Lepra Mariei
121Și Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise pentru femeia Cușită pe care o luase; căci
își luase o femeie Cușită. 2Și au zis: Oare cu adevărat numai prin Moise a vorbit Domnul? Oare
n‐a vorbit El și prin noi? Și Domnul a auzit
. 3Și bărbatul Moise era foarte blând, mai mult decât toți oamenii care erau pe fața pământului. 4Și
Domnul a vorbit fără veste lui Moise și lui Aaron și Mariei: Ieșiți afară câteși trei la cortul întâlnirii. Și au ieșit afară câteși trei. 5Și
Domnul s‐a pogorât în stâlpul de nor și a stătut la intrarea cortului și a chemat pe Aaron și pe Maria. Și au ieșit amândoi. 6Și a zis: Ascultați acum cuvintele mele! Dacă va fi un proroc între voi, eu, Domnul, mă voi arăta lui într‐o vedenie
46.2Iov 33.15Ezec. 1.1Dan. 8.2
10.8,16,17Lc. 1.11,22Fapte. 10.11,17
22.17,18
, voi vorbi cu el într‐un
vis. 7Nu
așa cu robul meu Moise; el
este credincios în toată
casa mea. 8Eu vorbesc cu el, gură
către gură, pe față
și nu în vorbiri întunecoase, și el vede asemănarea
Domnului. Cum
dar nu v‐ați temut să vorbiți împotriva robului meu, împotriva lui Moise? 9Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lor și a plecat. 10Și norul s‐a îndepărtat de pe cort. Și iată Maria
era leproasă
15.52 Cron. 26.19,20
ca zăpada. Și Aaron s‐a întors spre Maria și iată era leproasă. 11Și Aaron a zis lui Moise: O, te rog, domnul meu, nu pune pe noi păcatul
24.10Prov. 30.32
acesta, prin care am lucrat nebunește și prin care am păcătuit. 12Te rog, să nu fie ea ca o lepădătură
, a cărei carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei sale. 13Și Moise a strigat către Domnul zicând: Dumnezeule, rogu‐te, vindecă‐o! 14Și Domnul a zis lui Moise: Dacă
tatăl ei ar fi scuipaț‐o în față, nu s‐ar fi rușinat ea șapte zile? Să fie închisă
șapte zile afară din tabără, și după aceea să fie primită iarăși. 15Și
Maria a fost închisă afară din tabără șapte zile; și poporul n‐a plecat până ce Maria a fost primită iarăși. 16Și după aceea poporul a plecat de la Hațerot
și a tăbărât în pustia Paran.
Iscoadele
131Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Trimite
bărbați ca să iscodească țara Canaan pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiteți un bărbat din fiecare seminție a părinților lor, fiecare mai mare între ei. 3Și Moise i‐a trimis din pustia
Paran după porunca Domnului. Toți din ei erau bărbați capi ai copiilor lui Israel. 4Și acestea sunt numele lor: din seminția lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur. 5Din seminția lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori. 6Din
seminția lui Iuda: Caleb
, fiul lui Iefune. 7Din seminția lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif. 8Din seminția lui Efraim: Hosea
, fiul lui Nun. 9Din seminția lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu. 10Din seminția lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi. 11Din seminția lui Iosif, din seminția lui Manase: Gadi, fiul lui Susi. 12Din seminția lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali. 13Din seminția lui Așer: Setur, fiul lui Micael. 14Din seminția lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi. 15Din seminția lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 16Acestea sunt numele bărbaților pe care i‐a trimis Moise să iscodească țara. Și Moise a numit pe Hosea, fiul lui Nun, Iosua. 17Și Moise i‐a trimis să iscodească țara Canaan și le‐a zis: Suiți‐vă
pe calea aceasta spre miazăzi, și
suiți‐vă pe ținutul muntos. 18Și vedeți țara cum este și poporul care locuiește în ea, dacă sunt tari sau slabi, dacă sunt puțini sau mulți; 19și ce fel este țara în care locuiesc ei, dacă este bună sau rea; și ce fel sunt cetățile în care locuiesc ei, dacă sunt în tabere sau în cetăți cu zid; 20și cum este țara, dacă este grasă
sau slabă, dacă sunt copaci în ea sau nu. Și
fiți cu inimă și aduceți din roadele țării. Și zilele acelea erau zilele celor dintâi struguri. 21Și s‐au suit și au iscodit țara din pustia
Tin până la Rehob
, până la intrarea Hamatului. 22Și s‐au suit spre miazăzi și au venit până la Hebron. Și acolo erau Ahiman
15.13,14Jud. 1.10
, Șeșai și Talmai, copiii
lui Anac. Și Hebronul
fusese zidit cu șapte ani înainte de Țoan
30.4
din Egipt. 23Și
au venit până la valea Eșcol, și de acolo au tăiat o mlădiță cu o ciorchină de strugure; și au adus‐o pe o prăjină între doi, și din rodii și din smochine. 24Locul acela s‐a numit valea Eșcol, pentru ciorchina pe care au tăiat‐o de acolo copiii lui Israel. 25Și s‐au întors de la iscodirea țării după trecere de patruzeci de zile. 26Și s‐au dus și au venit la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, în pustia
Paran la Cades
; și le‐au adus vorbă lor și la toată adunarea și le‐au arătat roada țării. 27Și i‐au istorisit și i‐au zis: Am mers în țara la care ne‐ai trimis, și cu adevărat curge lapte
33.3
și miere, și acesta
este rodul ei. 28Numai poporul
9.1,2
care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe copiii
lui Anac. 29Amalec
15.3
locuiește în țara de miazăzi și hetitul și iebusitul și amoritul locuiesc în ținutul muntos; și cananitul locuiește lângă mare și pe malul Iordanului. 30Și
Caleb a liniștit poporul înaintea lui Moise și a zis: Să mergem să ne suim îndată și s‐o stăpânim, căci suntem în stare s‐o facem. 31Și
bărbații care s‐au suit cu el ziceau: Nu vom putea merge împotriva poporului, căci sunt mai tari decât noi. 32Și
au adus vorbă rea, copiilor lui Israel, despre țara pe care o iscodiseră, zicând: Țara, pe care am străbătut‐o ca s‐o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei și tot poporul
, pe care l‐am văzut în ea, sunt oameni mari de statură. 33Și acolo am văzut pe uriași, pe fiii
2.10
9.2
lui Anac, din uriași; și noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste
și tot așa eram și în
ochii lor.
Pribegirea prin pustie
141Și toată adunarea și‐a ridicat glasul și a strigat și poporul
a plâns în noaptea aceea. 2Și
17.3Ps. 106.25
toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și toată adunarea le‐a zis: O
, de am fi murit în țara Egiptului! Sau de am fi murit în această pustie! 3Și pentru ce ne‐a adus Domnul în țara aceasta, ca să cădem de sabie, ca nevestele noastre și copilașii noștri să fie de pradă? Oare n‐ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt? 4Și au zis unul către altul: Să
punem un cap și
să ne întoarcem în Egipt. 5Atunci Moise
și Aaron au căzut pe fețele lor înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel. 6Și
Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau din cei ce iscodiseră țara, și‐au rupt hainele. 7Și au vorbit către toată adunarea copiilor lui Israel zicând: Țara
, pe care am străbătut‐o ca s‐o iscodim, este o țară foarte, foarte bună. 8Dacă Domnul
22.201 Reg. 10.9Ps. 22.8
147.10,11Is. 62.4
va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasța și ne‐o va da, țară
în care curge lapte și miere. 9Numai
nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și
20.3
nu vă temeți de poporul țării, căci ei
sunt pâine pentru noi; ocrotirea lor s‐a depărtat de la ei și
31.6,8Ios. 1.5Jud. 1.222 Cron. 13.12
15.2
20.17
32.8Ps. 46.7,11Is. 41.10Amos 5.14Zah. 8.23
Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei. 10Și
toată adunarea a vorbit să‐i ucidă cu pietre. Și
24.16,17
40.34Lev. 9.2320.6
slava Domnului s‐a arătat tuturor copiilor lui Israel în cortul întâlnirii. 11Și Domnul a zis lui Moise: Până când mă
va disprețui poporul acesta? Și până când nu
9.23Ps. 78.22,32,42
106.24In. 12.37Evr. 3.18
vor crede ei în mine, pentru toate semnele pe care le‐am făcut între ei? 12Îi voi lovi cu ciumă și‐i voi stârpi, și
pe tine te voi face un popor mai mare și mai tare decât ei. 13Și
32.27Ezec. 20.9,14
Moise a zis Domnului: Dar egiptenii vor auzi; căci prin puterea ta ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor. 14Și vor spune locuitorilor acestei țări, care
5.1
au auzit că tu, Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că tu, Doamne, ești văzut ochi către ochi și că norul
40.38Neem. 9.12Ps. 78.14
105.39
tău stă deasupra lor, și că tu mergi înaintea lor, într‐un stâlp de nor ziua și într‐un stâlp de foc noaptea. 15Și acum dacă vei omorî pe poporul acesta ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit vestea ta vor vorbi, zicând: 16Fiindcă Domnul n‐a putut
să aducă pe poporul acesta în țara pe care le‐o jurase, de aceea i‐a omorât în pustie. 17Și acum, rogu‐te, să se mărească puterea Domnului după cum ai vorbit zicând: 18Domnul este încet
145.8Iona 4.2
la mânie și bogat în îndurare, care iartă nelegiuirea și călcarea de lege și care nu socotește pe cel vinovat nevinovat, care cercetează
34.7
nelegiuirea părinților în copii până în al treilea și al patrulea neam. 19Iartă
, te rog, nelegiuirea poporului
acestuia după mărimea îndurării tale și
după cum ai iertat pe poporul acesta, din Egipt și până acum. 20Și Domnul a zis: Am iertat după
cuvântul tău. 21Dar cu adevărat, viu sunt eu, și tot
pământul se va umplea de slava Domnului. 22Căci
106.26Evr. 3.17,18
toți acei bărbați care au văzut slava mea și semnele mele, pe care le‐am făcut în Egipt și în pustie, și m‐au ispitit de zece
ori până acum și n‐au ascultat de glasul meu, 23de
vor vedea ei țara pe care am jurat‐o părinților lor! Niciunul din aceia care m‐au disprețuit n‐o vor vedea. 24Dar pe robul meu Caleb
, fiindcă a fost alt duh cu el și m‐a urmat pe deplin
, îl voi face să intre în țara în care s‐a dus, și sămânța lui o va stăpâni. 25Și amalecitul și cananitul locuiesc în vale. Mâine întoarceți‐vă și plecați
în pustie pe calea spre Marea‐Roșie. 26Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 27Până când
să rabd eu această adunare rea, care cârtește împotriva mea? Am
auzit cârtirile copiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva mea. 28Spune‐le: Viu
sunt eu, zice Domnul, de nu vă voi face cum
ați vorbit în urechile mele! 29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Și toți
aceia, care au fost numărați dintre voi, după numărul vostru întreg, de la douăzeci de ani și mai sus, care ați cârtit împotriva mea, 30de veți intra voi în țara, pentru care mi‐am ridicat mâna că vă voi face să locuiți în ea, afară
de Caleb, fiul lui Iefune, și de Iosua, fiul lui Nun. 31Dar
pe pruncii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, îi voi face să intre și vor cunoaște țara pe care ați
disprețuit‐o voi. 32Și voi, trupurile
voastre moarte vor cădea în această pustie. 33Și copiii voștri vor
fi păstori în pustie patruzeci
de ani, și vor purta
curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte se vor pierde în pustie. 34După
numărul zilelor în care ați iscodit țara, patruzeci
de zile, de fiecare zi un an, vă veți purta nelegiuirile, patruzeci de ani, și veți cunoaște înstrăinarea mea de voi. 35Eu
, Domnul, am vorbit, de nu voi face aceasta la toată această adunare rea
, care s‐a întâlnit împreună împotriva mea. Se vor pierde în pustia aceasta și vor muri în ea. 36Și
bărbații, pe care‐i trimisese Moise să iscodească țara, și care s‐au întors și au făcut pe toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând vorbă rea despre țară: 37bărbații aceia care au adus vorbă rea despre țară au murit
de rană înaintea Domnului. 38Dar
Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas vii din bărbații care merseseră să iscodească țara. 39Și Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel și poporul s‐a jelit
foarte mult. 40Și s‐au sculat de dimineață și s‐au suit pe vârful muntelui zicând: Iată‐ne
și ne vom sui la locul pe care l‐a făgăduit Domnul; căci am păcătuit. 41Și Moise a zis: Pentru ce călcați acum porunca Domnului? Căci nu veți izbuti
! 42Nu vă suiți
, căci Domnul nu este în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți dinaintea vrăjmașilor voștri. 43Căci amalecitul și cananitul sunt înaintea voastră și veți cădea de sabie; căci odată ce v‐ați abătut
de pe urma Domnului, Domnul nu va fi cu voi. 44Și s‐au încumetat
să se suie pe vârful muntelui, dar chivotul legământului Domnului și Moise nu s‐au mișcat din mijlocul taberei. 45Și
amalecitul și cananitul, care locuiau pe muntele acela, s‐au pogorât și i‐au bătut și i‐au tăiat în bucăți până la
Horma.