina mulțimii curviilor curvei atrăgătoare, fiermecătoarea
care vinde neamurile prin curviile ei și familiile prin farmecele ei. 5Iată
eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor. Și‐ți voi ridica poalele
peste fața ta și voi arăta
neamurilor goliciunea ta și împărățiilor rușinea ta. 6Și voi arunca murdărie urîcioasă asupra ta și te voi înjosi
și te voi face de priveliște
. 7Și va fi așa: Toți cei ce te vor vedea
vor fugi de tine și vor zice: S‐a pustiit Ninive! Cine o va
boci? Unde să‐ți caut mângâietori? 8Oare ești
tu mai bună decât No‐Amon
, care locuia pe râuri cu ape în jurul său; a cărei întăritură era marea și al cărei zid era marea? 9Etiopia și Egiptul erau tăria sa și era fără sfârșit; Putul și libienii erau printre cei care te ajutau. 10Totuși ea a fost dusă și s‐a dus în robie și pruncii săi
au fost zdrumicați la colțurile
tuturor ulițelor. S‐a aruncat sorțul
peste fruntașii săi și toți cei mari ai săi au fost puși în lanțuri. 11Și
tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta un loc de scăpare dinaintea vrăjmașului. 12Toate cetățuile tale sunt ca niște smochini
cu roadele lor dintâi. Când îi scutură, ele cad în gura celui ce le mănâncă. 13Iată, poporul
51.30
tău în mijlocul tău este ca femeile. Porțile țării tale sunt deschise mari înaintea vrăjmașilor tăi, focul îți mistuie zăvoarele
. 14Scoate apă pentru împresurare, întărește‐ți întăririle
, calcă pământul și frământă lutul, gătește cuptorul de cărămizi! 15Acolo focul te va mistui; sabia te va stârpi; te va mistui ca
forfecarul: înmulțește‐te ca forfecarul, înmulțește‐te ca lăcusta. 16Ți‐ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerurilor: forfecarul se întinde și zboară. 17Cei încununați ai tăi
sunt ca lăcustele și căpitanii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în desiș în răcoarea zilei; dar când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost. 18Păstorii
tăi dorm, împărate
al Asiriei, cei măreți ai tăi sunt culcați acolo, poporul tău este împrăștiat
pe munți și nu este cine să‐l strângă. 19Nu este nicio ușurare pentru rana
ta, lovitura ta este foarte rea. Toți câți
vor auzi de tine vor bate din palme. Căci peste cine n‐a trecut răutatea ta necurmat?