Paștele în pustie
91Și Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului zicând: 2Și copiii lui Israel să facă Paștele
la vremea lor. 3Să le faceți, în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la vremea lor; să le faceți după toate așezămintele lor și după toate orânduirile lor. 4Și Moise a vorbit copiilor lui Israel să facă Paștele. 5Și
au făcut Paștele în luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, între cele două seri, în pustia Sinai; după toate cele ce poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel. 6Și au fost niște bărbați, care erau
necurați din pricina trupului mort al unui om și nu puteau face Paștele în ziua aceea; și
au venit în ziua aceea înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7Și bărbații aceștia i‐au zis: Noi suntem necurați din pricina trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriți și să nu aducem darul Domnului la vremea sa între copiii lui Israel? 8Și Moise le‐a zis: Stați
să aud ce poruncește Domnul pentru voi. 9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10Vorbește copiilor lui Israel zicând: Dacă cineva dintre voi sau din neamurile voastre va fi necurat pentru vreun trup mort, sau pe cale departe, totuși să facă Paștele Domnului. 11Să le facă în
luna a doua, în ziua a patrusprezecea între cele două seri; să le mănânce cu azimi
și cu ierburi amare. 12Să
nu lase nimic din ele până dimineață și să nu frângă os
din ele; să le facă după
toate așezămintele Paștelor. 13Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul
acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a
adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta
păcatul. 14Și dacă vreun străin de loc va sta vremelnic între voi și ar voi să facă Paștele Domnului, să le facă după așezământul Paștelor și după orânduirea lor. Să fie un singur așezământ
pentru voi, atât pentru cel străin de loc, cât și pentru cel născut în țară.
Norul
15Și
în ziua în care a fost ridicat locașul, norul a acoperit locașul cortului mărturiei; și
40.38
era seara ca o înfățișare de foc deasupra locașului, până dimineața. 16Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc. 17Și după cum se ridica
norul de pe cort, după aceea porneau copiii lui Israel: și în locul unde stătea norul acolo tăbărau copiii lui Israel. 18Copiii lui Israel plecau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului: în toate zilele
cât stătea norul deasupra locașului rămâneau tăbărâți. 19Și dacă norul rămânea multe zile deasupra locașului, atunci copiii lui Israel păzeau
cele de păzit ale Domnului și nu plecau. 20Și dacă se întâmpla că norul era puține zile deasupra locașului, tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului. 21Și dacă norul era de seara până dimineața și dimineața norul se ridica, atunci plecau; sau dacă, după o zi și o noapte norul se ridica, plecau; 22sau dacă norul sta deasupra locașului, două zile sau o lună sau multe zile, rămânând pe el, copiii lui
Israel erau tăbărâți și nu plecau; dar când se ridica, plecau. 23Tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului; păzeau
cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.
Trâmbițele
101Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Fă‐ți două trâmbițe de argint; să le faci de lucru bătut și să‐ți slujească pentru chemarea
adunării și pentru plecarea taberelor. 3Și când
vor sufla cu ele, să se strângă toată adunarea la tine la intrarea cortului întâlnirii. 4Și când vor sufla cu una, atunci să se strângă la tine mai marii, capii
miilor lui Israel. 5Și când veți sufla alarmă, să plece taberele
cele tăbărâte spre răsărit. 6Și când veți sufla alarmă a doua oară, să plece taberele cele tăbărâte spre miazăzi
. Să sufle alarma la plecarea lor. 7Și când va fi să fie strânsă adunarea, să suflați
, dar să nu suflați
alarmă. 8Și
fiii lui Aaron, preoții, să sufle în trâmbițe și ele să vă fie un așezământ în veac în neamurile voastre. 9Și
când veți ieși la război în țara voastră împotriva vrăjmașului care vă va asupri
4.3
6.9
10.8,121 Sam. 10.18Ps. 106.42
, atunci să suflați alarmă cu trâmbițele; și veți fi amintiți
înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi mântuiți de vrăjmașii voștri. 10Și
în ziua bucuriei voastre și la sărbătorile voastre și la începutul lunilor voastre să suflați în trâmbițe peste arderile de tot ale voastre și peste jertfele voastre de pace; și vă vor fi spre amintire
înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Plecarea din Sinai
11Și a fost așa: în anul al doilea în luna a doua, la douăzeci ale lunii, norul
s‐a ridicat de pe locașul mărturiei. 12Și copii lui Israel au plecat după călătoriile
lor din pustia
Sinai și norul a stătut în pustia
Paran. 13Și au plecat, pentru întâia oară, după porunca
Domnului prin Moise. 14Și
mai întâi a plecat steagul taberei copiilor lui Iuda după oștile lor; și peste oastea sa era Nahșon
, fiul lui Aminadab. 15Și peste oastea seminției copiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Tuar. 16Și peste oastea seminției copiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17Și
locașul a fost desfăcut și fiii lui Gherșon și fiii lui Merari au plecat ducând
locașul. 18Și steagul
taberei lui Ruben a plecat după oștile lor; și peste oastea sa era Elițur, fiul lui Ședeur. 19Și peste oastea seminției copiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai. 20Și peste oastea seminției copiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21Și chehatiții au plecat ducând locașul sfințit
și ceilalți au așezat cortul până la venirea lor. 22Și steagul
taberei copiilor lui Efraim a plecat după oștile lor; și peste oastea sa era Elișama, fiul lui Amihud. 23Și peste oastea seminției copiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur. 24Și peste oastea seminției copiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25Și
a plecat steagul taberei copiilor lui Dan, coada tuturor taberelor, după oștile lor; și peste oastea sa era Ahiezer, fiul lui Amișadai. 26Și peste oastea seminției copiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran. 27Și peste oastea seminției copiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Acestea
au fost plecările copiilor lui Israel după oștile lor; și au plecat.
Moise și Hobab
29Și Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel
Madianitul, socrul lui Moise: Noi plecăm la locul despre care Domnul a zis: Îl
voi da vouă! Vino cu noi și‐ți
4.11
vom face bine, căci
6.7,8
Domnul a vorbit bine despre Israel. 30Și el i‐a zis: Nu voi merge, ci mă voi duce în țara mea și la rudenia mea. 31Și el a zis: Rogu‐te, nu ne lăsa, căci tu știi unde să tăbărâm în pustie și ne vei fi în
loc de ochi. 32Și va fi așa: dacă vei veni cu noi, da, va fi așa: orice bine
ne va face Domnul așa îți vom face și noi ție. 33Și au plecat din muntele
Domnului cale de trei zile. Și chivotul legământului Domnului a mers
înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34Și
norul Domnului era deasupra lor ziua când au plecat din tabără. 35Și a fost așa: când pleca chivotul, Moise zicea: Scoală‐te
132.8
, Doamne, și să se risipească vrăjmașii tăi; și să fugă dinaintea feței tale cei ce te urăsc! 36Și când se odihnia, zicea: Întoarce‐te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel.
Focul Domnului
111Și a fost așa: când poporul
cârtea, a fost rău în urechile Domnului; și Domnul a auzit și mânia
lui s‐a aprins, și focul
Domnului a ars între ei și a mistuit în marginea taberei. 2Și poporul a strigat către Moise și Moise s‐a rugat
Domnului și focul s‐a stins. 3Și au pus numele locului aceluia Tabeera, pentru că focul Domnului arsese între ei.
Prepelițe
4Și
gloata amestecată care era între ei a poftit; și chiar și copiii lui Israel au plâns iarăși și au zis: Cine
106.141 Cor. 10.6
ne va da carne să mâncăm? 5Ne
aducem aminte de peștele, pe care‐l mâncam în Egipt degeaba, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi. 6Și acum ni s‐a uscat sufletul
; înaintea ochilor noștri nu este nimic decât mana aceasta. 7Și
mana era ca sămânța de coriandru și înfățișarea ei era ca înfățișarea de bedelium
. 8Poporul se risipea și o strângea; și o măcinau cu râșnița sau o pisau în piuă, și o fierbeau în oale și făceau turte din ea; și gustul
ei era ca gustul de turte cu untdelemn. 9Și
când cădea roua peste tabără noaptea, cădea și mana deasupra. 10Și Moise a auzit pe popor plângând prin familiile lor, fiecare la intrarea cortului său. Și mânia
Domnului s‐a aprins foarte tare și a fost rău în ochii lui Moise. 11Și
Moise a zis Domnului: Pentru ce ai făcut rău robului tău? și pentru ce am aflat eu har înaintea ochilor tăi de ai pus asupra mea sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe tot poporul acesta, eu i‐am născut ca să‐mi zici: Poartă‐i
în sânul tău cum poartă o doică
pe sugaciu, până în țara pe care ai jurat‐o
50.24Ex. 13.5
părinților lor? 13De
unde să am carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine zicând: Dă‐ne carne să mâncăm. 14
Nu pot să port singur tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Și dacă așa faci cu mine, omoară‐mă
deci, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi și să nu‐mi văd
nenorocirea! 16Și Domnul a zis lui Moise: Strânge‐mi șaptezeci
de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‐i cunoști că sunt bătrânii poporului și ispravnici peste ei
; și adu‐i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine. 17Și mă
voi pogorî și voi vorbi acolo cu tine; și voi
lua din Duhul care este peste tine și‐l voi pune peste ei; și vor purta sarcina poporului cu tine și n‐o vei purta singur. 18Și zi poporului: Sfințiți‐vă
pentru mâine și veți mânca și carne. Căci ați plâns
în urechile Domnului zicând: Cine ne va da carne să mâncăm? Căci
era bine de noi în Egipt! Și Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Nu o zi veți mânca nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile; 20ci
106.15
o lună de zile până vă va ieși pe nări și vi se va face greață; pentru că ați lepădat pe Domnul care este între voi și ați plâns înaintea lui zicând: Pentru ce
am ieșit din Egipt? 21Și Moise a zis: Șase sute de mii de bărbați pedeștri este poporul
38.26
în mijlocul căruia sunt eu; și tu ai zis: Le voi da carne să mănânce o lună de zile. 22
Se vor junghia oare cirezi și turme pentru ei ca să‐i îndestuleze? Sau se vor strânge toți peștii din mare pentru ei ca să‐i îndestuleze? 23Și Domnul a zis lui Moise: Oare
59.1
s‐a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă cuvântul meu
se va împlini sau nu. 24Și Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului; și a strâns
șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i‐a pus împrejurul cortului. 25Și Domnul
s‐a pogorât în nor și i‐a vorbit și a luat din Duhul care era peste el și l‐a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și a fost așa: când s‐a odihnit
Duhul peste ei, au prorocit
19.20,21,23Ioel 2.28Fapte. 2.17,181 Cor. 14.1
, dar n‐au mai făcut așa. 26Și doi bărbați au rămas în tabără; numele unuia era Eldad și numele celuilalt Medad; și Duhul s‐a odihnit peste ei. Și ei erau printre cei scriși, dar nu ieșiseră
afară la cort și proroceau în tabără. 27Și un tânăr a alergat și a spus lui Moise și a zis: Eldad și Medad prorocesc în tabără. 28Și Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, unul din tinerii săi aleși, a răspuns și a zis: Domnul meu Moise
, oprește‐i! 29Dar Moise i‐a zis: Ești gelos pentru mine? O, de ar fi
tot poporul Domnului proroci, de și‐ar pune Domnul Duhul său peste ei! 30Și Moise s‐a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31Și
105.40
a ieșit un vânt de la Domnul, și a adus prepelițe de la mare și le‐a aruncat peste tabără, cale cam de o zi încoace și cale cam de o zi încolo, de jur împrejurul taberei, și de doi coți pe deasupra feței pământului. 32Și poporul s‐a sculat toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și a strâns prepelițe; cel ce a strâns puțin a strâns zece omeri; și și le‐au întins de jur împrejurul taberei. 33Carnea
era încă între dinții lor, până a fi tăiată, când s‐a aprins mânia Domnului împotriva poporului și Domnul a lovit pe popor cu o foarte mare rană. 34Și au pus numele locului aceluia Chibrot‐Hataava, pentru că acolo au înmormântat pe poporul care a poftit. 35De la Chibrot‐Hataava, poporul a plecat
la Hațerot și au fost la Hațerot.
