Popasurile israeliților
331Acestea sunt popasurile copiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului după oștirile lor sub mâna lui Moise și Aaron. 2Și Moise a scris plecările lor, după popasurile lor prin porunca Domnului; și acestea sunt popasurile lor după plecările lor. 3Au plecat
de la Ramses în luna
13.4
întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi; a doua zi după Paște copiii lui Israel au ieșit cu
mâna înaltă înaintea ochilor tuturor egiptenilor. 4Și egiptenii înmormântan pe toți întâii născuți, pe care‐i lovise
Domnul dintre ei, și Domnul a făcut judecăți chiar și asupra
18.11Is. 19.1Ap. 12.8
dumnezeilor lor. 5Și
copiii lui Israel au plecat de la Ramses și au tăbărât la Sucot. 6Și au plecat de la Sucot
și au tăbărât la Etam care este la marginea pustiei. 7Și
au plecat de la Etam și s‐au întors înapoi la Pi‐Hahirot care este în dreptul Baal‐Țefonului și au tăbărât înaintea Migdolului. 8Și au plecat de la Pi‐Hahirot și au trecut
15.22,23
prin mijlocul mării în pustie și au mers cale de trei zile în pustia Etamului și au tăbărât la Mara. 9Și au plecat de la Mara și au venit
la Elim; și în Elim erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici și au tăbărât acolo. 10Și au plecat de la Elim și au tăbărât lângă Marea‐Roșie. 11Și au plecat de la Marea‐Roșie și au tăbărât în
pustia Sin. 12Și au plecat din pustia Sin și au tăbărât în Dofca. 13Și au plecat de la Dofca și au tăbărât în Aluș. 14Și au plecat de la Aluș și au tăbărât la Refidim
19.2
, unde nu era apă pentru popor să bea. 15Și au plecat de la Refidim și au tăbărât în pustia
19.1,2
Sinai. 16Și au plecat din pustia Sinai și au tăbărât la Chibrot‐Hataava
. 17Și au plecat de la Chibrot‐Hataava și au tăbărât
la Hațerot. 18Și au plecat de la Hațerot și au tăbărât la
Ritma. 19Și au plecat de la
Ritma și au tăbărât în Rimon‐Pereț. 20Și au plecat de la Rimon‐Pereț și au tăbărât în Libna. 21Și au plecat de la Libna și au tăbărât în Risa. 22Și au plecat de la Risa și au tăbărât în Chehelata. 23Și au plecat de la Chehelata și au tăbărât lângă muntele Șafier. 24Și au plecat de la muntele Șafier și au tăbărât în Harada. 25Și au plecat de la Harada și au tăbărât în Machelot. 26Și au plecat de la Machelot și au tăbărât la Tahat. 27Și au plecat de la Tahat și au tăbărât în Tarah. 28Și au plecat de la Tarah și au tăbărât în Mitca. 29Și au plecat de la Mitca și au tăbărât în Hașmona. 30Și au plecat de la Hașmona și au tăbărât la Moserot. 31Și au plecat de la Moserot și au tăbărât în Bene‐Iaacan. 32Și au plecat de la Bene‐Iaacan
și au tăbărât
în Hor‐Ghidgad. 33Și au plecat de la Hor‐Ghidgad și au tăbărât la Iotbata. 34Și au plecat de la Iotbata și au tăbărât în Abrona. 35Și au plecat de la Abrona și au tăbărât în Ețion‐Gheber
22.48
. 36Și au plecat de la Ețion‐Gheber și au tăbărât în pustia Țin
care este Cades. 37Și au plecat de la Cades
și au tăbărât la muntele Hor la hotarul țării Edomului. 38Și
Aaron preotul s‐a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului, și a murit acolo în anul al patruzecelea după ce ieșiseră copiii lui Israel din țara Egiptului, în luna a cincia la întâi ale lunii. 39Și Aaron era de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor. 40Și cananitul, împăratul Aradului, care
locuia la miazăzi în țara Canaan, a auzit de venirea copiilor lui Israel. 41Și au plecat de la muntele Hor
și au tăbărât în Țalmona. 42Și au plecat de la Țalmona și au tăbărât în Punon. 43Și au plecat de la Punon și au tăbărât în
Obot. 44Și au plecat
de la Obot și au tăbărât în
Iie‐Abarim la hotarul Moabului. 45Și au plecat de la Iie‐Abarim și au tăbărât în
Dibon‐Gad. 46Și au plecat de la Dibon‐Gad și au tăbărât în
Almon‐Diblataim. 47Și au plecat de la Almon‐Diblataim și au tăbărât în munții
Abarim în fața lui Nebo. 48Și au plecat de la munții Abarim și au tăbărât în câmpiile
Moabului lângă Iordan la Ierihon. 49Și au tăbărât lângă Iordan, de la Bet‐Ieșimot până la Abel‐Sitim
, în câmpiile Moabului. 50Și Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului lângă Iordan la Ierihon zicând: 51Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: După ce
9.1Ios. 3.17
veți trece Iordanul în țara Canaan, 52
34.13Deut. 7.2,5
12.3Ios. 11.12Jud. 2.2
să alungați pe toți locuitorii țării dinaintea voastră și să pierdeți toate chipurile lor și să pierdeți chipurile turnate ale lor și să pustiiți toate înălțimile lor. 53Și să puneți stăpânire pe țară și să locuiți în ea, căci vouă v‐am dat țara ca s‐o stăpâniți. 54Și să luați
țara de moștenire prin sorț după familiile voastre: celor mai mulți să le dați mai multă moștenire și celor mai puțini să le dați mai puțină moștenire; unde‐i va cădea sorțul acolo să fie a fiecăruia; să vă luați moștenirea după semințiile părinților voștri. 55Dar dacă nu veți alunga pe locuitorii țării dinaintea voastră, aceia pe care îi veți lăsa din ei vă vor fi spini
în ochi și ghimpi în coaste și vă vor asupri în țara în care veți locui. 56Și va fi așa: vă voi face așa cum am gândit să le fac lor.
Hotarele țării
341Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Poruncește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara Canaan, aceasta‐i țara care vă va cădea de moștenire, țara
105.11Ezec. 47.14
Canaan, după hotarele ei. 3Latura
voastră spre miazăzi să fie de la pustia Țin dealungul Edomului și hotarul vostru înspre miazăzi să fie de la marginea Mării Sărate
spre răsărit. 4Și hotarul vostru să se întoarcă de la miazăzi de înălțimea
Acrabim și să treacă la Țin și ieșirea lui va fi spre miazăzi la Cades‐Barnea
și să meargă la Hațar‐Adar
și să treacă până la Ațmon. 5Și hotarul să se întoarcă de la Ațmon la pârâul Egiptului
și ieșirea lui să fie la mare. 6Și ca hotar spre apus să aveți marea cea mare și coasta ei. Aceasta să fie hotarul vostru spre apus. 7Și acesta să fie hotarul vostru spre miazănoapte: de la marea cea mare să vă însemnați muntele
Hor. 8De la muntele Hor să vă însemnați intrarea
la Hamat și ieșirea hotarului să fie spre Țedad
. 9Și hotarul să meargă la Zifron și ieșirea lui să fie la Hațar‐Enan
. Acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte. 10Și să vă însemnați hotarul în spre răsărit de la Hațar‐Enan până la Șefam. 11Și hotarul să se pogoare de la Șefam la Ribla
în partea de răsărit de Ain și hotarul să se pogoare și să atingă țărmul mării Chineret
19.35Mat. 14.34Lc. 5.1
spre răsărit. 12Și hotarul să se pogoare la Iordan și ieșirea lui să fie la Marea‐Sărată
. Aceasta să fie țara voastră după hotarele ei de jur împrejur. 13Și Moise a poruncit copiilor lui Israel zicând: Aceasta
este țara pe care s‐o luați ca moștenire prin sorț, pe care a poruncit Domnul s‐o dea la cele nouă seminții și la jumătatea de seminție. 14Căci
seminția copiilor rubeniților, după casele părinților lor, și seminția copiilor gadiților, după casele părinților lor, au primit, și jumătatea din seminția lui Manase și‐au primit moștenirea. 15Cele două seminții și jumătatea de seminție și‐au primit moștenirea dincoace de Iordan la Ierihon, spre răsărit spre soare‐răsare.
Cum și prin cine să se împartă țara
16Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 17Acestea sunt numele bărbaților care vă vor împărți țara: Eleazar
19.51
preotul și Iosua, fiul lui Nun. 18Și să luați un mai mare
din fiecare seminție ca să împartă țara. 19Și acestea sunt numele bărbaților: din seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune. 20Și din seminția copiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud. 21Din seminția lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon. 22Și din seminția copiilor lui Dan: mai marele Buchi, fiul lui Iogli. 23Din copiii lui Iosif: din seminția copiilor lui Manase: mai marele Haniel, fiul lui Efod. 24Și din seminția copiilor lui Efraim: mai marele Chemuel, fiul lui Șiftan. 25Și din seminția copiilor lui Zabulon: mai marele Elițafan, fiul lui Parnac. 26Și din seminția copiilor lui Isahar: mai marele Paltiel, fiul lui Azan. 27Din seminția copiilor lui Așer: mai marele Ahihud, fiul lui Șelomi. 28Și din seminția copiilor lui Neftali: mai marele Pedahel, fiul lui Amihud. 29Aceștia sunt aceia cărora le‐a poruncit Domnul să împartă copiilor lui Israel moștenirea în țara Canaan.
Cetățile leviților
351Și Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului lângă Iordan la Ierihon zicând: 2Poruncește
21.2Ezec. 45.148.8
copiilor lui Israel ca din moștenirea stăpânirii lor să dea leviților cetăți de locuire; și să dați leviților ocoale pentru cetăți de jur împrejurul lor. 3Și cetățile să fie ale lor spre locuire și ocoalele lor să fie pentru dobitoacele lor și pentru bunurile lor și pentru toate viețuitoarele lor. 4Și ocoalele cetăților pe care le veți da leviților să fie o mie de coți de jur împrejur de la zidurile cetății în afară. 5Și să măsurați fără cetate pentru latura de răsărit două mii de coți și pentru latura de miazăzi două mii de coți și pentru latura de apus două mii de coți și pentru latura de miazănoapte două mii de coți. Și cetatea să fie la mijloc; acestea să le fie ocoalele cetăților. 6Și din cetățile pe care le veți da Leviților șase
să fie cetăți de scăpare pe care să le rânduiți pentru ucigaș ca să scape în ele și afară de ele să le dați patruzeci și două
de cetăți. 7Toate cetățile pe care le veți da leviților să fie patruzeci și opt
de cetăți, ele și ocoalele lor. 8Și cetățile pe care le veți da
din stăpânirea copiilor lui Israel, de la cei ce au multe
să luați multe și de la cei ce au puține să luați puține: fiecare să dea din cetățile sale leviților după moștenirea sa pe care o moștenește.
Cetățile de scăpare
9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: După ce
veți trece Iordanul în țara Canaan, 11
să vă rânduiți cetăți. Ele să vă fie cetăți de scăpare ca să poată scăpa în ele un ucigaș care ucide fără voie pe altul. 12Și
cetățile să vă fie ca scăpare de răzbunător, ca ucigașul de om să nu moară până nu va fi stat la judecată înaintea adunării. 13Și cetățile pe care le veți da să vă fie șase
cetăți de scăpare: 14să dați trei
cetăți dincoace de Iordan și să dați trei cetăți în țara Canaan; ele să fie cetăți de scăpare. 15Aceste șase cetăți să fie de scăpare pentru copiii lui Israel și pentru străinul de loc și
pentru cel ce stă vremelnic între ei, ca să scape în ele oricine a ucis un om fără voie. 16Și
dacă l‐a lovit cu o unealtă de fier și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 17Și dacă l‐a lovit cu o piatră din mână de care poate muri cineva și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 18Sau dacă l‐a lovit cu o unealtă de lemn în mână, de care poate muri cineva și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 19Răzbunătorul de sânge
să omoare el însuși pe ucigaș; când îl va întâlni, să‐l omoare. 20Și
20.101 Reg. 2.31‐32
dacă se năpustește asupra lui din ură sau
aruncă ceva asupra lui și moare, 21sau îl lovește
din vrăjmășie cu mâna sa și moare, cel ce l‐a lovit să fie omorât, este ucigaș; răzbunătorul de sânge să omoare pe ucigaș când îl întâlnește. 22Dar dacă se năpustește asupra lui deodată fără vrăjmășie sau va arunca asupra lui vreo unealtă, dar fără să‐l pândească, 23sau cu vreo piatră de care poate muri cineva fără să‐l vadă și o aruncă asupra lui și moare și nu era vrăjmașul său nici nu‐i voia răul: 24atunci
adunarea să jude ce după aceste judecăți între cel ce a lovit și răzbunătorul de sânge. 25Și adunarea să scape pe ucigaș din mâna răzbunătorului de sânge și adunarea să‐l întoarcă în cetatea de scăpare în care scăpase și să rămână
acolo până la moartea marelui preot, care
21.10
a fost uns cu untdelemnnul sfânt. 26Dar dacă ucigașul va ieși cumva din hotarele cetății lui de scăpare în care scăpase 27și răzbunătorul de sânge îl va afla afară din hotarele cetății sale de scăpare și răzbunătorul de sânge va ucide pe ucigaș, nu va fi vinovăție de sânge asupra lui. 28Căci ucigașul trebuia să rămână în cetatea sa de scăpare până la moartea marelui preot, dar după moartea marelui preot poate să se întoarcă în pământul pe care‐l are în stăpânire. 29Și acestea să vă fie o orânduire
de judecată în neamurile voastre în toate locuințele voastre.
Pedeapsa pentru omor
30Cel ce va omorî pe cineva, ucigașul să fie omorât după spusa
19.15Mat. 18.162 Cor. 13.1Evr. 10.28
martorilor, dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva ca să‐l facă să moară. 31Și să nu luați răscumpărare pentru viața ucigașului care este vinovat de moarte, ci să fie omorât. 32Și să nu luați răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de scăpare ca să se întoarcă să locuiască în țara sa până la moartea preotului. 33Și să nu pângăriți țara în care sunteți, căci sângele
pângărește țara și nu se poate face ispășire pentru țară pentru sângele vărsat în ea, decât cu
sângele aceluia care l‐a vărsat. 34Deci
să nu întinați țara în care locuiți, în mijlocul căreia locuiesc eu. Căci eu
sunt Domnul care locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.
