Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
19

Juncana roșie

191Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 2Acesta este așezământul legii pe care l‐a poruncit Domnul zicând: Vorbește copiilor lui Israel ca să‐ți aducă o juncană roșie fără pată, în care nu este cusur, și peste care

19.2
Deut. 21.31 Sam. 6.7
n‐a fost jug niciodată. 3Și s‐o dați lui Eleazar, preotul, și el s‐o scoată afară
19.3
Lev. 4.12,21
16.27Evr. 13.11
din tabără și unul s‐o junghie înaintea feței lui. 4Și Eleazar, preotul, să ia din sângele ei cu degetul său și să
19.4
Lev. 4.6
16.14,19Evr. 9.13
stropească din sângele ei de șapte ori drept în fața cortului întâlnirii. 5Și unul să ardă juncana înaintea ochilor lui; să‐i ardă pielea
19.5
Ex. 29.14Lev. 4.11,12
și carnea și sângele cu balega. 6Și preotul să ia lemn
19.6
Lev. 14.4,6,49
de cedru și isop și cârmâz și să le arunce în mijlocul focului unde arde juncana. 7Și
19.7
Lev. 11.25
15.5
preotul să‐și spele hainele și să‐și scalde carnea în apă și după aceea să intre în tabără, și preotul să fie necurat până seara. 8Și cel ce a ars‐o să‐și spele hainele în apă și să‐și scalde carnea în apă și să fie necurat până seara. 9Și un om care este curat să strângă cenușa
19.9
Evr. 9.13
juncanei și s‐o pună într‐un loc curat afară din tabără, și să fie păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca
19.9
Vers. 13, 20, 21. Cap. 31.23.
apă de despărțire: este o curățire pentru păcat. 10Și cel ce a strâns cenușa juncanei să‐și spele hainele și să fie necurat până seara. Și să fie o orânduire în veac, pentru copiii lui Israel, și pentru străinul de loc care stă vremelnic între ei. 11Cel ce
19.11
Lev. 21.19.6,10Plâng. 4.14Hag. 2.13
se va atinge de vreun mort, de trupul mort al oricărui om, să fie necurat șapte zile. 12
19.12
Cap. 31.19.
Să se curățe cu ea a treia zi și a șaptea zi va fi curat; și dacă nu se va curăți a treia zi, atunci a șaptea zi nu va fi curat. 13Oricine se va atinge de un mort, de trupul mort al unui om care a murit, și nu se va curăți, întinează
19.13
Lev. 15.31
locașul Domnului; și sufletul acela va fi stârpit din Israel, căci
19.13
Cap. 8.7. Vers. 9.
apa de despărțire n‐a fost stropită peste el, va fi necurat; necurăția
19.13
Lev. 7.20
22.3
lui este încă pe el. 14Aceasta este legea când va muri un om într‐un cort: oricine care intră în cort și tot ce este în cort să fie necurat șapte zile. 15Și orice vas
19.15
Lev. 11.32
deschis care nu va avea capacul strâns pe el va fi necurat. 16Și oricine
19.16
Vers. 11.
se va atinge pe fața câmpului de cel omorât de sabie, sau de vreun trup mort, sau de osul vreunui om, sau de vreun mormânt, să fie necurat șapte zile. 17Și să se ia
19.17
Vers. 9.
pentru cel necurat din cenușa jertfei de curățire care a fost arsă, și să se toarne apă vie peste ea într‐un vas. 18Și un om curat să ia
19.18
Ps. 51.7
isop și să‐l înmoaie în apă și să stropească peste cort și peste toate vasele, și peste toți care erau acolo și peste cel ce s‐a atins de vreun os, sau de omul ucis, sau de omul mort, sau de mormânt. 19Și cel curat să stropească pe cel ce nu este curat a treia zi și a șaptea zi; și să‐l curățe a șaptea zi
19.19
Lev. 14.9
; și să‐și spele hainele și să se scalde în apă și seara va fi curat. 20Și omul care va fi necurat și nu se va curăți, sufletul acela va fi stârpit din mijlocul obștei, pentru că a întinat
19.20
Vers. 13.
locașul sfințit al Domnului; apa de despărțire n‐a fost stropită peste el; este necurat. 21Și aceasta să le fie o orânduire veșnică. Și cel ce stropește apa de despărțire să‐și spele hainele, și cel ce se atinge de apa de despărțire să fie necurat până seara. 22Și orice
19.22
Hag. 2.13
va atinge cel necurat să fie necurat, și sufletul care se
19.22
Lev. 15.5
atinge de el să fie necurat până seara.

20

Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise

201Și

20.1
Cap. 33.36.
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
20.1
Ex. 15.20
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
20.2
Ex. 11.1
Și nu era apă pentru adunare și
20.2
Cap. 16.19, 42.
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
20.3
Ex. 17.2
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
20.3
Cap. 11.1, 33;
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
20.4
Ex. 17.3
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
20.6
Cap. 14.5;
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
20.6
Cap. 14.10.
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
20.8
Ex. 17.5
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
20.8
Neem. 9.15Ps. 78.15,16
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
20.9
Cap. 17.10.
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
20.10
Ps. 106.33
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
20.11
Ex. 17.6Deut. 8.151 Cor. 10.4
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
20.12
Cap. 27.14.
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
20.12
Lev. 10.3Ezec. 20.41
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
20.13
Deut. 33.8Ps. 95.8
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.

Edomiții și israeliții

14Și

20.14
Jud. 11.16,17
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
20.14
Deut. 223.7Obad. 10,12
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
20.15
Gen. 46.6Fapte. 7.15
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
20.15
Ex. 12.40
am locuit acolo multe zile și
20.15
Ex. 1.11Deut. 26.6Fapte. 7.19
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
20.16
Ex. 2.23
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
20.16
Ex. 3.2
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
20.17
Cap. 21.22.
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
20.19
Deut. 2.6,28
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
20.20
Jud. 11.17
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
20.21
Deut. 2.27,29
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
20.21
Deut. 2.4,5,8Jud. 11.18
de la el.

Moartea lui Aaron

22Și au pornit din Cades

20.22
Cap. 33.37.
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
20.22
Cap. 21.4.
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
20.24
Gen. 25.831.2Deut. 32.50
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
20.24
Vers. 12.
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
20.25
Cap. 33.38.
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
20.28
Ex. 29.29,30
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
20.28
Cap. 33.38.
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
20.29
Deut. 34.8
de zile.

21

Șarpele de aramă

211Și cananitul, împăratul

21.1
Cap. 33.40.
Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2Și
21.2
Gen. 28.20Jud. 11.30
Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4Și
21.4
Cap. 20.22;
au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească
21.4
Jud. 11.18
țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5Și poporul a vorbit
21.5
Ps. 78.19
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce
21.5
Ex. 16.3
17.3
ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni
21.5
Cap. 11.6.
s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6Și
21.6
1 Cor. 10.9
Domnul a trimis șerpi
21.6
Deut. 8.15
înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7Și
21.7
Ps. 78.34
poporul a venit la Moise și a zis: Noi
21.7
Vers. 5.
am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te
21.7
Ex. 8.8,281 Sam. 12.191 Reg. 13.6Fapte. 8.24
Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa: oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9Și
21.9
2 Reg. 18.4In. 3.14,15
Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa: dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.

Călătoriile israeliților

10Și copiii lui Israel au plecat și

21.10
Cap. 33.43.
au tăbărât la Obot. 11Și au plecat
21.11
Deut. 2.13
de la Obot și au tăbărât
21.11
Cap. 33.44.
la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci
21.13
Cap. 22.36.
Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe
21.15
Deut. 2.18,29
hotarul Moabului, 16și de aici la
21.16
Jud. 9.21
Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17Atunci
21.17
Ex. 15.1Ps. 105.2
106.12
Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu
21.18
Is. 33.22
toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei
21.20
Cap. 23.28.
.

Sihon și Og

21Și

21.21
Deut. 2.26,27Jud. 11.19
Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22Lasă‐mă
21.22
Cap. 20.17.
să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23Și
21.23
Deut. 29.7
Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și
21.23
Deut. 2.32Jud. 11.20
a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24Și
21.24
Deut. 2.33
29.7Ios. 12.1,2
24.8Neem. 9.22Ps. 135.10,11
136.19Amos 2.9
Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28Căci
21.28
Ier. 48.45,46
a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului
21.28
Deut. 2.9,18Is. 15.1
, pe domnii înălțimilor Arnonului. 29Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș
21.29
Jud. 11.241 Reg. 11.7,332 Reg. 23.13Ier. 48.7,13
. El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la
21.30
Ier. 48.18,22
Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba
21.30
Is. 15.2
. 31Și Israel a locuit în țara amoriților. 32Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui
21.32
Cap. 32.1.
; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33Și
21.33
Deut. 3.1
29.7
s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei
21.33
Ios. 13.12
. 34Și Domnul a zis lui Moise: Nu
21.34
Deut. 3.2
te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și
21.34
Vers. 24.
să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35Și l‐au
21.35
Deut. 3.3
bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.