Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Preoții și leviții

181Și Domnul a zis lui Aaron: Tu

18.1
Cap. 17.13.
și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine, veți
18.1
Ex. 28.38
purta nelegiuirea locașului sfințit, și tu și fiii tăi cu tine veți purta nelegiuirea preoției voastre. 2Și apropie pe frații tăi din seminția lui Levi, seminția tatălui tău, cu tine, ca să‐i unești
18.2
Gen. 29.34
cu tine și să‐ți slujească
18.2
Cap. 3.6, 7.
; dar
18.2
Cap. 3.10.
tu și fiii tăi cu fine să slujiți înaintea cortului mărturiei. 3Și ei să păzească cele de păzit
18.3
Cap. 3.25, 31, 36.
ale tale și cele de păzit ale cortului întreg, dar să nu se apropie
18.3
Cap. 16.40.
de uneltele sfântului locaș și de altar, ca
18.3
Cap. 4.15.
să nu moară și ei și voi cu ei. 4Și ei să se unească cu tine și să păzească cele de păzit ale cortului întâlnirii, pentru toată slujba cortului, și
18.4
Cap. 3.10.
niciun străin să nu se apropie de voi. 5Și să păziți cele de păzit
18.5
Ex. 27.21
30.7Lev. 24.3
ale sfântului locaș și cele de păzit ale altarului, ca
18.5
Cap. 16.46.
să nu mai fie mânie asupra copiilor lui Israel. 6Și iată am luat
18.6
Cap. 3.12, 45.
pe frații voștri, pe leviți, dintre copiii lui Israel și
18.6
Cap. 3.9;
vi i‐am dăruit ca dar Domnului, ca să facă slujba cortului întâlnirii. 7Dar
18.7
Vers. 5. Cap. 3.10.
tu și fiii tăi cu tine să vă păziți preoția în orice lucru al altarului și în
18.7
Evr. 9.3,6
ceea ce este dinăuntru de perdea, și să slujiți; vă dau preoția ca o slujbă în dar, și străinul care se va apropia să fie omorât.

Întreținerea preoților

8Și Domnul a vorbit lui Aaron: Și eu, iată

18.8
Lev. 6.16,18,26
7.6,32
ți‐am dat paza darurilor mele ridicate, toate lucrurile sfințite ale copiilor lui Israel; ți le‐am dat ție din pricina
18.8
Ex. 29.29
40.13,15
ungerii și fiilor tăi ca parte în veac. 9Acesta va fi al tău din lucrurile prea sfinte păstrate din foc: orice dar al lor, toate
18.9
Lev. 2.2,3
10.12,13
darurile lor de mâncare și toate jertfele
18.9
Lev. 4.22,27
6.25,26
lor pentru păcat și toate jertfele
18.9
Lev. 5.1
7.7
10.12
14.13
lor pentru vină, pe care mi le aduc ei, vor fi prea sfinte pentru tine și pentru fiii tăi. 10Să le mănânci ca
18.10
Lev. 6.16,18,26,29
7.6
prea sfinte; orice parte bărbătească să mănânce din ele; să‐ți fie sfinte. 11Și acesta să fie al tău: darul ridicat
18.11
Ex. 29.27,28Lev. 7.30,34
al darului lor cu toate darurile legănate ale copiilor lui Israel
18.11
Lev. 10.14Deut. 18.3
; ți le‐am dat ție și fiilor tăi și fetelor tale cu tine ca parte în veac. Oricine
18.11
Lev. 22.2,3,11,12,13
este curat în casa ta să mănânce din ele. 12Toată
18.12
Ex. 23.19Deut. 18.4Neem. 10.35,36
grăsimea untdelemnului și toată grăsimea mustului și a grâului, pârga din ce dau ei Domnului, ți le‐am dat ție. 13Cele
18.13
Ex. 22.29
dintâi roade coapte din tot ce este în țara lor pe care
18.13
Ex. 22.29
23.19
34.26Lev. 2.14Deut. 26.2
le aduc ei Domnului să fie ale tale
18.13
Vers. 11.
; oricine este curat în casa ta să mănânce din ele. 14Orice
18.14
Lev. 27.28
lucru predat în Israel să fie al tău. 15Orice deschide pântecele
18.15
Ex. 13.2
22.29Lev. 27.26
, din orice carne pe care‐l aduc ei Domnului, din om sau dobitoc, va fi al tău; dar vei răscumpăra negreșit pe întâiul născut
18.15
Ex. 13.13
34.20
al omului și să răscumperi pe întâiul născut al dobitoacelor necurate. 16Și pe cei de răscumpărat din cei de la vârsta de o lună să‐i răscumperi, după
18.16
Lev. 27.6
prețuirea ta care va fi de cinci sicli de argint, după siclul sfântului locaș, care este
18.16
Ex. 30.13Lev. 27.25Ezec. 45.12
de douăzeci de ghere. 17Dar să nu răscumperi
18.17
Deut. 15.19
pe întâiul născut al vacii sau pe întâiul născut al oii sau pe întâiul născut al caprei; sunt sfinte. Să le stropești sângele
18.17
Lev. 3.2,5
asupra altarului și să le arzi grăsimea ca jertfă arsă cu foc, de miros plăcut Domnului. 18Și carnea lor va fi a ta; va fi a ta ca și pieptul
18.18
Ex. 29.26,28Lev. 7.31,32,34
legănat și ca spata dreaptă. 19Toate
18.19
Vers. 11.
darurile ridicate din lucrurile sfinte, pe care le ridică copiii lui Israel pentru Domnul le‐am dat ție și fiilor tăi și fetelor tale cu tine ca parte în veac; va fi un legământ
18.19
Lev. 2.132 Cron. 13.5
de sare în veac înaintea Domnului pentru tine și pentru sămânța ta cu tine.

Întreținerea leviților

20Și Domnul a zis lui Aaron: Tu nu vei avea nicio moștenire în țara lor și nu vei avea parte între ei: eu

18.20
Deut. 10.9
12.12
14.27,29
18.1,2Ios. 13.14,33
14.3
18.7Ps. 16.5Ezec. 44.28
sunt partea ta și moștenirea ta între copiii lui Israel. 21Și
18.21
Lev. 27.30,32Neem. 10.37
12.44Evr. 7.5,8,9
iată am dat de moștenire copiilor lui Levi toate zeciuelile în Israel, în schimbul slujbei lor, pe
18.21
Cap. 3.7, 8.
care o fac ei, slujba cortului întâlnirii. 22Și
18.22
Cap. 1.51.
de acum înainte copiii lui Israel nu se vor apropia de cortul întâlnirii ca
18.22
Lev. 22.9
să nu poarte păcat și să moară. 23Ci
18.23
Cap. 3.7.
levitul, el va face slujba cortului întâlnirii și ei vor purta nelegiuirea lor; este o orânduire în veac în neamurile voastre. Și ei să n‐aibă moștenire între copiii lui Israel. 24Căci
18.24
Vers. 21.
am dat de moștenire leviților zeciuelile copiilor lui Israel, pe care le aduc ei Domnului, ca dar ridicat; de aceea am zis despre ei: Ei
18.24
Vers. 20.
să n‐aibă nicio moștenire între copiii lui Israel.

Darul leviților din ce primesc

25Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 26Și să vorbești leviților și să le zici: Când veți lua de la copiii lui Israel zeciuelile pe care vi le‐am dat de la ei ca moștenire a voastră, să aduceți din ea un dar ridicat Domnului, zeciuială

18.26
Neem. 10.38
din zeciuială. 27Și
18.27
Vers. 30.
darul vostru ridicat vi se va socoti ca grâul din arie și ca belșugul din teasc. 28Așa și voi să aduceți un dar ridicat Domnului din toate zeciuelile voastre, pe care le luați de la copiii lui Israel, și să dați din ele darul ridicat al Domnului lui Aaron preotul. 29Din tot ce vă este dat să aduceți tot darul ridicat al Domnului din toată grăsimea lui, partea sfințită a lui din el. 30Și să le spui: Când vei ridica grăsimea lui din el
18.30
Vers. 27.
, se va socoti leviților ca venitul din arie și ca venitul din teasc. 31Și să‐l mâncați în orice loc, voi și casele voastre, căci este plata
18.31
Mat. 10.10Lc. 10.71 Cor. 9.131 Tim. 5.18
voastră pentru slujba voastră în cortul întâlnirii. 32Și nu veți
18.32
Lev. 19.8
22.16
purta niciun păcat din pricina lui, dacă veți aduce din el grăsimea lui; și să nu
18.32
Lev. 22.2,15
pângăriți lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel ca să nu muriți.

19

Juncana roșie

191Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 2Acesta este așezământul legii pe care l‐a poruncit Domnul zicând: Vorbește copiilor lui Israel ca să‐ți aducă o juncană roșie fără pată, în care nu este cusur, și peste care

19.2
Deut. 21.31 Sam. 6.7
n‐a fost jug niciodată. 3Și s‐o dați lui Eleazar, preotul, și el s‐o scoată afară
19.3
Lev. 4.12,21
16.27Evr. 13.11
din tabără și unul s‐o junghie înaintea feței lui. 4Și Eleazar, preotul, să ia din sângele ei cu degetul său și să
19.4
Lev. 4.6
16.14,19Evr. 9.13
stropească din sângele ei de șapte ori drept în fața cortului întâlnirii. 5Și unul să ardă juncana înaintea ochilor lui; să‐i ardă pielea
19.5
Ex. 29.14Lev. 4.11,12
și carnea și sângele cu balega. 6Și preotul să ia lemn
19.6
Lev. 14.4,6,49
de cedru și isop și cârmâz și să le arunce în mijlocul focului unde arde juncana. 7Și
19.7
Lev. 11.25
15.5
preotul să‐și spele hainele și să‐și scalde carnea în apă și după aceea să intre în tabără, și preotul să fie necurat până seara. 8Și cel ce a ars‐o să‐și spele hainele în apă și să‐și scalde carnea în apă și să fie necurat până seara. 9Și un om care este curat să strângă cenușa
19.9
Evr. 9.13
juncanei și s‐o pună într‐un loc curat afară din tabără, și să fie păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca
19.9
Vers. 13, 20, 21. Cap. 31.23.
apă de despărțire: este o curățire pentru păcat. 10Și cel ce a strâns cenușa juncanei să‐și spele hainele și să fie necurat până seara. Și să fie o orânduire în veac, pentru copiii lui Israel, și pentru străinul de loc care stă vremelnic între ei. 11Cel ce
19.11
Lev. 21.19.6,10Plâng. 4.14Hag. 2.13
se va atinge de vreun mort, de trupul mort al oricărui om, să fie necurat șapte zile. 12
19.12
Cap. 31.19.
Să se curățe cu ea a treia zi și a șaptea zi va fi curat; și dacă nu se va curăți a treia zi, atunci a șaptea zi nu va fi curat. 13Oricine se va atinge de un mort, de trupul mort al unui om care a murit, și nu se va curăți, întinează
19.13
Lev. 15.31
locașul Domnului; și sufletul acela va fi stârpit din Israel, căci
19.13
Cap. 8.7. Vers. 9.
apa de despărțire n‐a fost stropită peste el, va fi necurat; necurăția
19.13
Lev. 7.20
22.3
lui este încă pe el. 14Aceasta este legea când va muri un om într‐un cort: oricine care intră în cort și tot ce este în cort să fie necurat șapte zile. 15Și orice vas
19.15
Lev. 11.32
deschis care nu va avea capacul strâns pe el va fi necurat. 16Și oricine
19.16
Vers. 11.
se va atinge pe fața câmpului de cel omorât de sabie, sau de vreun trup mort, sau de osul vreunui om, sau de vreun mormânt, să fie necurat șapte zile. 17Și să se ia
19.17
Vers. 9.
pentru cel necurat din cenușa jertfei de curățire care a fost arsă, și să se toarne apă vie peste ea într‐un vas. 18Și un om curat să ia
19.18
Ps. 51.7
isop și să‐l înmoaie în apă și să stropească peste cort și peste toate vasele, și peste toți care erau acolo și peste cel ce s‐a atins de vreun os, sau de omul ucis, sau de omul mort, sau de mormânt. 19Și cel curat să stropească pe cel ce nu este curat a treia zi și a șaptea zi; și să‐l curățe a șaptea zi
19.19
Lev. 14.9
; și să‐și spele hainele și să se scalde în apă și seara va fi curat. 20Și omul care va fi necurat și nu se va curăți, sufletul acela va fi stârpit din mijlocul obștei, pentru că a întinat
19.20
Vers. 13.
locașul sfințit al Domnului; apa de despărțire n‐a fost stropită peste el; este necurat. 21Și aceasta să le fie o orânduire veșnică. Și cel ce stropește apa de despărțire să‐și spele hainele, și cel ce se atinge de apa de despărțire să fie necurat până seara. 22Și orice
19.22
Hag. 2.13
va atinge cel necurat să fie necurat, și sufletul care se
19.22
Lev. 15.5
atinge de el să fie necurat până seara.

20

Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise

201Și

20.1
Cap. 33.36.
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
20.1
Ex. 15.20
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
20.2
Ex. 11.1
Și nu era apă pentru adunare și
20.2
Cap. 16.19, 42.
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
20.3
Ex. 17.2
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
20.3
Cap. 11.1, 33;
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
20.4
Ex. 17.3
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
20.6
Cap. 14.5;
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
20.6
Cap. 14.10.
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
20.8
Ex. 17.5
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
20.8
Neem. 9.15Ps. 78.15,16
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
20.9
Cap. 17.10.
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
20.10
Ps. 106.33
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
20.11
Ex. 17.6Deut. 8.151 Cor. 10.4
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
20.12
Cap. 27.14.
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
20.12
Lev. 10.3Ezec. 20.41
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
20.13
Deut. 33.8Ps. 95.8
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.

Edomiții și israeliții

14Și

20.14
Jud. 11.16,17
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
20.14
Deut. 223.7Obad. 10,12
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
20.15
Gen. 46.6Fapte. 7.15
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
20.15
Ex. 12.40
am locuit acolo multe zile și
20.15
Ex. 1.11Deut. 26.6Fapte. 7.19
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
20.16
Ex. 2.23
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
20.16
Ex. 3.2
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
20.17
Cap. 21.22.
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
20.19
Deut. 2.6,28
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
20.20
Jud. 11.17
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
20.21
Deut. 2.27,29
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
20.21
Deut. 2.4,5,8Jud. 11.18
de la el.

Moartea lui Aaron

22Și au pornit din Cades

20.22
Cap. 33.37.
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
20.22
Cap. 21.4.
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
20.24
Gen. 25.831.2Deut. 32.50
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
20.24
Vers. 12.
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
20.25
Cap. 33.38.
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
20.28
Ex. 29.29,30
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
20.28
Cap. 33.38.
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
20.29
Deut. 34.8
de zile.