Rugăciunea lui Neemia
11Cuvintele lui Neemia,
fiul lui Hacalia. Și a fost așa: În luna Chișleu, în anul al douăzecilea, când eram în Susa, capitala, 2a venit Hanani, unul din frații mei, el și bărbații din Iuda; și i‐am întrebat despre iudeii cei scăpați, care rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3Și ei mi‐au zis: Rămășița ce a rămas din robie acolo în țară este în necaz mare și ocară: și zidul
Ierusalimului este dărâmat
și porțile lui sunt arse cu foc. 4Și a fost așa: Cum am auzit cuvintele acestea, am șezut și am plâns și m‐am jelit câteva zile; și am postit și m‐am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. 5Și am zis: Rogu‐te, Doamne
, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșat
, care păzește legământul și îndurarea față de cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile lui: 6Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi
deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc
păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit. 7
Am lucrat foarte rău împotriva ta și n‐am păzit
așezămintele, poruncile și judecățile pe care le‐ai poruncit robului tău Moise. 8Adu‐ți aminte, rogu‐te, de cuvântul pe care l‐ai poruncit robului tău Moise zicând: Dacă veți lucra cu necredincioșie,
28.64
vă voi împrăștia printre popoare; 9dar
30.2
dacă vă veți întoarce la mine și veți păzi poruncile mele și le veți face, chiar
dacă ar fi aruncați unii dintre voi până la marginea cea mai depărtată a cerurilor, și de acolo îi voi aduna și‐i voi aduce în locul pe care l‐am ales ca să fac să locuiască numele meu acolo. 10Și aceștia
sunt robii tăi și poporul tău, pe care l‐ai răscumpărat cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare. 11Rogu‐te, Doamne, fie
urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora
le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul
împăratului).
Neemia la Ierusalim
21Și a fost așa: în luna Nisan, în anul al douăzecilea al lui Artaxerxe
împăratul, era vin înaintea lui; și am
luat vin și am dat împăratului. Și nu fusesem trist înaintea lui. 2Și împăratul mi‐a zis: Pentru ce este tristă fața ta, deși nu ești bolnav? Aceasta nu este decât întristare
de inimă. Atunci m‐am temut foarte mult. 3Și am zis împăratului: Să trăiască împăratul
5.10
6.6,21
în veac: de ce să nu fie tristă fața mea, când cetatea
, locul mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc? 4Și împăratul mi‐a zis: Ce voiești să‐mi ceri? Deci m‐am rugat la Dumnezeul cerurilor. 5Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului și dacă slujitorul tău a aflat har înaintea ta, trimite‐mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s‐o zidesc. 6Și împăratul mi‐a zis (șezând lângă el și împărăteasa): Cât de lungă va fi călătoria ta? Și când te vei întoarce? Și împăratul a binevoit să mă trimită și i‐am hotărât
o vreme. 7Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului, să mi se dea epistole către dregătorii de dincolo de rău ca să mă petreacă până voi sosi în Iuda, 8și o epistolă către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‐mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei care ține de casă
și pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi‐a încuviințat, căci
7.6,9,28
mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9Și am venit la dregătorii de dincolo de râu și le‐am dat epistolele împăratului. Și împăratul trimisese cu mine mai mari peste oaste și călăreți. 10Și când a auzit Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, s‐au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează pe popor
11Și am
venit la Ierusalim și am fost acolo trei zile. 12Și m‐am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; și n‐am spus nimărui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea ca să fac pentru Ierusalim; și nu era alt dobitoc cu mine decât dobitocul pe care călăream. 13Și am ieșit noaptea pe poarta
văii în fața fântânii zmeului și la poarta gunoiului, și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate
și porțile lui mistuite de foc. 14Și am trecut la poarta
fântânii și la iazul împăratului: și nu era loc pe unde să treacă dobitocul de sub mine. 15Și m‐am suit noaptea prin vale
și am văzut zidul; și m‐am întors și am intrat pe poarta văii și m‐am înapoiat. 16Și dregătorii nu știau unde mersesem, nici ce făcusem, căci nu spusesem încă iudeilor, nici preoților, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici celorlalți care făceau lucrul. 17Și le‐am zis: Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui arse de foc: veniți și să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de
ocară. 18Și le‐am spus cum fusese mâna
Dumnezeului meu bună peste mine și încă și cuvintele împăratului pe care le vorbise către mine. Și ei au zis: Să ne sculăm și să zidim. Și și‐au întărit
mâinile pentru bine. 19Și Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, și Gheșem arabul au auzit și au râs
79.4
80.6
de noi și ne‐au disprețuit și au zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faceți? Voiți să vă sculați
împotriva împăratului? 20Și le‐am răspuns și le‐am zis: Dumnezeul cerurilor ne va face să propășim; și noi, robii săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi
n‐aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.
Dregerea zidurilor Ierusalimului
31Și Eliașib
, marele preot, și frații săi, preoții, s‐au sculat și au zidit
poarta oilor. Au sfințit‐o și i‐au pus ușile și au sfințit până la turnul Mea
, până la turnul
lui Hananeel. 2Și lângă el au zidit bărbații
din Ierihon; și lângă el a zidit Zacur, fiul lui Imri. 3Și poarta
peștilor au zidit‐o fiii lui Senaa, i‐au pus grinzile și i‐au pus ușile
și încuietorile și zăvoarele. 4Și lângă ei a dres Meromot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț; și lângă ei a dres Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabeel; și lângă ei a dres Țadoc, fiul lui Baana. 5Și lângă ei au dres tecoiții; dar cei măreți ai lor nu și‐au pus grumazul
la lucrul Domnului lor. 6Și poarta
cea veche au dres‐o Ioiada, fiul lui Paseah și Meșulam, fiul lui Besodia; ei i‐au pus grinzile și i‐au pus ușile și încuietorile și zăvoarele. 7Și lângă ei au dres Melatia, gabaonitul, și Iadon, meronotitul, bărbații din Gabaon și Mițpa, până la scaunul
dregătorului de dincolo de râu. 8Lângă el a dres Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari; și lângă el a dres Hanania, fiul făcătorilor de mir; și au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat
. 9Și lângă ei a dres Refaia, fiul lui Hur, mai marele peste jumătate din ținutul Ierusalimului. 10Și lângă ei a dres Iedaia, fiul lui Harumaf, pe dinaintea casei sale; și lângă el a dres Hatuș, fiul lui Hașabnia. 11Malchia fiul lui Harim și Hașub, fiul lui Pahat‐Moab, au dres cealaltă bucată și turnul
cuptoarelor. 12Și lângă el a dres Șalum fiul lui Haloheș, mai marele peste jumătate din ținutul Ierusalimului, el și fiicele sale. 13Poarta
văii au dres‐o Hanun și locuitorii din Zanoah; ei au zidit‐o și i‐au pus ușile și i‐au făcut o mie de coți de zid până la poarta
gunoiului. 14Și poarta gunoiului a dres‐o Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ținutul Bet‐Hacheremului; el a zidit‐o și i‐a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15Și poarta
fântânii a dres‐o Șalun, fiul lui Col‐Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa; el a zidit‐o și a acoperit‐o și i‐a pus ușile, încuietorile și zăvoarele; a făcutși zidul iazului Siloe
lângă grădina împăratului și până la treptele de pogorâre din cetatea lui David. 16După el a dres Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ținutul Bet‐Țur, până în fața mormintelor lui David și până la iazul
care a fost făcut și până la casa celor tari. 17După el au dres leviții: Rehum, fiul lui Bani. Lângă el a dres Hașabia, mai marele peste ținutul Cheila, pentru ținutul său. 18După el au dres frații lor: Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumătate din ținutul Cheila. 19Și lângă el Ezer, fiul lui Iosua, mai marele peste Mițpa, a dres o a doua bucată în dreptul suișului, la casa armelor din unghi
. 20După el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă cealaltă bucată, din unghi până la intrarea casei lui Eliașib, marele preot. 21După el a dres Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, o altă bucată, de la poarta casei lui Eliașib, până la sfârșitul casei lui Eliașib. 22Și după el au dres preoții, bărbații Câmpiei. 23După ei au dres Beniamin și Hașub în fața caselor lor. După ei a dres Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, lângă casa sa. 24După el Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă bucată, de la casa lui Azaria, până la cotitură și până la unghi
. 25Palal, fiul lui Uzai, a dres înaintea cotiturii și a turnului înalt care iese din casa împăratului, care era lângă curtea
33.1
37.21
închisorii; după el a dres Pedaia, fiul lui Pareoș. 26(Și netinimii
locuiau în Ofel
, până dinaintea porții
apelor spre răsărit și până la turnul care iese afară.) 27După el tecoiții au dres o altă bucată, în dreptul turnului celui mare ce iese în afară, până la zidul lui Ofel. 28Preoții au dres deasupra porții
cailor, fiecare dinaintea casei sale. 29După ei Țadoc, fiul lui Imer, a dres pe dinaintea casei sale. Și după el a dres Șemaia, fiul lui Șecania, păzitorul porții de răsărit. 30După el Hanania, fiul lui Șelemia și Hanun, al șaselea fiu al lui Țalaf, au dres o altă bucată; după el Meșulam, fiul lui Berechia, a dres pe dinaintea cămării sale. 31După el Malchia, fiul argintarului, a dres până la locul netinimilor și al negustorilor, pe dinaintea porții Mifcad și până la suișul unghiului. 32Și între suișul unghiului și poarta oilor au dres argintarii și negustorii.