Juncana roșie
191Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 2Acesta este așezământul legii pe care l‐a poruncit Domnul zicând: Vorbește copiilor lui Israel ca să‐ți aducă o juncană roșie fără pată, în care nu este cusur, și peste care
n‐a fost jug niciodată. 3Și s‐o dați lui Eleazar, preotul, și el s‐o scoată afară
16.27Evr. 13.11
din tabără și unul s‐o junghie înaintea feței lui. 4Și Eleazar, preotul, să ia din sângele ei cu degetul său și să
16.14,19Evr. 9.13
stropească din sângele ei de șapte ori drept în fața cortului întâlnirii. 5Și unul să ardă juncana înaintea ochilor lui; să‐i ardă pielea
și carnea și sângele cu balega. 6Și preotul să ia lemn
de cedru și isop și cârmâz și să le arunce în mijlocul focului unde arde juncana. 7Și
15.5
preotul să‐și spele hainele și să‐și scalde carnea în apă și după aceea să intre în tabără, și preotul să fie necurat până seara. 8Și cel ce a ars‐o să‐și spele hainele în apă și să‐și scalde carnea în apă și să fie necurat până seara. 9Și un om care este curat să strângă cenușa
juncanei și s‐o pună într‐un loc curat afară din tabără, și să fie păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca
apă de despărțire: este o curățire pentru păcat. 10Și cel ce a strâns cenușa juncanei să‐și spele hainele și să fie necurat până seara. Și să fie o orânduire în veac, pentru copiii lui Israel, și pentru străinul de loc care stă vremelnic între ei. 11Cel ce
se va atinge de vreun mort, de trupul mort al oricărui om, să fie necurat șapte zile. 12
Să se curățe cu ea a treia zi și a șaptea zi va fi curat; și dacă nu se va curăți a treia zi, atunci a șaptea zi nu va fi curat. 13Oricine se va atinge de un mort, de trupul mort al unui om care a murit, și nu se va curăți, întinează
locașul Domnului; și sufletul acela va fi stârpit din Israel, căci
apa de despărțire n‐a fost stropită peste el, va fi necurat; necurăția
22.3
lui este încă pe el. 14Aceasta este legea când va muri un om într‐un cort: oricine care intră în cort și tot ce este în cort să fie necurat șapte zile. 15Și orice vas
deschis care nu va avea capacul strâns pe el va fi necurat. 16Și oricine
se va atinge pe fața câmpului de cel omorât de sabie, sau de vreun trup mort, sau de osul vreunui om, sau de vreun mormânt, să fie necurat șapte zile. 17Și să se ia
pentru cel necurat din cenușa jertfei de curățire care a fost arsă, și să se toarne apă vie peste ea într‐un vas. 18Și un om curat să ia
isop și să‐l înmoaie în apă și să stropească peste cort și peste toate vasele, și peste toți care erau acolo și peste cel ce s‐a atins de vreun os, sau de omul ucis, sau de omul mort, sau de mormânt. 19Și cel curat să stropească pe cel ce nu este curat a treia zi și a șaptea zi; și să‐l curățe a șaptea zi
; și să‐și spele hainele și să se scalde în apă și seara va fi curat. 20Și omul care va fi necurat și nu se va curăți, sufletul acela va fi stârpit din mijlocul obștei, pentru că a întinat
locașul sfințit al Domnului; apa de despărțire n‐a fost stropită peste el; este necurat. 21Și aceasta să le fie o orânduire veșnică. Și cel ce stropește apa de despărțire să‐și spele hainele, și cel ce se atinge de apa de despărțire să fie necurat până seara. 22Și orice
va atinge cel necurat să fie necurat, și sufletul care se
atinge de el să fie necurat până seara.
Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise
201Și
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
Și nu era apă pentru adunare și
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.
Edomiții și israeliții
14Și
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
am locuit acolo multe zile și
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
de la el.
Moartea lui Aaron
22Și au pornit din Cades
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
de zile.
Șarpele de aramă
211Și cananitul, împăratul
Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2Și
Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4Și
au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească
țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5Și poporul a vorbit
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce
17.3
ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni
s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6Și
Domnul a trimis șerpi
înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7Și
poporul a venit la Moise și a zis: Noi
am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te
Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa: oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9Și
Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa: dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.
Călătoriile israeliților
10Și copiii lui Israel au plecat și
au tăbărât la Obot. 11Și au plecat
de la Obot și au tăbărât
la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci
Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe
hotarul Moabului, 16și de aici la
Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17Atunci
106.12
Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu
toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei
.
Sihon și Og
21Și
Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22Lasă‐mă
să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23Și
Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și
a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24Și
29.7Ios. 12.1,2
24.8Neem. 9.22Ps. 135.10,11
136.19Amos 2.9
Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28Căci
a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului
, pe domnii înălțimilor Arnonului. 29Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș
. El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la
Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba
. 31Și Israel a locuit în țara amoriților. 32Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui
; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33Și
29.7
s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei
. 34Și Domnul a zis lui Moise: Nu
te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și
să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35Și l‐au
bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.