Înfrângerea madianiților
311Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Răzbună
pe copiii lui Israel împotriva madianiților; după aceea vei fi adăugat
la poporul tău. 3Și Moise a vorbit poporului zicând: Înarmați bărbați dintre voi pentru război, ca să meargă împotriva madianului să facă răzbunarea Domnului asupra madianului. 4Să trimiteți la război câte o mie de seminție din toate semințiile lui Israel. 5Și au fost ridicați din miile lui Israel câte o mie de fiecare seminție, douăsprezece mii înarmați de război. 6Și Moise i‐a trimis la război câte o mie din fiecare seminție, pe ei și pe Fineas, fiul lui Eleazar preotul, la război cu uneltele sfântului locaș și cu trâmbițele
de alarmă în măna sa. 7Și s‐au războit împotriva madianului, cum poruncise Domnul lui Moise, și au ucis
toată partea bărbătească
. 8Și au ucis pe împărații madianului cu ceilalți uciși ai lor: pe Evi
și pe Rechem și pe Țur și pe Hur și pe Reba, pe cei cinci împărați ai madianului; și au ucis cu sabia pe Balaam
, fiul lui Beor. 9Și copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianului și pe pruncii lor, și le‐au luat pradă toate dobitoacele și toate turmele și toată averea. 10Și au ars cu foc toate cetățile lor în locurile unde locuiau și toate tăbărârile lor. 11Și
au luat toată prada și tot jaful de om și de dobitoc. 12Și au adus pe cei prinși și jaful și prada la Moise și la Eleazar, preotul, și la adunarea copiilor lui Israel în tabără în câmpiile Moabului care sunt lângă Iordan la Ierihon. 13Și Moise și Eleazar, preotul, și toți mai marii adunării le‐au ieșit în întâmpinare, afară din tabără. 14Și Moise s‐a mâniat pe privighetorii oștirii, pe mai marii peste mii și pe mai marii peste sute, care veneau de la slujba războiului. 15Și Moise le‐a zis: Ați lăsat vii pe toate
femeile? 16Iată
ele prin
cuvântul lui Balaam au făcut pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului în fapta lui Peor și a fost
o rană peste adunarea Domnului. 17Și acum ucideți
toată partea bărbătească dintre prunci, și ucideți pe orice femeie care a cunoscut bărbat împreunându‐se cu el. 18Dar lăsați vii pentru voi pe toți pruncii de partea femeiască ce n‐au cunoscut împreunare cu bărbat. 19Și
tăbărâți afară din tabără șapte zile oricine a ucis pe cineva și oricine
s‐a atins de cineva ucis; să vă curățiți de păcat a treia zi și a șaptea zi voi și prinșii voștri. 20Și să curățiți de păcat orice haină și orice lucru de piele și orice lucru din păr de capră și orice unealtă de lemn. 21Și Eleazar preotul a zis bărbaților de război care merseseră la luptă: Acesta este așezământul legii pe care a poruncit‐o Domnul lui Moise: 22Aurul și argintul, arama, fierul, cositorul și plumbul 23și orice sufere focul să treceți prin foc și va fi curat, numai să fie curățit de păcat cu apa
de despărțire; și orice nu sufere focul să‐l treceți prin apă. 24Și
să vă spălați hainele în ziua a șaptea și veți fi curați și după aceea veți intra în tabără.
Împărțirea prăzii
25Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 26Fă suma prăzii și a celor luați din om și din dobitoc, tu și Eleazar preotul și capii părinților adunării. 27Și
împarte prada în două: între purtătorii războiului care au ieșit la luptă și toată adunarea. 28Și să iei o dare pentru Domnul de la bărbații de război care au ieșit la luptă: un suflet
din cinci sute, din oameni și din boi și din măgari și din oi. 29Să‐l luați din jumătatea lor și să‐l dai lui Eleazar preotul, ca dar ridicat pentru Domnul. 30Și din jumătatea copiilor lui Israel să iei o parte
din cincizeci, din oameni, din boi, din măgari și din oi, din orice dobitoace și să le dai leviților care
păzesc cele de păzit ale locașului Domnului
. 31Și Moise și Eleazar preotul au făcut cum poruncise Domnul lui Moise. 32Și prada ce rămăsese din jaful pe care‐l luaseră oamenii de război era: șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi 33și șaptezeci și două de mii de boi 34și șaizeci și unu de mii de măgari; 35și sufletele de oameni, femei care n‐au cunoscut împreunarea cu bărbat, peste tot treizeci și două de mii. 36Și jumătatea, care era partea celor ce ieșiseră la război, a fost în număr de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi. 37Și darea pentru Domnul din oi a fost șase sute șaptezeci și cinci: 38și treizeci și șase de mii de boi; și darea pentru Domnul din aceștia: șaptezeci și doi. 39Și treizeci de mii cinci sute de măgari și darea pentru Domnul din aceștia: șaizeci și unu. 40Și sufletele de oameni: șaisprezece mii, din care darea pentru Domnul treizeci și două de suflete. 41Și Moise a dat darea darului ridicat al Domnului lui Eleazar preotul, cum
poruncise Domnul lui Moise. 42Și din jumătatea copiilor lui Israel pe care o împărțise Moise de la bărbații care slujiseră la război, 43(și jumătatea adunării a fost trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi 44și treizeci și șase de mii de boi 45și treizeci de mii cinci sute de măgari 46și șaisprezece mii de oameni…) 47Din
jumătatea aceasta a copiilor lui Israel Moise a luat o parte din cincizeci, din om și din vită și le‐a dat leviților, care păzeau cele de păzit ale locașului Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise. 48Și priveghetorii care erau peste miile oștirii, mai marii peste mii și mai marii peste sute, s‐au apropiat de Moise și au zis lui Moise: 49Robii tăi au făcut suma bărbaților de război care au fost sub mâna noastră și nu lipsește niciun bărbat din noi. 50Deci aducem un dar Domnului, fiecare ce a găsit din scule de aur, lănțișoare și brățări, inele, cercei și salbe, spre
a face ispășire pentru sufletele noastre înaintea Domnului. 51Și Moise și Eleazar preotul au luat aurul de la ei, tot felul de scule lucrate. 52Și tot aurul darului ridicat, pe care l‐au ridicat pentru Domnul, a fost șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli de la mai marii peste mii și mai marii peste sute. 53Bărbații de război prădaseră
fiecare pentru sine. 54Și Moise și Eleazar preotul au luat aurul de la mai marii peste mii și peste sute și l‐au adus în cortul întâlnirii, ca amintire
pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
Luarea Galaadului
321Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulțime; și au văzut țara Iaezer
și țara Galaad și iată locul era un loc pentru vite. 2Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au venit și au vorbit lui Moise și lui Eleazar preotul și mai marilor adunării, zicând: 3Atarot și Dibon și Iaezer și Nimra
și Hesbon și Eleale și Sebam
și Nebo și
Beon, 4țara pe care
a bătut‐o Domnul înaintea adunării lui Israel este o țară pentru vite și robii tăi au vite. 5Și au zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, să se dea robilor tăi țara aceasta în stăpânire; nu ne trece peste Iordan! 6Și Moise a zis copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben: Oare frații voștri să meargă la război și voi să ședeți aici? 7Și pentru ce opriți inimile copiilor lui Israel ca să treacă în țara pe care le‐a dat‐o Domnul? 8Așa au făcut părinții voștri când i‐am
trimis de la Cades‐Barnea să
vadă țara: 9s‐au suit
până la valea Eșcol și au văzut țara și au muiat inima copiilor lui Israel, ca să nu intre în țara pe care le‐o dăduse Domnul. 10Și
mânia Domnului s‐a aprins în ziua aceea și a jurat zicând: 11De vor vedea bărbații care au ieșit din Egipt, de la
douăzeci de ani și mai sus, țara pe care am jurat‐o lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov! Pentru că nu m‐au
urmat pe deplin; 12afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, căci
au urmat pe deplin pe Domnul. 13Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a făcut să rătăcească
în pustie patruzeci de ani, până s‐a stins tot
neamul care făcuse rău în ochii Domnului. 14Și iată voi v‐ați sculat în locul părinților voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să măriți și mai mult focul
mâniei Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă
15.2
vă abateți de la urmarea lui, el îi va mai lăsa în pustie și veți prăpădi tot poporul acesta. 16Și s‐au apropiat de el și au zis: Vom zidi staule de oi aici pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri. 17Dar
noi înșine vom fi gata înarmați să mergem înaintea copiilor lui Israel, până‐i vom duce la locul lor și pruncii noștri vor rămânea în aceste cetăți tari din pricina locuitorilor țării. 18Nu ne
vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu‐și vor fi moștenit fiecare moștenirea sa. 19Căci nu vom moșteni
cu, ci dincolo de Iordan și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne‐a căzut dincoace de Iordan spre răsărit. 20Și Moise
1.12,13
le‐a zis: Dacă veți face lucrul acesta, dacă vă veți înarma înaintea Domnului pentru război 21și toți din voi vor trece înarmați Iordanul înaintea Domnului, până va alunga pe vrăjmașii săi dinaintea sa 22și țara
18.1
va fi supusă înaintea Domnului, și după aceea vă veți întoarce
înapoi, veți fi nevinovați față de Domnul și față de Israel și țara aceasta va fi stăpânirea
13.8,32
22.4,9
voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veți face aceasta, iată ați păcătuit împotriva Domnului și să știți că păcatul
44.16Is. 59.12
vostru vă va afla. 24Zidiți‐vă
cetăți pentru pruncii voștri și staule pentru oile voastre și faceți ce a ieșit din gura voastră. 25Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au vorbit lui Moise zicând: Robii tăi vor face cum poruncește domnul meu. 26Pruncii
noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate dobitoacele noastre vor fi aici în cetățile Galaadului, 27și robii
tăi vor trece fiecare înarmat de război înaintea Domnului la luptă, cum zice domnul meu. 28Și Moise
a poruncit despre ei lui Eleazar preotul și lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor părinților semințiilor copiilor lui Israel. 29Și Moise le‐a zis: Dacă copiii lui Gad și copiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă și țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați țara Galaad în stăpânire. 30Și dacă nu vor trece cu voi înarmați, să aibă stăpâniri între voi în țara Canaan. 31Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au răspuns zicând: Cum a zis Domnul către robii tăi așa vom face. 32Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaan și stăpânirea moștenirii noastre dincoace de Iordan să fie a noastră. 33Și Moise
29.8Ios. 12.6
13.8
22.4
le‐a dat lor, copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția
lui Sihon împăratul Amoriților și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara după cetățile ei și hotarele ei, cetățile țării de jur împrejur. 34Și copiii lui Gad au zidit Dibonul
și Atarotul și Aroerul
35și Atrot‐Șofanul și Iaezerul
și Iogbeha 36și Bet‐Nimra
și Bet‐Haranul, cetăți tari
și staule pentru oi. 37Și copiii lui Ruben au zidit
Hesbonul și Eleale și Chiriataimul 38și Nebo
și Baal‐Meonul
, schimbându‐le
numele, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le‐au zidit. 39Și copiii lui Machir
, fiul lui Manase, s‐au dus la Galaad și l‐au luat și au alungat pe amoriți care erau acolo. 40Și Moise
17.1
a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; și el a locuit acolo. 41Și Iair
, fiul lui Manase, s‐a dus și a luat târgurile lor și le‐a numit Havot‐Iair
42și Nobah a mers și a luat Chenatul și satele lui și l‐a numit Nobah, după numele său.
Popasurile israeliților
331Acestea sunt popasurile copiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului după oștirile lor sub mâna lui Moise și Aaron. 2Și Moise a scris plecările lor, după popasurile lor prin porunca Domnului; și acestea sunt popasurile lor după plecările lor. 3Au plecat
de la Ramses în luna
13.4
întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi; a doua zi după Paște copiii lui Israel au ieșit cu
mâna înaltă înaintea ochilor tuturor egiptenilor. 4Și egiptenii înmormântan pe toți întâii născuți, pe care‐i lovise
Domnul dintre ei, și Domnul a făcut judecăți chiar și asupra
18.11Is. 19.1Ap. 12.8
dumnezeilor lor. 5Și
copiii lui Israel au plecat de la Ramses și au tăbărât la Sucot. 6Și au plecat de la Sucot
și au tăbărât la Etam care este la marginea pustiei. 7Și
au plecat de la Etam și s‐au întors înapoi la Pi‐Hahirot care este în dreptul Baal‐Țefonului și au tăbărât înaintea Migdolului. 8Și au plecat de la Pi‐Hahirot și au trecut
15.22,23
prin mijlocul mării în pustie și au mers cale de trei zile în pustia Etamului și au tăbărât la Mara. 9Și au plecat de la Mara și au venit
la Elim; și în Elim erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici și au tăbărât acolo. 10Și au plecat de la Elim și au tăbărât lângă Marea‐Roșie. 11Și au plecat de la Marea‐Roșie și au tăbărât în
pustia Sin. 12Și au plecat din pustia Sin și au tăbărât în Dofca. 13Și au plecat de la Dofca și au tăbărât în Aluș. 14Și au plecat de la Aluș și au tăbărât la Refidim
19.2
, unde nu era apă pentru popor să bea. 15Și au plecat de la Refidim și au tăbărât în pustia
19.1,2
Sinai. 16Și au plecat din pustia Sinai și au tăbărât la Chibrot‐Hataava
. 17Și au plecat de la Chibrot‐Hataava și au tăbărât
la Hațerot. 18Și au plecat de la Hațerot și au tăbărât la
Ritma. 19Și au plecat de la
Ritma și au tăbărât în Rimon‐Pereț. 20Și au plecat de la Rimon‐Pereț și au tăbărât în Libna. 21Și au plecat de la Libna și au tăbărât în Risa. 22Și au plecat de la Risa și au tăbărât în Chehelata. 23Și au plecat de la Chehelata și au tăbărât lângă muntele Șafier. 24Și au plecat de la muntele Șafier și au tăbărât în Harada. 25Și au plecat de la Harada și au tăbărât în Machelot. 26Și au plecat de la Machelot și au tăbărât la Tahat. 27Și au plecat de la Tahat și au tăbărât în Tarah. 28Și au plecat de la Tarah și au tăbărât în Mitca. 29Și au plecat de la Mitca și au tăbărât în Hașmona. 30Și au plecat de la Hașmona și au tăbărât la Moserot. 31Și au plecat de la Moserot și au tăbărât în Bene‐Iaacan. 32Și au plecat de la Bene‐Iaacan
și au tăbărât
în Hor‐Ghidgad. 33Și au plecat de la Hor‐Ghidgad și au tăbărât la Iotbata. 34Și au plecat de la Iotbata și au tăbărât în Abrona. 35Și au plecat de la Abrona și au tăbărât în Ețion‐Gheber
22.48
. 36Și au plecat de la Ețion‐Gheber și au tăbărât în pustia Țin
care este Cades. 37Și au plecat de la Cades
și au tăbărât la muntele Hor la hotarul țării Edomului. 38Și
Aaron preotul s‐a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului, și a murit acolo în anul al patruzecelea după ce ieșiseră copiii lui Israel din țara Egiptului, în luna a cincia la întâi ale lunii. 39Și Aaron era de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor. 40Și cananitul, împăratul Aradului, care
locuia la miazăzi în țara Canaan, a auzit de venirea copiilor lui Israel. 41Și au plecat de la muntele Hor
și au tăbărât în Țalmona. 42Și au plecat de la Țalmona și au tăbărât în Punon. 43Și au plecat de la Punon și au tăbărât în
Obot. 44Și au plecat
de la Obot și au tăbărât în
Iie‐Abarim la hotarul Moabului. 45Și au plecat de la Iie‐Abarim și au tăbărât în
Dibon‐Gad. 46Și au plecat de la Dibon‐Gad și au tăbărât în
Almon‐Diblataim. 47Și au plecat de la Almon‐Diblataim și au tăbărât în munții
Abarim în fața lui Nebo. 48Și au plecat de la munții Abarim și au tăbărât în câmpiile
Moabului lângă Iordan la Ierihon. 49Și au tăbărât lângă Iordan, de la Bet‐Ieșimot până la Abel‐Sitim
, în câmpiile Moabului. 50Și Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului lângă Iordan la Ierihon zicând: 51Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: După ce
9.1Ios. 3.17
veți trece Iordanul în țara Canaan, 52
34.13Deut. 7.2,5
12.3Ios. 11.12Jud. 2.2
să alungați pe toți locuitorii țării dinaintea voastră și să pierdeți toate chipurile lor și să pierdeți chipurile turnate ale lor și să pustiiți toate înălțimile lor. 53Și să puneți stăpânire pe țară și să locuiți în ea, căci vouă v‐am dat țara ca s‐o stăpâniți. 54Și să luați
țara de moștenire prin sorț după familiile voastre: celor mai mulți să le dați mai multă moștenire și celor mai puțini să le dați mai puțină moștenire; unde‐i va cădea sorțul acolo să fie a fiecăruia; să vă luați moștenirea după semințiile părinților voștri. 55Dar dacă nu veți alunga pe locuitorii țării dinaintea voastră, aceia pe care îi veți lăsa din ei vă vor fi spini
în ochi și ghimpi în coaste și vă vor asupri în țara în care veți locui. 56Și va fi așa: vă voi face așa cum am gândit să le fac lor.