Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
13

Călcarea de lege a lui Eliașib

131În ziua aceea au citit

13.1
Deut. 31.11,122 Reg. 23.29.3Is. 34.16
în cartea lui Moise în urechile poporului; și s‐a aflat scris în ea că amonitul
13.1
Deut. 23.3,4
și moabitul să nu intre în obștea lui Dumnezeu în veac; 2pentru că
13.2
Num. 22.5Ios. 24.9,10
n‐au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă și au tocmit pe Balaam împotriva lor ca să‐i blesteme: dar
13.2
Num. 23.11
24.10Deut. 23.5
Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare. 3Și a fost așa: cum au auzit legea, au despărțit
13.3
Cap. 9.2;
din Israel toată amestecătura de popor. 4Și înainte de aceasta Eliașib preotul, care era peste cămările casei Dumnezeului nostru, rudă cu Tobia, 5făcuse pentru el o cămară mare, unde
13.5
Cap. 12.44.
mai înainte puneau darurile de mâncare, tămâia și vasele și zeciuielile de grâu, de must și de untdelemn, care erau poruncite
13.5
Num. 18.21,24
pentru leviți și cântăreți și ușieri, și darurile ridicate ale preoților. 6Și la toate acestea eu nu eram în Ierusalim; căci în anul al treizeci și doilea
13.6
Cap. 5.14.
al lui Artaxerxe împăratul Babilonului, am venit la împărat și după câteva zile m‐am cerut de la împărat: 7și am venit la Ierusalim și am văzut răul pe care‐l făcuse Eliașib pentru Tobia, făcându‐i
13.7
Vers. 1, 5.
o cămară în curțile casei lui Dumnezeu. 8Și m‐a mâhnit mult și am aruncat afară din cămară toate lucrurile de casă ale lui Tobia. 9Și am poruncit și au curățit
13.9
2 Cron. 29.5,15,16,18
cămările: și am adus iarăși acolo vasele casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia. 10Și am aflat că părțile leviților nu
13.10
Mal. 3.8
li se dăduseră și că leviții și cântăreții care făceau slujba fugiseră fiecare la
13.10
Num. 35.2
țarina sa. 11Și m‐am certat
13.11
Vers. 17, 25.
cu dregătorii și le‐am zis: Pentru ce
13.11
Cap. 10.39.
este părăsită casa lui Dumnezeu? Și i‐am adunat și i‐am pus la locul lor. 12Și
13.12
Cap. 10.38, 39;
tot Iuda a început să aducă zeciuiala de grâu și de must și de untdelemn în vistierii. 13Și am făcut vistiernici peste vistierii
13.13
2 Cron. 31.12
pe Șelemia, preotul și pe Țadoc, cărturarul, și dintre leviți, pe Pedaia: și sub ei pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania; căci erau socotiți credincioși
13.13
Cap. 7.2.
și însărcinarea lor era să împartă fraților lor. 14Adu‐ți aminte
13.14
Vers. 22, 31. Cap. 5.19.
de mine, Dumnezeul meu, pentru aceasta și nu șterge faptele mele evlavioase pe care le‐am făcut pentru casa Dumnezeului meu și pentru cele de păzit ale ei.

Sfințirea Sabatului

15În zilele acelea am văzut în Iuda pe unii care călcau la teasc în sabat

13.15
Cap. 20.10.
și aduceau snopi și‐i încărcau pe măgari, și vin, struguri și smochine, și orice fel de sarcini și le aduceau
13.15
Cap. 10.31.
la Ierusalim în ziua sabatului: și am mărturisit împotriva lor în ziua când vindeau bucate. 16Și bărbați din Tir locuiau acolo și aduceau pești și tot felul de marfă și o vindeau în sabat la copiii lui Iuda și în Ierusalim. 17Și m‐am certat
13.17
Vers. 11.
cu mai marii lui Iuda și le‐am zis: Ce este această faptă rea pe care o faceți, întinând ziua sabatului? 18Oare n‐au făcut
13.18
Ier. 17.21,22,23
astfel părinții voștri și n‐a adus Dumnezeul nostru tot răul acesta asupra noastră și asupra cetății acesteia? Și veți aduce mai multă mânie asupra lui Israel întinând sabatul. 19Și a fost așa: când a început
13.19
Lev. 23.32
să fie întuneric în porțile Ierusalimului înainte de sabat, am poruncit să se închidă porțile și am poruncit să nu se deschidă până după sabat. Și la porți
13.19
Ier. 17.21,22
am așezat din tinerii mei ca să nu se aducă nicio greutate în ziua sabatului. 20Și neguțătorii și vânzătorii de orice marfă au mas noaptea afară din Ierusalim odată și de două ori. 21Și am mărturisit împotriva lor și le‐am zis: Pentru ce mâneți noaptea înaintea zidului? Dacă veți mai face așa voi pune mâna pe voi. Din vremea aceea n‐au mai venit în sabat. 22Și am poruncit leviților să se curățească
13.22
Cap. 12.30.
și să vină și să păzească porțile, ca să sfințească ziua sabatului. Adu‐ți aminte,
13.22
Vers. 14.31.
Dumnezeul meu, și despre aceasta pentru mine și cruță‐mă după mărimea îndurării tale!

Mustrarea pentru femeile străine

23În zilele acelea am mai văzut că iudeii făcuseră să locuiască cu ei femei

13.23
Ezra 9.2
din Asdod, din Amon și din Moab. 24Și copiii lor vorbeau jumătate limba Asdodului și nu știau să vorbească limba iudeilor, ci după limba unui popor sau altul. 25Și m‐am certat
13.25
Vers. 11.
cu ei și i‐am blestemat și am bătut pe unii din ei și le‐am smuls părul și i‐am
13.25
Ezra 10.5
pus să jure pe Dumnezeu: Să nu dați fetele voastre fiilor lor și să nu luați din fetele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă. 26Oare n‐a păcătuit
13.26
1 Reg. 11.4
Solomon împăratul lui Israel în acestea? Totuși între multe
13.26
1 Reg. 3.132 Cron. 1.12
neamuri nu era împărat asemenea lui și a fost iubit
13.26
2 Sam. 12.24
de Dumnezeul său și Dumnezeu l‐a pus împărat peste tot Israelul: dar și
13.26
1 Reg. 11.4
pe el l‐au tras în păcat femeile străine. 27Și să ascultăm noi de voi ca să faceți tot acest rău mare să fiți necredincioși
13.27
Ezra 10.2
Dumnezeului nostru, luând femei străine? 28Și unul din fiii lui Ioiada,
13.28
Cap. 12.10, 22.
fiul lui Eliașib, marele preot, era ginere lui Sanbalat, Horonitul, și l‐am alungat dinaintea mea. 29Adu‐ți aminte
13.29
Cap. 6.14.
de ei, Dumnezeul meu, căci au întinat preoția și legământul
13.29
Mal. 2.4,11,12
preoției și al leviților. 30Și i‐am curățit
13.30
Cap. 10.30.
de toți străinii și am așezat cetele preoților și ale leviților, pe fiecare în slujba sa; 31și pentru darul de lemne
13.31
Cap. 30.34.
la vremuri hotărâte și pentru cele dintâi roade. Adu‐ți aminte de mine
13.31
Vers. 14.22.
Dumnezeul meu, spre bine.