Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise
201Și
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
Și nu era apă pentru adunare și
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
14.37
16.32,35,49
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
16.4,22,45
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
Deut. 1.37
3.26
32.51
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.
Edomiții și israeliții
14Și
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
am locuit acolo multe zile și
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
Deut. 2.27
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
de la el.
Moartea lui Aaron
22Și au pornit din Cades
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
Deut. 32.50
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
Deut. 10.6
32.50
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
de zile.