Răscoala lui Core
161Și Core
, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, și Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben, au cutezat, 2și s‐au sculat împotriva lui Moise cu două sute cincizeci de bărbați dintre copiii lui Israel, mai mari ai adunării, chemați
la adunare, oameni cu nume. 3Și
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și le‐au zis: Ajunge! Căci
toată adunarea, toți dintre ei sunt sfinți și
Domnul este între ei și de ce vă înălțați voi mai presus de adunarea Domnului? 4Și când a auzit Moise, a căzut
pe fața sa. 5Și a vorbit către Core și către toată ceata sa zicând: Dimineață va arăta Domnul cine este al lui și cine este sfânt
și‐l va face să se apropie de el; și pe cel pe care l‐a ales
îl va face să se apropie
de el. 6Faceți aceasta: Luați‐vă cădelnițe, Core și toată ceata lui. 7Și puneți mâine foc în ele și puneți tămâie peste ele înaintea Domnului; și va fi așa: omul pe care‐l alege Domnul acela va fi sfânt. Ajunge, fii ai lui Levi! 8Și Moise a zis lui Core: Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9Oare
puțin este pentru voi, că Dumnezeul lui Israel v‐a despărțit
din adunarea lui Israel, ca să vă facă să vă apropiați de el să faceți slujba locașului Domnului și să stați înaintea adunării ca să le slujiți? 10Și că te‐a făcut să te apropii, pe tine și pe toți frații tăi, fiii lui Levi cu tine, și acum căutați și preoția? 11Pentru aceea tu și toată ceata ta v‐ați întâlnit împreună împotriva Domnului; și Aaron, cine este
el de cârtiți împotriva lui? 12Și Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Și ei au zis: Nu ne vom sui. 13
Puțin este că ne‐ai scos dintr‐o țară unde curge lapte și miere, ca să ne omori în pustie, de trebuie să te faci și căpetenie
peste noi? 14Hotărât, nu ne‐ai adus într‐o țară
unde curge lapte și miere, nici nu ne‐ai dat moștenire
de câmpuri și vii; vrei să scoți ochii oamenilor acestora? Nu ne vom sui! 15Și Moise s‐a mâniat foarte tare și a zis Domnului: Nu
căuta spre darul lor; n‐am luat
un măgar de la ei, nici n‐am nedreptățit pe unul singur dintre ei. 16Și Moise a zis lui Core
: Tu și toată ceata ta fiți mâine înaintea
Domnului, tu și ei și Aaron. 17Și luați‐vă fiecare cădelnița sa și puneți tămâie în ele, și aduceți înaintea Domnului fiecare cădelnița sa, două sute cincizeci de cădelnițe; și tu și Aaron, fiecare cădelnița sa. 18Și și‐au luat fiecare cădelnița, și au pus foc în ele și au pus tămâie deasupra, și au stătut la intrarea cortului întâlnirii cu Moise și Aaron. 19Și Core a strâns toată adunarea împotriva lor la intrarea cortului întâlnirii. Și slava
Domnului s‐a arătat la toată adunarea. 20Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 21Despărțiți‐vă
din mijlocul adunării acesteia și într‐o clipă
îi voi mistui. 22Și
au căzut pe fețele lor și au zis: Dumnezeule, Dumnezeul
duhurilor a toată carnea, va păcătui oare un om și te vei mânia pe toată adunarea? 23Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 24Vorbește adunării zicând: Depărtați‐vă din jurul locașului lui Core, Datan și Abiram! 25Și Moise s‐a sculat și a mers spre Datan și Abiram. Și bătrânii lui Israel au mers după el. 26Și el a vorbit adunării zicând: Depărtați‐vă
, vă rog, de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic care este al lor, ca să nu pieriți în toate păcatele lor. 27Și s‐au depărtat din jurul locuinței lui Core, Datan și Abiram. Și Datan și Abiram au ieșit afară și au stătut la intrarea corturilor lor, cu nevestele lor și copiii lor și pruncii lor. 28Și Moise a zis: Prin aceasta
4.9In. 5.36
veți cunoaște că Domnul m‐a trimis să fac toate lucrările acestea, căci ele nu ies din inima mea
. 29Dacă oamenii aceștia vor muri de moartea tuturor oamenilor și dacă vor fi certați cu cercetarea tuturor oamenilor, atunci Domnul nu m‐a trimis. 30Dar dacă Domnul va face ceva nou
, și ogorul își va deschide gura și‐i va înghiți pe ei și tot ce este al lor, și se vor pogorî de vii
în Șeol, atunci să știți că acești oameni au disprețuit pe Domnul. 31Și
a fost așa: pe când sfârșea el de vorbit toate aceste cuvinte, ogorul care era dedesubtul lor s‐a despicat 32și pământul și‐a deschis gura și i‐a înghițit, pe ei și casele lor și pe toți
oamenii care erau ai lui Core și toate bunurile lor. 33Și s‐au pogorât de vii ei și toate ale lor în Șeol; și i‐a acoperit pământul și au pierit din mijlocul adunării. 34Și tot Israelul care era în jurul lor a fugit la strigarea lor, căci au zis: Nu cumva să ne înghită pământul. 35Și
a ieșit foc de la Domnul și a mistuit pe
cei două sute cincizeci de bărbați, care aduseseră tămâie. 36Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 37Vorbește lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, să scoată cădelnițele din mijlocul arderii, și împrăștie tu focul afară, căci sunt sfinte
, 38cădelnițele acestor păcătoși, care
au păcătuit împotriva sufletelor lor, și să facă din ele plăci bătute pentru acoperirea altarului: căci le‐au adus înaintea Domnului, deci sunt sfințite și
să fie ca un semn pentru copiii lui Israel. 39Și Eleazar, preotul, a luat cădelnițele de aramă, pe care le aduseseră cei ce au fost arși, și le‐au bătut în plăci pentru acoperirea altarului, 40ca amintire pentru copiii lui Israel, ca niciun
străin care nu este din sămânța lui Aaron să nu se apropie să ardă tămâie înaintea Domnului, ca să nu fie ca și Core și ca ceata lui, după cum îi vorbise Domnul prin Moise.
Răsvrătirea poporului
41Și a doua zi toată
adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron zicând: Ați omorât pe poporul Domnului! 42Și a fost așa: pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, s‐au uitat spre cortul întâlnirii și iată norul
îl acoperise și slava Domnului s‐a arătat. 43Și
Moise și Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii. 44Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 45Ridicați‐vă
din mijlocul acestei adunări și‐i voi nimici într‐o clipă. Și
ei au căzut pe fețele lor. 46Și Moise a zis lui Aaron: Ia cădelnița și pune în ea foc de pe altar și pune tămâie deasupra și du‐o repede la adunare și fă ispășire pentru ei; căci
11.33
18.51 Cron. 27.24Ps. 106.29
a ieșit mânie de la fața Domnului; rana a început. 47Și Aaron a luat‐o, cum îi zisese Moise, și a alergat în mijlocul obștei, și iată rana începuse în mijlocul poporului; și a pus tămâie și a făcut ispășire pentru popor. 48Și a stat între cei morți și cei vii și rana a fost oprită. 49Și cei ce au murit de această rană au fost patrusprezece mii șapte sute, afară de aceia care muriseră din pricina lui Core. 50Și Aaron s‐a întors la Moise la intrarea cortului întâlnirii și rana a fost oprită.
Toiagul lui Aaron
171Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel și ia de la ei, de la toți mai marii lor după casele părinților lor, un toiag, un toiag de fiecare casă a tatălui, douăsprezece toiege; să scrii numele fiecăruia pe toiagul său. 3Și să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi un toiag de fiecare cap al caselor părinților lor. 4Și să le așezi în cortul întâlnirii înaintea mărturiei unde
29.42,43
30.36
mă întâlnesc cu voi. 5Și va fi așa: bărbatul pe care‐l
voi alege, toiagul lui va înmuguri și voi face să înceteze dinaintea mea cârtirile copiilor lui Israel, cu care cârtesc
împotriva voastră. 6Și Moise a vorbit copiilor lui Israel, și toți mai marii lor i‐au dat un toiag, un toiag de fiecare mai mare, după casele părinților lor, douăsprezece toiege; și toiagul lui Aaron era între toiegele lor. 7Și Moise a așezat toiegele înaintea Domnului în cortul
mărturiei. 8Și a fost așa: a doua zi când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată, toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi înmugurise și dăduse boboci și copsese migdale. 9Și Moise a scos toate toiegele dinaintea Domnului la toți copiii lui Israel și ei s‐au uitat și și‐au luat fiecare toiagul. 10Și Domnul a zis lui Moise: Du înapoi toiagul
lui Aaron înaintea mărturiei, ca să fie păstrat
ca semn pentru copiii răzvrătirii, ca să pui capăt
cârtirilor lor împotriva mea ca să nu moară. 11Și Moise a făcut așa; cum îi poruncise Domnul, așa a făcut. 12Și copiii lui Israel au vorbit lui Moise zicând: Iată, ne prăpădim. Suntem pierduți, toți suntem pierduți! 13Oricine
se apropie de locașul Domnului moare; să ne prăpădim oare cu toții?
Preoții și leviții
181Și Domnul a zis lui Aaron: Tu
și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine, veți
purta nelegiuirea locașului sfințit, și tu și fiii tăi cu tine veți purta nelegiuirea preoției voastre. 2Și apropie pe frații tăi din seminția lui Levi, seminția tatălui tău, cu tine, ca să‐i unești
cu tine și să‐ți slujească
; dar
tu și fiii tăi cu fine să slujiți înaintea cortului mărturiei. 3Și ei să păzească cele de păzit
ale tale și cele de păzit ale cortului întreg, dar să nu se apropie
de uneltele sfântului locaș și de altar, ca
să nu moară și ei și voi cu ei. 4Și ei să se unească cu tine și să păzească cele de păzit ale cortului întâlnirii, pentru toată slujba cortului, și
niciun străin să nu se apropie de voi. 5Și să păziți cele de păzit
30.7Lev. 24.3
ale sfântului locaș și cele de păzit ale altarului, ca
să nu mai fie mânie asupra copiilor lui Israel. 6Și iată am luat
pe frații voștri, pe leviți, dintre copiii lui Israel și
vi i‐am dăruit ca dar Domnului, ca să facă slujba cortului întâlnirii. 7Dar
tu și fiii tăi cu tine să vă păziți preoția în orice lucru al altarului și în
ceea ce este dinăuntru de perdea, și să slujiți; vă dau preoția ca o slujbă în dar, și străinul care se va apropia să fie omorât.
Întreținerea preoților
8Și Domnul a vorbit lui Aaron: Și eu, iată
7.6,32
ți‐am dat paza darurilor mele ridicate, toate lucrurile sfințite ale copiilor lui Israel; ți le‐am dat ție din pricina
40.13,15
ungerii și fiilor tăi ca parte în veac. 9Acesta va fi al tău din lucrurile prea sfinte păstrate din foc: orice dar al lor, toate
10.12,13
darurile lor de mâncare și toate jertfele
6.25,26
lor pentru păcat și toate jertfele
7.7
10.12
14.13
lor pentru vină, pe care mi le aduc ei, vor fi prea sfinte pentru tine și pentru fiii tăi. 10Să le mănânci ca
7.6
prea sfinte; orice parte bărbătească să mănânce din ele; să‐ți fie sfinte. 11Și acesta să fie al tău: darul ridicat
al darului lor cu toate darurile legănate ale copiilor lui Israel
; ți le‐am dat ție și fiilor tăi și fetelor tale cu tine ca parte în veac. Oricine
este curat în casa ta să mănânce din ele. 12Toată
grăsimea untdelemnului și toată grăsimea mustului și a grâului, pârga din ce dau ei Domnului, ți le‐am dat ție. 13Cele
dintâi roade coapte din tot ce este în țara lor pe care
23.19
34.26Lev. 2.14Deut. 26.2
le aduc ei Domnului să fie ale tale
; oricine este curat în casa ta să mănânce din ele. 14Orice
lucru predat în Israel să fie al tău. 15Orice deschide pântecele
22.29Lev. 27.26
, din orice carne pe care‐l aduc ei Domnului, din om sau dobitoc, va fi al tău; dar vei răscumpăra negreșit pe întâiul născut
34.20
al omului și să răscumperi pe întâiul născut al dobitoacelor necurate. 16Și pe cei de răscumpărat din cei de la vârsta de o lună să‐i răscumperi, după
prețuirea ta care va fi de cinci sicli de argint, după siclul sfântului locaș, care este
de douăzeci de ghere. 17Dar să nu răscumperi
pe întâiul născut al vacii sau pe întâiul născut al oii sau pe întâiul născut al caprei; sunt sfinte. Să le stropești sângele
asupra altarului și să le arzi grăsimea ca jertfă arsă cu foc, de miros plăcut Domnului. 18Și carnea lor va fi a ta; va fi a ta ca și pieptul
legănat și ca spata dreaptă. 19Toate
darurile ridicate din lucrurile sfinte, pe care le ridică copiii lui Israel pentru Domnul le‐am dat ție și fiilor tăi și fetelor tale cu tine ca parte în veac; va fi un legământ
de sare în veac înaintea Domnului pentru tine și pentru sămânța ta cu tine.
Întreținerea leviților
20Și Domnul a zis lui Aaron: Tu nu vei avea nicio moștenire în țara lor și nu vei avea parte între ei: eu
12.12
14.27,29
18.1,2Ios. 13.14,33
14.3
18.7Ps. 16.5Ezec. 44.28
sunt partea ta și moștenirea ta între copiii lui Israel. 21Și
12.44Evr. 7.5,8,9
iată am dat de moștenire copiilor lui Levi toate zeciuelile în Israel, în schimbul slujbei lor, pe
care o fac ei, slujba cortului întâlnirii. 22Și
de acum înainte copiii lui Israel nu se vor apropia de cortul întâlnirii ca
să nu poarte păcat și să moară. 23Ci
levitul, el va face slujba cortului întâlnirii și ei vor purta nelegiuirea lor; este o orânduire în veac în neamurile voastre. Și ei să n‐aibă moștenire între copiii lui Israel. 24Căci
am dat de moștenire leviților zeciuelile copiilor lui Israel, pe care le aduc ei Domnului, ca dar ridicat; de aceea am zis despre ei: Ei
să n‐aibă nicio moștenire între copiii lui Israel.
Darul leviților din ce primesc
25Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 26Și să vorbești leviților și să le zici: Când veți lua de la copiii lui Israel zeciuelile pe care vi le‐am dat de la ei ca moștenire a voastră, să aduceți din ea un dar ridicat Domnului, zeciuială
din zeciuială. 27Și
darul vostru ridicat vi se va socoti ca grâul din arie și ca belșugul din teasc. 28Așa și voi să aduceți un dar ridicat Domnului din toate zeciuelile voastre, pe care le luați de la copiii lui Israel, și să dați din ele darul ridicat al Domnului lui Aaron preotul. 29Din tot ce vă este dat să aduceți tot darul ridicat al Domnului din toată grăsimea lui, partea sfințită a lui din el. 30Și să le spui: Când vei ridica grăsimea lui din el
, se va socoti leviților ca venitul din arie și ca venitul din teasc. 31Și să‐l mâncați în orice loc, voi și casele voastre, căci este plata
voastră pentru slujba voastră în cortul întâlnirii. 32Și nu veți
22.16
purta niciun păcat din pricina lui, dacă veți aduce din el grăsimea lui; și să nu
pângăriți lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel ca să nu muriți.