Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Lucrările urmează

41Și a fost așa: când a auzit Sanbalat

4.1
Cap. 2.10, 19.
că zidim zidul, s‐a mâniat și s‐a aprins foarte tare și a râs de iudei. 2Și a vorbit înaintea fraților săi și a oastei Samariei și a zis: Ce fac acești iudei neputincioși? Oare vor fi lăsați să urmeze? Oare vor aduce jertfe? Oare vor sfârși într‐o zi? Vor face ei să învieze pietrele din grămezi de moloz și încă arse? 3Și Tobia
4.3
Cap. 2.10, 19.
, amonitul, era lângă el și a zis: De altfel ceea ce zidesc ei, un șacal de s‐ar sui, le‐ar dărâma zidul de piatră. 4Auzi
4.4
Ps. 123.3,4
, Dumnezeul nostru! căci suntem disprețuiți: și întoarce‐le
4.4
Ps. 79.12Prov. 3.34
ocara asupra capului lor și dă‐i spre pradă în țara robiei. 5Și nu le acoperi
4.5
Ps. 69.27,28
109.14,15Ier. 18.23
nelegiuirea și păcatul lor să nu se șteargă dinaintea ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc. 6Dar am zidit zidul și tot zidul a fost încheiat până la jumătatea lui, căci poporul avea inimă să lucreze. 7Și a fost așa: când au auzit Sanbalat
4.7
Vers. 1.
și Tobia și arabii și amoniții și asdodiții că zidurile Ierusalimului se dreg și că spărturile încep să se astupe, s‐au mâniat foarte tare. 8Și s‐au
4.8
Ps. 83.3,4,5
jurat toți împreună să vină să se lupte împotriva Ierusalimului și să‐i facă stricăciune. 9Dar ne‐am
4.9
Ps. 50.15
rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă împotriva lor zi și noapte de teama lor. 10Și Iuda a zis: Puterea purtătorilor de poveri slăbește și este mult moloz, nu putem să zidim zidul. 11Și potrivnicii noștri au zis: Nu vor ști, nici nu vor vedea, până vom veni în mijlocul lor și‐i vom ucide și vom face să înceteze lucrul. 12Și a fost așa: când au venit iudeii, care locuiau lângă ei, ne‐au spus de zece ori din toate locurile: Întoarceți‐vă la noi. 13Și am pus în locurile cele mai de jos dinapoia zidului, în locurile deschise, pe popor, după familiile lor, cu săbiile lor, sulițele lor și arcurile lor. 14Și m‐am uitat și m‐am sculat și am zis mai marilor și dregătorilor și celuilalt popor: Nu vă temeți
4.14
Num. 14.9Deut. 1.29
de ei; aduceți‐vă aminte de Domnul, care este mare
4.14
Deut. 10.17
și înfricoșat și luptați‐vă
4.14
2 Sam. 10.12
pentru frații voștri, fiii voștri și fetele voastre, nevestele voastre și casele voastre. 15Și a fost așa: când au auzit vrăjmașii noștri că ne era cunoscut și că Dumnezeu zădărnicise
4.15
Iov 5.12
sfatul lor, ne‐am întors cu toții la zid, fiecare la lucrul său. 16Și a fost așa: din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau la lucru și jumătate din ei țineau sulițele și scuturile și arcurile și platoșele și dinapoia lor erau mai marii întregii case a lui Iuda. 17Și cei ce zideau zidul și cei ce purtau poverile și cei ce încărcau, cu o mână lucrau la lucru și cu cealaltă mână țineau arma. 18Și zidarii își aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale și zideau. Și cel ce sufla din trâmbiță era lângă mine. 19Și am zis mai marilor și dregătorilor și celuilalt popor: Lucrul este mare și lat și noi împrăștiați pe zid, departe unul de altul. 20În ce loc veți auzi sunetul trâmbiței, într‐acolo să vă adunați la noi; Dumnezeul
4.20
Ex. 14.14,25Deut. 1.30
3.22
20.4Ios. 23.10
nostru se va lupta pentru noi. 21Și lucram la lucru: și jumătate din ei țineau sulițele din zorii zilei până la ieșirea stelelor. 22Și în vremea aceea am zis poporului: Fiecare cu tânărul său să mâie noaptea în mijlocul Ierusalimului, ca noaptea să ne fie de pază și ziua la lucru. 23Și nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă care mă urmau, nu ne‐am dezbrăcat de hainele noastre; fiecare își avea arma mergând la apă.

5

Plângerile poporului

51Și a fost o strigare

5.1
Is. 5.7
mare în popor și între nevestele lor împotriva iudeilor, frații
5.1
Lev. 25.35,36,37Deut. 15.7
lor. 2Și erau unii care ziceau: Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți și cerem grâu, ca să mâncăm și să trăim. 3Și erau unii care ziceau: Noi am pus zălog țarinile noastre și viile noastre și casele noastre ca să luăm grâu la foamete. 4Și erau unii care ziceau: Noi ne‐am împrumutat cu argint pe țarinile noastre și viile noastre pentru birul împăratului. 5Și acum carnea
5.5
Is. 58.7
noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri ca și copiii lor: și iată ducem în robie pe fiii noștri și pe fetele noastre ca să fie slujitori și unele din fetele noastre chiar sunt duse în robie
5.5
Ex. 21.7Lev. 25.39
și nu este în puterea mâinilor noastre să le răscumpărăm, căci țarinile și viile noastre sunt ale altora. 6Și m‐am mâniat foarte mult când am auzit strigarea lor și cuvintele acestea. 7Și m‐am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai mari și pe dregători și le‐am zis: Voi luați camătă
5.7
Ex. 22.25Lev. 25.36Ezec. 22.12
fiecare de la fratele său. Și am chemat împotriva lor o adunare mare. 8Și le‐am zis: Noi, după puterea noastră, am răscumpărat
5.8
Lev. 25.48
pe frații noștri iudei care erau vânduți neamurilor; și voi înșivă să vindeți pe frații voștri? Sau să ne fie ei vânduți? Iar ei au tăcut și n‐au găsit un cuvânt de zis. 9Și am zis: Lucrul pe care‐l faceți nu este bun. Oare nu trebuie să umblați în frica
5.9
Lev. 25.36
Dumnezeului nostru ca
5.9
2 Sam. 12.14Rom. 2.241 Pet. 2.12
să nu fim de ocară neamurilor, vrăjmașii noștri? 10Și eu, frații mei și slujitorii mei, de asemenea i‐am împrumutat cu argint și grâu pe camătă. Să lăsăm, vă rog, camăta aceasta. 11Întoarceți‐le, rogu‐vă, chiar astăzi țarinile, viile, măslinii și casele lor și o sutime din argintul și din grâul, din mustul și din untdelemnul, pe care l‐ați cerut de la ei. 12Și au zis: Vom întoarce și nu vom cere nimic de la ei; vom face cum zici. Și am chemat pe preoți și i‐am pus să jure
5.12
Ezra 10.5Ier. 34.8,9
că vor face după cuvântul acesta. 13Am
5.13
Mat. 10.14Fapte. 13.51
18.6
scuturat și poalele hainei mele și am zis: Așa să scuture Dumnezeu pe orice om din casa sa și din munca sa care nu va împlini cuvântul acesta, așa să fie scuturat și golit. Și toată obștea a zis: Amin! Și au lăudat pe Domnul. Și poporul a
5.13
2 Reg. 23.3
făcut după cuvântul acesta.

Neemia ca dregător

14Și din ziua în care am fost pus dregător al lor, în țara lui Iuda, de la anul al douăzecilea până la anul al treizeci și doilea

5.14
Cap. 13.6.
al împăratului Artaxerxe, doisprezece ani, eu și frații mei n‐am mâncat pâine de
5.14
1 Cor. 9.4,15
dregător. 15Dar dregătorii de mai înainte, care au fost înainte de mine, împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor domneau peste popor. Dar eu
5.15
2 Cor. 11.9
12.13
n‐am făcut astfel, căci mă temeam
5.15
Vers. 9.
de Dumnezeu. 16Și m‐am ținut de lucrul zidului acestuia și n‐am cumpărat țarini: și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru. 17Și chiar la masa
5.17
2 Sam. 9.71 Reg. 18.19
mea erau o sută cincizeci de bărbați din iudei și din dregători, afară de cei ce veneau la noi de la popoarele care erau în jurul nostru. 18Și ceea ce se pregătea
5.18
1 Reg. 4.22
în fiecare zi era: un bou și șase oi alese; și păsări se pregăteau pentru mine; și o dată la zece zile era o mulțime de tot felul de vin. Și cu toate acestea n‐am cerut
5.18
Vers. 14, 15.
pâinea de dregător, căci era grea robie asupra poporului acestuia. 19Adu‐ți
5.19
Cap. 13.22.
aminte pentru mine, Dumnezeul meu, spre bine, de tot ce am făcut pentru poporul acesta.

6

Noi piedici

61Și a fost așa: când au auzit

6.1
Cap. 3.1, 3.
Sanbalat și Tobia și
6.1
Cap. 2.10, 19;
Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri că eu zideam zidul și că nu mai rămăsese spărtură în el (deși în vremea aceea ușile încă nu le pusesem la porți), 2Sanbalat și Gheșem au trimis
6.2
Prov. 26.24,25
la mine, zicând: Vino să ne întâlnim împreună în satele din șesul Ono
6.2
1 Cron. 8.12
. Dar ei cugetau
6.2
Ps. 37.12,32
să‐mi facă rău. 3Și le‐am trimis soli, zicând: Eu fac un lucru mare și nu pot să mă pogor. De ce să înceteze lucrul, lasându‐l și pogorându‐mă la voi? 4Și au trimis la mine de patru ori în chipul acesta și le‐am răspuns în felul acesta. 5Și Sanbalat a trimis la mine pe tânărul său, în chipul acesta, a cincea oară, cu o epistolă deschisă în mâna sa, 6în care era scris: S‐a auzit între neamuri și Gașmu zice că tu
6.6
Cap. 2.19.
și iudeii cugetați să vă răsculați, de aceea zidești zidul: și, după aceste vorbe, tu vei ajunge împăratul lor. 7Și ai pus și proroci ca să strige cu privire la tine la Ierusalim, zicând: Este un împărat în Iuda! Și acum se va da de știre împăratului după cuvintele acestea; vino deci acum să ne sfătuim împreună. 8Și am trimis la el zicând: Nu este niciunul din lucrurile pe care le spui, ci le născocești din inima ta. 9Căci toți voiau să ne înspăimânte zicând: Le vor slăbi mâinile de la lucru și nu se va face. Și acum, Dumnezeule, întărește‐mi mâinile! 10Și am venit la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Și el a zis: Să ne întâlnim împreună în casa lui Dumnezeu înăuntrul Templului și să închidem ușile Templului, căci ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă. 11Și am zis: Un om ca mine să fugă? Și cine fiind ca mine va intra în Templu și să trăiască? Nu voi intra! 12Și am cunoscut și iată nu‐l trimisese Dumnezeu, căci el rostea prorocia
6.12
Ezec. 13.22
aceasta împotriva mea: și Tobia și Sanbalat îl tocmiseră. 13De aceea era tocmit ca să mă înspăimânte, și să fac așa și să păcătuesc și să aibă cu ce să‐mi scoată nume rău, ca să mă ocărască. 14Adu‐ți aminte, Dumnezeul
6.14
Cap. 13.29.
meu, de Tobia și Sanbalat după faptele lor și de prorocița
6.14
Ezec. 13.17
Noadia și de ceilalți proroci care voiau să mă înspăimânte. 15Și zidul s‐a sfârșit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16Și a fost așa: când
6.16
Cap. 2.10;
au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile care erau în jurul nostru s‐au temut și au scăzut foarte mult în ochii lor: și au cunoscut
6.16
Ps. 126.2
că lucrul acesta era făcut de la Dumnezeul nostru. 17Și în zilele acelea mai marii lui Iuda au trimis multe epistole lui Tobia și cele de la Tobia veneau la ei. 18Căci erau mulți în Iuda legați cu el prin jurământ, căci era ginere al lui Șecania, fiul lui Arah, și Iohanan, fiul său, luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19Ba încă vorbeau înaintea mea și de binefacerile lui și‐i spuneau cuvintele mele. Și Tobia trimitea epistole ca să mă înspăimânte.