Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Focul Domnului

111Și a fost așa: când poporul

11.1
Deut. 9.22
cârtea, a fost rău în urechile Domnului; și Domnul a auzit și mânia
11.1
Ps. 78.21
lui s‐a aprins, și focul
11.1
Lev. 10.22 Reg. 1.12Ps. 106.18
Domnului a ars între ei și a mistuit în marginea taberei. 2Și poporul a strigat către Moise și Moise s‐a rugat
11.2
Iac. 5.16
Domnului și focul s‐a stins. 3Și au pus numele locului aceluia Tabeera, pentru că focul Domnului arsese între ei.

Prepelițe

4Și

11.4
Ex. 12.38
gloata amestecată care era între ei a poftit; și chiar și copiii lui Israel au plâns iarăși și au zis: Cine
11.4
Ps. 78.18
106.141 Cor. 10.6
ne va da carne să mâncăm? 5Ne
11.5
Ex. 10.3
aducem aminte de peștele, pe care‐l mâncam în Egipt degeaba, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi. 6Și acum ni s‐a uscat sufletul
11.6
Cap. 21.5.
; înaintea ochilor noștri nu este nimic decât mana aceasta. 7Și
11.7
Ex. 16.14,31
mana era ca sămânța de coriandru și înfățișarea ei era ca înfățișarea de bedelium
11.7
Gen. 2.12
. 8Poporul se risipea și o strângea; și o măcinau cu râșnița sau o pisau în piuă, și o fierbeau în oale și făceau turte din ea; și gustul
11.8
Ex. 16.31
ei era ca gustul de turte cu untdelemn. 9Și
11.9
Ex. 16.13,14
când cădea roua peste tabără noaptea, cădea și mana deasupra. 10Și Moise a auzit pe popor plângând prin familiile lor, fiecare la intrarea cortului său. Și mânia
11.10
Ps. 78.21
Domnului s‐a aprins foarte tare și a fost rău în ochii lui Moise. 11Și
11.11
Deut. 1.12
Moise a zis Domnului: Pentru ce ai făcut rău robului tău? și pentru ce am aflat eu har înaintea ochilor tăi de ai pus asupra mea sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe tot poporul acesta, eu i‐am născut ca să‐mi zici: Poartă‐i
11.12
Is. 40.11
în sânul tău cum poartă o doică
11.12
Is. 49.231 Tes. 2.7
pe sugaciu, până în țara pe care ai jurat‐o
11.12
Gen. 26.3
50.24Ex. 13.5
părinților lor? 13De
11.13
Mat. 15.33Mc. 8.4
unde să am carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine zicând: Dă‐ne carne să mâncăm. 14
11.14
Ex. 18.18
Nu pot să port singur tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Și dacă așa faci cu mine, omoară‐mă
11.15
1 Reg. 19.4Iona 4.3
deci, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi și să nu‐mi văd
11.15
Țef. 3.15
nenorocirea! 16Și Domnul a zis lui Moise: Strânge‐mi șaptezeci
11.16
Ex. 24.1,9
de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‐i cunoști că sunt bătrânii poporului și ispravnici peste ei
11.16
Deut. 18.18
; și adu‐i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine. 17Și mă
11.17
Vers. 25.
voi pogorî și voi vorbi acolo cu tine; și voi
11.17
1 Sam. 10.62 Reg. 2.15Neem. 9.20Is. 44.3Ioel 2.28
lua din Duhul care este peste tine și‐l voi pune peste ei; și vor purta sarcina poporului cu tine și n‐o vei purta singur. 18Și zi poporului: Sfințiți‐vă
11.18
Ex. 19.10
pentru mâine și veți mânca și carne. Căci ați plâns
11.18
Ex. 16.7
în urechile Domnului zicând: Cine ne va da carne să mâncăm? Căci
11.18
Vers. 5.
era bine de noi în Egipt! Și Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Nu o zi veți mânca nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile; 20ci
11.20
Ps. 78.29
106.15
o lună de zile până vă va ieși pe nări și vi se va face greață; pentru că ați lepădat pe Domnul care este între voi și ați plâns înaintea lui zicând: Pentru ce
11.20
Cap. 21.5.
am ieșit din Egipt? 21Și Moise a zis: Șase sute de mii de bărbați pedeștri este poporul
11.21
Gen. 12.2Ex. 12.37
38.26
în mijlocul căruia sunt eu; și tu ai zis: Le voi da carne să mănânce o lună de zile. 22
11.22
2 Reg. 7.2Mat. 15.33Mc. 8.4In. 6.7,9
Se vor junghia oare cirezi și turme pentru ei ca să‐i îndestuleze? Sau se vor strânge toți peștii din mare pentru ei ca să‐i îndestuleze? 23Și Domnul a zis lui Moise: Oare
11.23
Is. 50.2
59.1
s‐a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă cuvântul meu
11.23
Cap. 23.19.
se va împlini sau nu. 24Și Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului; și a strâns
11.24
Vers. 16.
șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i‐a pus împrejurul cortului. 25Și Domnul
11.25
Vers. 17. Cap. 12.5.
s‐a pogorât în nor și i‐a vorbit și a luat din Duhul care era peste el și l‐a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și a fost așa: când s‐a odihnit
11.25
2 Reg. 2.15
Duhul peste ei, au prorocit
11.25
1 Sam. 10.5,6,10
19.20,21,23Ioel 2.28Fapte. 2.17,181 Cor. 14.1
, dar n‐au mai făcut așa. 26Și doi bărbați au rămas în tabără; numele unuia era Eldad și numele celuilalt Medad; și Duhul s‐a odihnit peste ei. Și ei erau printre cei scriși, dar nu ieșiseră
11.26
1 Sam. 20.26Ier. 36.5
afară la cort și proroceau în tabără. 27Și un tânăr a alergat și a spus lui Moise și a zis: Eldad și Medad prorocesc în tabără. 28Și Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, unul din tinerii săi aleși, a răspuns și a zis: Domnul meu Moise
11.28
Mc. 9.38Lc. 9.49In. 3.26
, oprește‐i! 29Dar Moise i‐a zis: Ești gelos pentru mine? O, de ar fi
11.29
1 Cor. 14.5
tot poporul Domnului proroci, de și‐ar pune Domnul Duhul său peste ei! 30Și Moise s‐a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31Și
11.31
Ex. 16.13Ps. 78.26,27,28
105.40
a ieșit un vânt de la Domnul, și a adus prepelițe de la mare și le‐a aruncat peste tabără, cale cam de o zi încoace și cale cam de o zi încolo, de jur împrejurul taberei, și de doi coți pe deasupra feței pământului. 32Și poporul s‐a sculat toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și a strâns prepelițe; cel ce a strâns puțin a strâns zece omeri; și și le‐au întins de jur împrejurul taberei. 33Carnea
11.33
Ps. 78.30,31
era încă între dinții lor, până a fi tăiată, când s‐a aprins mânia Domnului împotriva poporului și Domnul a lovit pe popor cu o foarte mare rană. 34Și au pus numele locului aceluia Chibrot‐Hataava, pentru că acolo au înmormântat pe poporul care a poftit. 35De la Chibrot‐Hataava, poporul a plecat
11.35
Cap. 33.17.
la Hațerot și au fost la Hațerot.