Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Neemia la Ierusalim

21Și a fost așa: în luna Nisan, în anul al douăzecilea al lui Artaxerxe

2.1
Ezra 7.1
împăratul, era vin înaintea lui; și am
2.1
Cap. 1.11.
luat vin și am dat împăratului. Și nu fusesem trist înaintea lui. 2Și împăratul mi‐a zis: Pentru ce este tristă fața ta, deși nu ești bolnav? Aceasta nu este decât întristare
2.2
Prov. 15.13
de inimă. Atunci m‐am temut foarte mult. 3Și am zis împăratului: Să trăiască împăratul
2.3
1 Reg. 1.31Dan. 2.4
5.10
6.6,21
în veac: de ce să nu fie tristă fața mea, când cetatea
2.3
Cap. 1.3.
, locul mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc? 4Și împăratul mi‐a zis: Ce voiești să‐mi ceri? Deci m‐am rugat la Dumnezeul cerurilor. 5Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului și dacă slujitorul tău a aflat har înaintea ta, trimite‐mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s‐o zidesc. 6Și împăratul mi‐a zis (șezând lângă el și împărăteasa): Cât de lungă va fi călătoria ta? Și când te vei întoarce? Și împăratul a binevoit să mă trimită și i‐am hotărât
2.6
Cap. 5.14;
o vreme. 7Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului, să mi se dea epistole către dregătorii de dincolo de rău ca să mă petreacă până voi sosi în Iuda, 8și o epistolă către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‐mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei care ține de casă
2.8
Cap. 3.7.
și pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi‐a încuviințat, căci
2.8
Ezra 5.5
7.6,9,28
mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9Și am venit la dregătorii de dincolo de râu și le‐am dat epistolele împăratului. Și împăratul trimisese cu mine mai mari peste oaste și călăreți. 10Și când a auzit Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, s‐au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează pe popor

11Și am

2.11
Ezra 8.32
venit la Ierusalim și am fost acolo trei zile. 12Și m‐am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; și n‐am spus nimărui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea ca să fac pentru Ierusalim; și nu era alt dobitoc cu mine decât dobitocul pe care călăream. 13Și am ieșit noaptea pe poarta
2.13
2 Cron. 26.9
văii în fața fântânii zmeului și la poarta gunoiului, și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate
2.13
Cap. 1.3. Vers. 17.
și porțile lui mistuite de foc. 14Și am trecut la poarta
2.14
Cap. 3.15.
fântânii și la iazul împăratului: și nu era loc pe unde să treacă dobitocul de sub mine. 15Și m‐am suit noaptea prin vale
2.15
2 Sam. 15.23Ier. 31.40
și am văzut zidul; și m‐am întors și am intrat pe poarta văii și m‐am înapoiat. 16Și dregătorii nu știau unde mersesem, nici ce făcusem, căci nu spusesem încă iudeilor, nici preoților, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici celorlalți care făceau lucrul. 17Și le‐am zis: Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui arse de foc: veniți și să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de
2.17
Cap. 1.3.
ocară. 18Și le‐am spus cum fusese mâna
2.18
Vers. 8.
Dumnezeului meu bună peste mine și încă și cuvintele împăratului pe care le vorbise către mine. Și ei au zis: Să ne sculăm și să zidim. Și și‐au întărit
2.18
2 Sam. 2.7
mâinile pentru bine. 19Și Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, și Gheșem arabul au auzit și au râs
2.19
Ps. 41.13
79.4
80.6
de noi și ne‐au disprețuit și au zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faceți? Voiți să vă sculați
2.19
Cap. 6.6.
împotriva împăratului? 20Și le‐am răspuns și le‐am zis: Dumnezeul cerurilor ne va face să propășim; și noi, robii săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi
2.20
Ezra 4.3
n‐aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.