Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise
201Și
copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și
Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2
Și nu era apă pentru adunare și
s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Și poporul s‐a certat
cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când
au murit frații noștri înaintea Domnului! 4Și
de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și
au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava
Domnului. 7Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8Ia
toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și
105.41
114.8Is. 43.20
48.21
să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9Și Moise a luat toiagul dinaintea
Domnului, cum îi poruncise. 10Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați
, răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit
ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă
nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți
36.23
38.161 Pet. 3.15
înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13Acestea
106.32
sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.
Edomiții și israeliții
14Și
Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa
zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15Cum
părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și
am locuit acolo multe zile și
egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16Și
3.7
când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și
14.19
23.20
33.2
a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17Lasă‐ne
, te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi
plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20Și el a zis: Să
nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21Și
Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut
de la el.
Moartea lui Aaron
22Și au pornit din Cades
. Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit
la muntele Hor. 23Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24Aaron va fi adăugat
la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați
răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25Ia
pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28Și
Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și
Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
de zile.
Șarpele de aramă
211Și cananitul, împăratul
Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2Și
Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4Și
au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească
țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5Și poporul a vorbit
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce
17.3
ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni
s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6Și
Domnul a trimis șerpi
înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7Și
poporul a venit la Moise și a zis: Noi
am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te
Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa: oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9Și
Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa: dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.
Călătoriile israeliților
10Și copiii lui Israel au plecat și
au tăbărât la Obot. 11Și au plecat
de la Obot și au tăbărât
la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci
Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe
hotarul Moabului, 16și de aici la
Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17Atunci
106.12
Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu
toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei
.
Sihon și Og
21Și
Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22Lasă‐mă
să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23Și
Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și
a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24Și
29.7Ios. 12.1,2
24.8Neem. 9.22Ps. 135.10,11
136.19Amos 2.9
Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28Căci
a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului
, pe domnii înălțimilor Arnonului. 29Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș
. El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la
Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba
. 31Și Israel a locuit în țara amoriților. 32Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui
; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33Și
29.7
s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei
. 34Și Domnul a zis lui Moise: Nu
te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și
să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35Și l‐au
bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.
Balaam și măgărița sa
221Și copiii
lui Israel au plecat și au tăbărât în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan la Ierihon. 2Și Balac
, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. 3Și
Moab s‐a temut foarte mult de popor, pentru că erau mulți, și Moab s‐a îngrozit de copiii lui Israel. 4Și Moab a zis bătrânilor
Madianului: Acum adunarea va linge tot ce este împrejurul vostru, cum linge boul iarba verde a câmpului. Și Balac, fiul lui Țipor, era împăratul Moabului pe vremea aceea. 5Și
24.9Neem. 13.1,2Mica 6.52 Pet. 2.15Iuda 11Ap. 2.14
a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor
care este lângă Râu, în țara copiilor poporului său, ca să‐l cheme zicând: Iată un popor a ieșit din Egipt; iată ei acoperă fața pământului și șed în fața mea. 6Acum dar vino, te rog, și
blesteamă‐mi pe acest popor, căci este mai puternic decât mine: poate că îl voi putea bate și‐l voi goni din țară, căci știu că acela pe care‐l binecuvântezi tu este binecuvântat și pe care‐l blestemi tu este blestemat. 7Și bătrânii Moabului și bătrânii Madianului au plecat cu plățile
pentru ghicire în mâinile lor. Și au venit la Balaam și i‐au spus cuvintele lui Balac. 8Și el le‐a zis: Ședeți
aici la noapte și vă voi aduce iarăși vorbă după cum îmi va vorbi Domnul. Și mai marii Moabului au rămas la Balaam. 9Și
Dumnezeu a venit la Balaam și a zis: Cine sunt acești bărbați găzduiți la tine? 10Și Balaam a zis lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, a trimis la mine: 11Iată un popor a ieșit din Egipt și acoperă fața pământului; vino acum și mi‐l blesteamă; poate că voi putea să lupt împotriva lui și să‐l gonesc. 12Și Dumnezeu a zis lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi pe popor, căci
este binecuvântat. 13Și Balaam s‐a sculat dimineața și a zis mai marilor lui Balac: Duceți‐vă în țara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi. 14Și mai marii Moabului s‐au sculat și s‐au dus la Balac și au zis: Balaam n‐a vrut să vină cu noi. 15Și Balac a trimis iarăși la el mai mari, mai mulți și mai însemnați decât aceia. 16Și au venit la Balaam și i‐au zis: Așa zice Balac, fiul lui Țipor: Te rog, să nu te împiedice nimic ca să vii la mine! 17Căci te voi cinsti foarte mult și voi face orice‐mi vei zice, vino, deci, te rog
, blesteamă‐mi pe acest popor. 18Și Balaam a răspuns și a zis robilor lui Balac: De
mi‐ar da Balac casa lui plină de argint și de aur
, n‐aș putea să trec peste porunca Domnului Dumnezeului meu, ca să fac mai puțin sau mai mult. 19Și acum rămâneți, vă rog
, și voi aici la noapte și voi ști ce‐mi va mai zice Domnul. 20Și
Dumnezeu a venit la Balaam noaptea și i‐a zis: Dacă acești bărbați vin să te cheme, scoală‐te, du‐te cu ei; dar
să faci numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. 21Și Balaam s‐a sculat dimineața și și‐a pus șaua pe măgăriță și s‐a dus cu mai marii Moabului. 22Și mânia lui Dumnezeu s‐a aprins pentru că s‐a dus, și Îngerul
Domnului s‐a așezat în drum ca potrivnic împotriva lui. Și el călărea pe măgărița sa și cei doi tineri ai săi erau cu el. 23Și măgărița
a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mâna sa, și măgărița s‐a abătut din cale și a intrat în câmp. Și Balaam a bătut măgărița ca s‐o întoarcă la cale. 24Și Îngerul Domnului a stătut într‐o cărare strâmtă între vii, un perete fiind de o parte și un perete de altă parte. 25Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului, și s‐a strâns spre perete și a strâns piciorul lui Balaam de perete și el iarăși a bătut‐o. 26Și Îngerul Domnului a mers mai departe și a stătut într‐un loc strâmt, unde nu era drum să te întorci nici la dreapta nici la stânga. 27Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s‐a culcat jos sub Balaam. Și mânia lui Balaam s‐a aprins și a bătut măgărița cu bățul său. 28Și
Domnul a deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: Ce ți‐am făcut de m‐ai bătut de trei ori până acum? 29Și Balaam a zis măgăriței: Pentru că ți‐ai bătut joc de mine! O, de aș avea o sabie în mâna mea, căci
acum te‐aș ucide. 30Și
măgărița a zis lui Balaam: Oare nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit de când sunt a ta, și până în ziua de astăzi? Fost‐am eu obișnuită să‐ți fac așa? Și el a zis: Nu. 31Și Domnul a deschis
ochii lui Balaam și a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum și sabia scoasă în mâna sa; și s‐a plecat
și s‐a întins pe fața sa. 32Și Îngerul Domnului i‐a zis: Pentru ce ți‐ai bătut măgărița de trei ori până acum? Iată am ieșit ca potrivnic, căci calea pe care mergi este prăpăd
înaintea mea. 33Și măgărița m‐a văzut și s‐a ferit de mine de trei ori până acum; dacă nu se ferea de mine, cu adevărat te‐aș fi omorât, și pe ea aș fi lăsat‐o vie. 34Și Balaam a zis Îngerului Domnului
26.212 Sam. 12.13Iov 34.31,32
: Am păcătuit, căci n‐am știut că ai stat împotriva mea în cale; și acum dacă este rău în ochii tăi, mă voi întoarce înapoi. 35Și Îngerul Domnului a zis lui Balaam: Mergi cu bărbații aceștia, dar
să vorbești numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. Și Balaam a mers cu mai marii lui Balac. 36Și Balac a auzit că vine Balaam și i‐a ieșit
în întâmpinare la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, care
este la marginea hotarului. 37Și Balac a zis lui Balaam: Oare n‐am trimis eu la tine cu tot dinadinsul să te cheme? Pentru ce n‐ai venit la mine? Cu adevărat nu pot eu să te
cinstesc? 38Și Balaam a zis lui Balac: Iată am venit la tine; pot să vorbesc acum ceva? Cuvântul
pe care‐l va pune Dumnezeu în gura mea acela voi vorbi. 39Și Balaam a mers cu Balac și au venit la Chiriat‐Huțot. 40Și Balac a jertfit boi și oi și a trimis lui Balaam și mai marilor care erau cu el. 41Și a fost așa: a doua zi Balac a luat pe Balaam și l‐a suit
pe înălțimile lui Baal, și el a văzut de acolo partea cea mai depărtată a poporului.