Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Paștele în pustie

91Și Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului zicând: 2Și copiii lui Israel să facă Paștele

9.2
Ex. 12.1Lev. 23.5Deut. 16.1,2
la vremea lor. 3Să le faceți, în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la vremea lor; să le faceți după toate așezămintele lor și după toate orânduirile lor. 4Și Moise a vorbit copiilor lui Israel să facă Paștele. 5Și
9.5
Ios. 5.10
au făcut Paștele în luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, între cele două seri, în pustia Sinai; după toate cele ce poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel. 6Și au fost niște bărbați, care erau
9.6
Cap. 5.2;
necurați din pricina trupului mort al unui om și nu puteau face Paștele în ziua aceea; și
9.6
Ex. 18.15,19,26
au venit în ziua aceea înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7Și bărbații aceștia i‐au zis: Noi suntem necurați din pricina trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriți și să nu aducem darul Domnului la vremea sa între copiii lui Israel? 8Și Moise le‐a zis: Stați
9.8
Cap. 27.5.
să aud ce poruncește Domnul pentru voi. 9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10Vorbește copiilor lui Israel zicând: Dacă cineva dintre voi sau din neamurile voastre va fi necurat pentru vreun trup mort, sau pe cale departe, totuși să facă Paștele Domnului. 11Să le facă în
9.11
2 Cron. 30.2,15
luna a doua, în ziua a patrusprezecea între cele două seri; să le mănânce cu azimi
9.11
Ex. 12.8
și cu ierburi amare. 12
9.12
Ex. 12.10
nu lase nimic din ele până dimineață și să nu frângă os
9.12
Ex. 12.46In. 19.36
din ele; să le facă după
9.12
Ex. 12.43
toate așezămintele Paștelor. 13Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul
9.13
Gen. 17.14Ex. 12.15
acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a
9.13
Vers. 7.
adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta
9.13
Cap. 5.31.
păcatul. 14Și dacă vreun străin de loc va sta vremelnic între voi și ar voi să facă Paștele Domnului, să le facă după așezământul Paștelor și după orânduirea lor. Să fie un singur așezământ
9.14
Ex. 12.49
pentru voi, atât pentru cel străin de loc, cât și pentru cel născut în țară.

Norul

15Și

9.15
Ex. 40.34Neem. 9.12,19Ps. 78.14
în ziua în care a fost ridicat locașul, norul a acoperit locașul cortului mărturiei; și
9.15
Ex. 13.21
40.38
era seara ca o înfățișare de foc deasupra locașului, până dimineața. 16Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc. 17Și după cum se ridica
9.17
Ex. 40.36Ps. 80.1
norul de pe cort, după aceea porneau copiii lui Israel: și în locul unde stătea norul acolo tăbărau copiii lui Israel. 18Copiii lui Israel plecau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului: în toate zilele
9.18
1 Cor. 10.1
cât stătea norul deasupra locașului rămâneau tăbărâți. 19Și dacă norul rămânea multe zile deasupra locașului, atunci copiii lui Israel păzeau
9.19
Cap. 1.53;
cele de păzit ale Domnului și nu plecau. 20Și dacă se întâmpla că norul era puține zile deasupra locașului, tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului. 21Și dacă norul era de seara până dimineața și dimineața norul se ridica, atunci plecau; sau dacă, după o zi și o noapte norul se ridica, plecau; 22sau dacă norul sta deasupra locașului, două zile sau o lună sau multe zile, rămânând pe el, copiii lui
9.22
Ex. 40.36,37
Israel erau tăbărâți și nu plecau; dar când se ridica, plecau. 23Tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului; păzeau
9.23
Vers. 19.
cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.

10

Trâmbițele

101Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Fă‐ți două trâmbițe de argint; să le faci de lucru bătut și să‐ți slujească pentru chemarea

10.2
Is. 1.13
adunării și pentru plecarea taberelor. 3Și când
10.3
Ier. 4.5Ioel 2.15
vor sufla cu ele, să se strângă toată adunarea la tine la intrarea cortului întâlnirii. 4Și când vor sufla cu una, atunci să se strângă la tine mai marii, capii
10.4
Ex. 18.217.2
miilor lui Israel. 5Și când veți sufla alarmă, să plece taberele
10.5
Cap. 2.3.
cele tăbărâte spre răsărit. 6Și când veți sufla alarmă a doua oară, să plece taberele cele tăbărâte spre miazăzi
10.6
Cap. 2.10.
. Să sufle alarma la plecarea lor. 7Și când va fi să fie strânsă adunarea, să suflați
10.7
Vers. 3.
, dar să nu suflați
10.7
Ioel 2.1
alarmă. 8Și
10.8
Cap. 31.6.
fiii lui Aaron, preoții, să sufle în trâmbițe și ele să vă fie un așezământ în veac în neamurile voastre. 9Și
10.9
Cap. 31.6.
când veți ieși la război în țara voastră împotriva vrăjmașului care vă va asupri
10.9
Jud. 2.18
4.3
6.9
10.8,121 Sam. 10.18Ps. 106.42
, atunci să suflați alarmă cu trâmbițele; și veți fi amintiți
10.9
Gen. 8.1Ps. 106.4
înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi mântuiți de vrăjmașii voștri. 10Și
10.10
Cap. 29.1.
în ziua bucuriei voastre și la sărbătorile voastre și la începutul lunilor voastre să suflați în trâmbițe peste arderile de tot ale voastre și peste jertfele voastre de pace; și vă vor fi spre amintire
10.10
Vers. 9.
înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Plecarea din Sinai

11Și a fost așa: în anul al doilea în luna a doua, la douăzeci ale lunii, norul

10.11
Cap. 9.17.
s‐a ridicat de pe locașul mărturiei. 12Și copii lui Israel au plecat după călătoriile
10.12
Ex. 40.36
lor din pustia
10.12
Ex. 19.19.5
Sinai și norul a stătut în pustia
10.12
Gen. 21.21Deut. 1.1
Paran. 13Și au plecat, pentru întâia oară, după porunca
10.13
Vers. 5, 6. Cap. 2.34.
Domnului prin Moise. 14Și
10.14
Cap. 2.3, 9.
mai întâi a plecat steagul taberei copiilor lui Iuda după oștile lor; și peste oastea sa era Nahșon
10.14
Cap. 1.7.
, fiul lui Aminadab. 15Și peste oastea seminției copiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Tuar. 16Și peste oastea seminției copiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17Și
10.17
Cap. 1.51.
locașul a fost desfăcut și fiii lui Gherșon și fiii lui Merari au plecat ducând
10.17
Cap. 4.24, 31;
locașul. 18Și steagul
10.18
Cap. 2.10, 16.
taberei lui Ruben a plecat după oștile lor; și peste oastea sa era Elițur, fiul lui Ședeur. 19Și peste oastea seminției copiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai. 20Și peste oastea seminției copiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21Și chehatiții au plecat ducând locașul sfințit
10.21
Cap. 4.4, 15;
și ceilalți au așezat cortul până la venirea lor. 22Și steagul
10.22
Cap. 2.18, 24.
taberei copiilor lui Efraim a plecat după oștile lor; și peste oastea sa era Elișama, fiul lui Amihud. 23Și peste oastea seminției copiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur. 24Și peste oastea seminției copiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25Și
10.25
Cap. 2.25, 31.
a plecat steagul taberei copiilor lui Dan, coada tuturor taberelor, după oștile lor; și peste oastea sa era Ahiezer, fiul lui Amișadai. 26Și peste oastea seminției copiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran. 27Și peste oastea seminției copiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Acestea
10.28
Cap. 2.34.
au fost plecările copiilor lui Israel după oștile lor; și au plecat.

Moise și Hobab

29Și Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel

10.29
Ex. 2.18
Madianitul, socrul lui Moise: Noi plecăm la locul despre care Domnul a zis: Îl
10.29
Gen. 12.7
voi da vouă! Vino cu noi și‐ți
10.29
Jud. 1.16
4.11
vom face bine, căci
10.29
Gen. 32.12Ex. 3.8
6.7,8
Domnul a vorbit bine despre Israel. 30Și el i‐a zis: Nu voi merge, ci mă voi duce în țara mea și la rudenia mea. 31Și el a zis: Rogu‐te, nu ne lăsa, căci tu știi unde să tăbărâm în pustie și ne vei fi în
10.31
Iov 29.15
loc de ochi. 32Și va fi așa: dacă vei veni cu noi, da, va fi așa: orice bine
10.32
Jud. 1.16
ne va face Domnul așa îți vom face și noi ție. 33Și au plecat din muntele
10.33
Ex. 3.1
Domnului cale de trei zile. Și chivotul legământului Domnului a mers
10.33
Deut. 1.33Ios. 3.3,4,6Ps. 132.8Ier. 31.2Ezec. 20.6
înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34Și
10.34
Ex. 13.21Neem. 9.12,19
norul Domnului era deasupra lor ziua când au plecat din tabără. 35Și a fost așa: când pleca chivotul, Moise zicea: Scoală‐te
10.35
Ps. 68.1,2
132.8
, Doamne, și să se risipească vrăjmașii tăi; și să fugă dinaintea feței tale cei ce te urăsc! 36Și când se odihnia, zicea: Întoarce‐te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel.

11

Focul Domnului

111Și a fost așa: când poporul

11.1
Deut. 9.22
cârtea, a fost rău în urechile Domnului; și Domnul a auzit și mânia
11.1
Ps. 78.21
lui s‐a aprins, și focul
11.1
Lev. 10.22 Reg. 1.12Ps. 106.18
Domnului a ars între ei și a mistuit în marginea taberei. 2Și poporul a strigat către Moise și Moise s‐a rugat
11.2
Iac. 5.16
Domnului și focul s‐a stins. 3Și au pus numele locului aceluia Tabeera, pentru că focul Domnului arsese între ei.

Prepelițe

4Și

11.4
Ex. 12.38
gloata amestecată care era între ei a poftit; și chiar și copiii lui Israel au plâns iarăși și au zis: Cine
11.4
Ps. 78.18
106.141 Cor. 10.6
ne va da carne să mâncăm? 5Ne
11.5
Ex. 10.3
aducem aminte de peștele, pe care‐l mâncam în Egipt degeaba, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi. 6Și acum ni s‐a uscat sufletul
11.6
Cap. 21.5.
; înaintea ochilor noștri nu este nimic decât mana aceasta. 7Și
11.7
Ex. 16.14,31
mana era ca sămânța de coriandru și înfățișarea ei era ca înfățișarea de bedelium
11.7
Gen. 2.12
. 8Poporul se risipea și o strângea; și o măcinau cu râșnița sau o pisau în piuă, și o fierbeau în oale și făceau turte din ea; și gustul
11.8
Ex. 16.31
ei era ca gustul de turte cu untdelemn. 9Și
11.9
Ex. 16.13,14
când cădea roua peste tabără noaptea, cădea și mana deasupra. 10Și Moise a auzit pe popor plângând prin familiile lor, fiecare la intrarea cortului său. Și mânia
11.10
Ps. 78.21
Domnului s‐a aprins foarte tare și a fost rău în ochii lui Moise. 11Și
11.11
Deut. 1.12
Moise a zis Domnului: Pentru ce ai făcut rău robului tău? și pentru ce am aflat eu har înaintea ochilor tăi de ai pus asupra mea sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe tot poporul acesta, eu i‐am născut ca să‐mi zici: Poartă‐i
11.12
Is. 40.11
în sânul tău cum poartă o doică
11.12
Is. 49.231 Tes. 2.7
pe sugaciu, până în țara pe care ai jurat‐o
11.12
Gen. 26.3
50.24Ex. 13.5
părinților lor? 13De
11.13
Mat. 15.33Mc. 8.4
unde să am carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine zicând: Dă‐ne carne să mâncăm. 14
11.14
Ex. 18.18
Nu pot să port singur tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Și dacă așa faci cu mine, omoară‐mă
11.15
1 Reg. 19.4Iona 4.3
deci, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi și să nu‐mi văd
11.15
Țef. 3.15
nenorocirea! 16Și Domnul a zis lui Moise: Strânge‐mi șaptezeci
11.16
Ex. 24.1,9
de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‐i cunoști că sunt bătrânii poporului și ispravnici peste ei
11.16
Deut. 18.18
; și adu‐i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine. 17Și mă
11.17
Vers. 25.
voi pogorî și voi vorbi acolo cu tine; și voi
11.17
1 Sam. 10.62 Reg. 2.15Neem. 9.20Is. 44.3Ioel 2.28
lua din Duhul care este peste tine și‐l voi pune peste ei; și vor purta sarcina poporului cu tine și n‐o vei purta singur. 18Și zi poporului: Sfințiți‐vă
11.18
Ex. 19.10
pentru mâine și veți mânca și carne. Căci ați plâns
11.18
Ex. 16.7
în urechile Domnului zicând: Cine ne va da carne să mâncăm? Căci
11.18
Vers. 5.
era bine de noi în Egipt! Și Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Nu o zi veți mânca nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile; 20ci
11.20
Ps. 78.29
106.15
o lună de zile până vă va ieși pe nări și vi se va face greață; pentru că ați lepădat pe Domnul care este între voi și ați plâns înaintea lui zicând: Pentru ce
11.20
Cap. 21.5.
am ieșit din Egipt? 21Și Moise a zis: Șase sute de mii de bărbați pedeștri este poporul
11.21
Gen. 12.2Ex. 12.37
38.26
în mijlocul căruia sunt eu; și tu ai zis: Le voi da carne să mănânce o lună de zile. 22
11.22
2 Reg. 7.2Mat. 15.33Mc. 8.4In. 6.7,9
Se vor junghia oare cirezi și turme pentru ei ca să‐i îndestuleze? Sau se vor strânge toți peștii din mare pentru ei ca să‐i îndestuleze? 23Și Domnul a zis lui Moise: Oare
11.23
Is. 50.2
59.1
s‐a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă cuvântul meu
11.23
Cap. 23.19.
se va împlini sau nu. 24Și Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului; și a strâns
11.24
Vers. 16.
șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i‐a pus împrejurul cortului. 25Și Domnul
11.25
Vers. 17. Cap. 12.5.
s‐a pogorât în nor și i‐a vorbit și a luat din Duhul care era peste el și l‐a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și a fost așa: când s‐a odihnit
11.25
2 Reg. 2.15
Duhul peste ei, au prorocit
11.25
1 Sam. 10.5,6,10
19.20,21,23Ioel 2.28Fapte. 2.17,181 Cor. 14.1
, dar n‐au mai făcut așa. 26Și doi bărbați au rămas în tabără; numele unuia era Eldad și numele celuilalt Medad; și Duhul s‐a odihnit peste ei. Și ei erau printre cei scriși, dar nu ieșiseră
11.26
1 Sam. 20.26Ier. 36.5
afară la cort și proroceau în tabără. 27Și un tânăr a alergat și a spus lui Moise și a zis: Eldad și Medad prorocesc în tabără. 28Și Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, unul din tinerii săi aleși, a răspuns și a zis: Domnul meu Moise
11.28
Mc. 9.38Lc. 9.49In. 3.26
, oprește‐i! 29Dar Moise i‐a zis: Ești gelos pentru mine? O, de ar fi
11.29
1 Cor. 14.5
tot poporul Domnului proroci, de și‐ar pune Domnul Duhul său peste ei! 30Și Moise s‐a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31Și
11.31
Ex. 16.13Ps. 78.26,27,28
105.40
a ieșit un vânt de la Domnul, și a adus prepelițe de la mare și le‐a aruncat peste tabără, cale cam de o zi încoace și cale cam de o zi încolo, de jur împrejurul taberei, și de doi coți pe deasupra feței pământului. 32Și poporul s‐a sculat toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și a strâns prepelițe; cel ce a strâns puțin a strâns zece omeri; și și le‐au întins de jur împrejurul taberei. 33Carnea
11.33
Ps. 78.30,31
era încă între dinții lor, până a fi tăiată, când s‐a aprins mânia Domnului împotriva poporului și Domnul a lovit pe popor cu o foarte mare rană. 34Și au pus numele locului aceluia Chibrot‐Hataava, pentru că acolo au înmormântat pe poporul care a poftit. 35De la Chibrot‐Hataava, poporul a plecat
11.35
Cap. 33.17.
la Hațerot și au fost la Hațerot.