Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise

201Și

20.1
Cap. 33.36.
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
20.1
Ex. 15.20
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
20.2
Ex. 11.1
Și nu era apă pentru adunare și
20.2
Cap. 16.19, 42.
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
20.3
Ex. 17.2
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
20.3
Cap. 11.1, 33;
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
20.4
Ex. 17.3
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
20.6
Cap. 14.5;
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
20.6
Cap. 14.10.
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
20.8
Ex. 17.5
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
20.8
Neem. 9.15Ps. 78.15,16
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
20.9
Cap. 17.10.
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
20.10
Ps. 106.33
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
20.11
Ex. 17.6Deut. 8.151 Cor. 10.4
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
20.12
Cap. 27.14.
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
20.12
Lev. 10.3Ezec. 20.41
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
20.13
Deut. 33.8Ps. 95.8
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.

Edomiții și israeliții

14Și

20.14
Jud. 11.16,17
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
20.14
Deut. 223.7Obad. 10,12
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
20.15
Gen. 46.6Fapte. 7.15
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
20.15
Ex. 12.40
am locuit acolo multe zile și
20.15
Ex. 1.11Deut. 26.6Fapte. 7.19
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
20.16
Ex. 2.23
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
20.16
Ex. 3.2
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
20.17
Cap. 21.22.
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
20.19
Deut. 2.6,28
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
20.20
Jud. 11.17
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
20.21
Deut. 2.27,29
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
20.21
Deut. 2.4,5,8Jud. 11.18
de la el.

Moartea lui Aaron

22Și au pornit din Cades

20.22
Cap. 33.37.
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
20.22
Cap. 21.4.
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
20.24
Gen. 25.831.2Deut. 32.50
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
20.24
Vers. 12.
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
20.25
Cap. 33.38.
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
20.28
Ex. 29.29,30
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
20.28
Cap. 33.38.
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
20.29
Deut. 34.8
de zile.

21

Șarpele de aramă

211Și cananitul, împăratul

21.1
Cap. 33.40.
Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2Și
21.2
Gen. 28.20Jud. 11.30
Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4Și
21.4
Cap. 20.22;
au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească
21.4
Jud. 11.18
țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5Și poporul a vorbit
21.5
Ps. 78.19
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce
21.5
Ex. 16.3
17.3
ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni
21.5
Cap. 11.6.
s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6Și
21.6
1 Cor. 10.9
Domnul a trimis șerpi
21.6
Deut. 8.15
înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7Și
21.7
Ps. 78.34
poporul a venit la Moise și a zis: Noi
21.7
Vers. 5.
am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te
21.7
Ex. 8.8,281 Sam. 12.191 Reg. 13.6Fapte. 8.24
Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa: oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9Și
21.9
2 Reg. 18.4In. 3.14,15
Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa: dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.

Călătoriile israeliților

10Și copiii lui Israel au plecat și

21.10
Cap. 33.43.
au tăbărât la Obot. 11Și au plecat
21.11
Deut. 2.13
de la Obot și au tăbărât
21.11
Cap. 33.44.
la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci
21.13
Cap. 22.36.
Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe
21.15
Deut. 2.18,29
hotarul Moabului, 16și de aici la
21.16
Jud. 9.21
Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17Atunci
21.17
Ex. 15.1Ps. 105.2
106.12
Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu
21.18
Is. 33.22
toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei
21.20
Cap. 23.28.
.

Sihon și Og

21Și

21.21
Deut. 2.26,27Jud. 11.19
Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22Lasă‐mă
21.22
Cap. 20.17.
să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23Și
21.23
Deut. 29.7
Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și
21.23
Deut. 2.32Jud. 11.20
a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24Și
21.24
Deut. 2.33
29.7Ios. 12.1,2
24.8Neem. 9.22Ps. 135.10,11
136.19Amos 2.9
Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28Căci
21.28
Ier. 48.45,46
a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului
21.28
Deut. 2.9,18Is. 15.1
, pe domnii înălțimilor Arnonului. 29Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș
21.29
Jud. 11.241 Reg. 11.7,332 Reg. 23.13Ier. 48.7,13
. El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la
21.30
Ier. 48.18,22
Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba
21.30
Is. 15.2
. 31Și Israel a locuit în țara amoriților. 32Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui
21.32
Cap. 32.1.
; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33Și
21.33
Deut. 3.1
29.7
s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei
21.33
Ios. 13.12
. 34Și Domnul a zis lui Moise: Nu
21.34
Deut. 3.2
te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și
21.34
Vers. 24.
să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35Și l‐au
21.35
Deut. 3.3
bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.

22

Balaam și măgărița sa

221Și copiii

22.1
Cap. 33.48.
lui Israel au plecat și au tăbărât în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan la Ierihon. 2Și Balac
22.2
Jud. 11.25
, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. 3Și
22.3
Ex. 15.15
Moab s‐a temut foarte mult de popor, pentru că erau mulți, și Moab s‐a îngrozit de copiii lui Israel. 4Și Moab a zis bătrânilor
22.4
Cap. 31.8.
Madianului: Acum adunarea va linge tot ce este împrejurul vostru, cum linge boul iarba verde a câmpului. Și Balac, fiul lui Țipor, era împăratul Moabului pe vremea aceea. 5Și
22.5
Deut. 23.4Ios. 13.22
24.9Neem. 13.1,2Mica 6.52 Pet. 2.15Iuda 11Ap. 2.14
a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor
22.5
Cap. 23.7.
care este lângă Râu, în țara copiilor poporului său, ca să‐l cheme zicând: Iată un popor a ieșit din Egipt; iată ei acoperă fața pământului și șed în fața mea. 6Acum dar vino, te rog, și
22.6
Cap. 23.7.
blesteamă‐mi pe acest popor, căci este mai puternic decât mine: poate că îl voi putea bate și‐l voi goni din țară, căci știu că acela pe care‐l binecuvântezi tu este binecuvântat și pe care‐l blestemi tu este blestemat. 7Și bătrânii Moabului și bătrânii Madianului au plecat cu plățile
22.7
1 Sam. 9.7,8
pentru ghicire în mâinile lor. Și au venit la Balaam și i‐au spus cuvintele lui Balac. 8Și el le‐a zis: Ședeți
22.8
Vers. 19.
aici la noapte și vă voi aduce iarăși vorbă după cum îmi va vorbi Domnul. Și mai marii Moabului au rămas la Balaam. 9Și
22.9
Gen. 20.3
Dumnezeu a venit la Balaam și a zis: Cine sunt acești bărbați găzduiți la tine? 10Și Balaam a zis lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, a trimis la mine: 11Iată un popor a ieșit din Egipt și acoperă fața pământului; vino acum și mi‐l blesteamă; poate că voi putea să lupt împotriva lui și să‐l gonesc. 12Și Dumnezeu a zis lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi pe popor, căci
22.12
Cap. 23.20.
este binecuvântat. 13Și Balaam s‐a sculat dimineața și a zis mai marilor lui Balac: Duceți‐vă în țara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi. 14Și mai marii Moabului s‐au sculat și s‐au dus la Balac și au zis: Balaam n‐a vrut să vină cu noi. 15Și Balac a trimis iarăși la el mai mari, mai mulți și mai însemnați decât aceia. 16Și au venit la Balaam și i‐au zis: Așa zice Balac, fiul lui Țipor: Te rog, să nu te împiedice nimic ca să vii la mine! 17Căci te voi cinsti foarte mult și voi face orice‐mi vei zice, vino, deci, te rog
22.17
Vers. 6.
, blesteamă‐mi pe acest popor. 18Și Balaam a răspuns și a zis robilor lui Balac: De
22.18
Cap. 24.13.
mi‐ar da Balac casa lui plină de argint și de aur
22.18
1 Reg. 22.142 Cron. 18.13
, n‐aș putea să trec peste porunca Domnului Dumnezeului meu, ca să fac mai puțin sau mai mult. 19Și acum rămâneți, vă rog
22.19
Vers. 8.
, și voi aici la noapte și voi ști ce‐mi va mai zice Domnul. 20Și
22.20
Vers. 9.
Dumnezeu a venit la Balaam noaptea și i‐a zis: Dacă acești bărbați vin să te cheme, scoală‐te, du‐te cu ei; dar
22.20
Vers. 35. Cap. 23.12, 26;
să faci numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. 21Și Balaam s‐a sculat dimineața și și‐a pus șaua pe măgăriță și s‐a dus cu mai marii Moabului. 22Și mânia lui Dumnezeu s‐a aprins pentru că s‐a dus, și Îngerul
22.22
Ex. 4.21
Domnului s‐a așezat în drum ca potrivnic împotriva lui. Și el călărea pe măgărița sa și cei doi tineri ai săi erau cu el. 23Și măgărița
22.23
2 Reg. 6.17Dan. 10.7Fapte. 22.92 Pet. 2.16Iuda 11
a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mâna sa, și măgărița s‐a abătut din cale și a intrat în câmp. Și Balaam a bătut măgărița ca s‐o întoarcă la cale. 24Și Îngerul Domnului a stătut într‐o cărare strâmtă între vii, un perete fiind de o parte și un perete de altă parte. 25Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului, și s‐a strâns spre perete și a strâns piciorul lui Balaam de perete și el iarăși a bătut‐o. 26Și Îngerul Domnului a mers mai departe și a stătut într‐un loc strâmt, unde nu era drum să te întorci nici la dreapta nici la stânga. 27Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s‐a culcat jos sub Balaam. Și mânia lui Balaam s‐a aprins și a bătut măgărița cu bățul său. 28Și
22.28
2 Pet. 2.16
Domnul a deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: Ce ți‐am făcut de m‐ai bătut de trei ori până acum? 29Și Balaam a zis măgăriței: Pentru că ți‐ai bătut joc de mine! O, de aș avea o sabie în mâna mea, căci
22.29
Prov. 12.10
acum te‐aș ucide. 30Și
22.30
2 Pet. 2.16
măgărița a zis lui Balaam: Oare nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit de când sunt a ta, și până în ziua de astăzi? Fost‐am eu obișnuită să‐ți fac așa? Și el a zis: Nu. 31Și Domnul a deschis
22.31
Gen. 21.192 Reg. 6.17Lc. 24.16,31
ochii lui Balaam și a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum și sabia scoasă în mâna sa; și s‐a plecat
22.31
Ex. 31.8
și s‐a întins pe fața sa. 32Și Îngerul Domnului i‐a zis: Pentru ce ți‐ai bătut măgărița de trei ori până acum? Iată am ieșit ca potrivnic, căci calea pe care mergi este prăpăd
22.32
2 Pet. 2.14,15
înaintea mea. 33Și măgărița m‐a văzut și s‐a ferit de mine de trei ori până acum; dacă nu se ferea de mine, cu adevărat te‐aș fi omorât, și pe ea aș fi lăsat‐o vie. 34Și Balaam a zis Îngerului Domnului
22.34
1 Sam. 15.24,30
26.212 Sam. 12.13Iov 34.31,32
: Am păcătuit, căci n‐am știut că ai stat împotriva mea în cale; și acum dacă este rău în ochii tăi, mă voi întoarce înapoi. 35Și Îngerul Domnului a zis lui Balaam: Mergi cu bărbații aceștia, dar
22.35
Vers. 20.
să vorbești numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. Și Balaam a mers cu mai marii lui Balac. 36Și Balac a auzit că vine Balaam și i‐a ieșit
22.36
Gen. 14.17
în întâmpinare la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, care
22.36
Cap. 21.13.
este la marginea hotarului. 37Și Balac a zis lui Balaam: Oare n‐am trimis eu la tine cu tot dinadinsul să te cheme? Pentru ce n‐ai venit la mine? Cu adevărat nu pot eu să te
22.37
Vers. 17. Cap. 24.11.
cinstesc? 38Și Balaam a zis lui Balac: Iată am venit la tine; pot să vorbesc acum ceva? Cuvântul
22.38
Cap. 23.26;
pe care‐l va pune Dumnezeu în gura mea acela voi vorbi. 39Și Balaam a mers cu Balac și au venit la Chiriat‐Huțot. 40Și Balac a jertfit boi și oi și a trimis lui Balaam și mai marilor care erau cu el. 41Și a fost așa: a doua zi Balac a luat pe Balaam și l‐a suit
22.41
Deut. 12.2
pe înălțimile lui Baal, și el a văzut de acolo partea cea mai depărtată a poporului.