Hotarele țării
341Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Poruncește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara Canaan, aceasta‐i țara care vă va cădea de moștenire, țara
105.11Ezec. 47.14
Canaan, după hotarele ei. 3Latura
voastră spre miazăzi să fie de la pustia Țin dealungul Edomului și hotarul vostru înspre miazăzi să fie de la marginea Mării Sărate
spre răsărit. 4Și hotarul vostru să se întoarcă de la miazăzi de înălțimea
Acrabim și să treacă la Țin și ieșirea lui va fi spre miazăzi la Cades‐Barnea
și să meargă la Hațar‐Adar
și să treacă până la Ațmon. 5Și hotarul să se întoarcă de la Ațmon la pârâul Egiptului
și ieșirea lui să fie la mare. 6Și ca hotar spre apus să aveți marea cea mare și coasta ei. Aceasta să fie hotarul vostru spre apus. 7Și acesta să fie hotarul vostru spre miazănoapte: de la marea cea mare să vă însemnați muntele
Hor. 8De la muntele Hor să vă însemnați intrarea
la Hamat și ieșirea hotarului să fie spre Țedad
. 9Și hotarul să meargă la Zifron și ieșirea lui să fie la Hațar‐Enan
. Acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte. 10Și să vă însemnați hotarul în spre răsărit de la Hațar‐Enan până la Șefam. 11Și hotarul să se pogoare de la Șefam la Ribla
în partea de răsărit de Ain și hotarul să se pogoare și să atingă țărmul mării Chineret
19.35Mat. 14.34Lc. 5.1
spre răsărit. 12Și hotarul să se pogoare la Iordan și ieșirea lui să fie la Marea‐Sărată
. Aceasta să fie țara voastră după hotarele ei de jur împrejur. 13Și Moise a poruncit copiilor lui Israel zicând: Aceasta
este țara pe care s‐o luați ca moștenire prin sorț, pe care a poruncit Domnul s‐o dea la cele nouă seminții și la jumătatea de seminție. 14Căci
seminția copiilor rubeniților, după casele părinților lor, și seminția copiilor gadiților, după casele părinților lor, au primit, și jumătatea din seminția lui Manase și‐au primit moștenirea. 15Cele două seminții și jumătatea de seminție și‐au primit moștenirea dincoace de Iordan la Ierihon, spre răsărit spre soare‐răsare.
Cum și prin cine să se împartă țara
16Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 17Acestea sunt numele bărbaților care vă vor împărți țara: Eleazar
19.51
preotul și Iosua, fiul lui Nun. 18Și să luați un mai mare
din fiecare seminție ca să împartă țara. 19Și acestea sunt numele bărbaților: din seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune. 20Și din seminția copiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud. 21Din seminția lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon. 22Și din seminția copiilor lui Dan: mai marele Buchi, fiul lui Iogli. 23Din copiii lui Iosif: din seminția copiilor lui Manase: mai marele Haniel, fiul lui Efod. 24Și din seminția copiilor lui Efraim: mai marele Chemuel, fiul lui Șiftan. 25Și din seminția copiilor lui Zabulon: mai marele Elițafan, fiul lui Parnac. 26Și din seminția copiilor lui Isahar: mai marele Paltiel, fiul lui Azan. 27Din seminția copiilor lui Așer: mai marele Ahihud, fiul lui Șelomi. 28Și din seminția copiilor lui Neftali: mai marele Pedahel, fiul lui Amihud. 29Aceștia sunt aceia cărora le‐a poruncit Domnul să împartă copiilor lui Israel moștenirea în țara Canaan.
Cetățile leviților
351Și Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului lângă Iordan la Ierihon zicând: 2Poruncește
21.2Ezec. 45.148.8
copiilor lui Israel ca din moștenirea stăpânirii lor să dea leviților cetăți de locuire; și să dați leviților ocoale pentru cetăți de jur împrejurul lor. 3Și cetățile să fie ale lor spre locuire și ocoalele lor să fie pentru dobitoacele lor și pentru bunurile lor și pentru toate viețuitoarele lor. 4Și ocoalele cetăților pe care le veți da leviților să fie o mie de coți de jur împrejur de la zidurile cetății în afară. 5Și să măsurați fără cetate pentru latura de răsărit două mii de coți și pentru latura de miazăzi două mii de coți și pentru latura de apus două mii de coți și pentru latura de miazănoapte două mii de coți. Și cetatea să fie la mijloc; acestea să le fie ocoalele cetăților. 6Și din cetățile pe care le veți da Leviților șase
să fie cetăți de scăpare pe care să le rânduiți pentru ucigaș ca să scape în ele și afară de ele să le dați patruzeci și două
de cetăți. 7Toate cetățile pe care le veți da leviților să fie patruzeci și opt
de cetăți, ele și ocoalele lor. 8Și cetățile pe care le veți da
din stăpânirea copiilor lui Israel, de la cei ce au multe
să luați multe și de la cei ce au puține să luați puține: fiecare să dea din cetățile sale leviților după moștenirea sa pe care o moștenește.
Cetățile de scăpare
9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: După ce
veți trece Iordanul în țara Canaan, 11
să vă rânduiți cetăți. Ele să vă fie cetăți de scăpare ca să poată scăpa în ele un ucigaș care ucide fără voie pe altul. 12Și
cetățile să vă fie ca scăpare de răzbunător, ca ucigașul de om să nu moară până nu va fi stat la judecată înaintea adunării. 13Și cetățile pe care le veți da să vă fie șase
cetăți de scăpare: 14să dați trei
cetăți dincoace de Iordan și să dați trei cetăți în țara Canaan; ele să fie cetăți de scăpare. 15Aceste șase cetăți să fie de scăpare pentru copiii lui Israel și pentru străinul de loc și
pentru cel ce stă vremelnic între ei, ca să scape în ele oricine a ucis un om fără voie. 16Și
dacă l‐a lovit cu o unealtă de fier și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 17Și dacă l‐a lovit cu o piatră din mână de care poate muri cineva și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 18Sau dacă l‐a lovit cu o unealtă de lemn în mână, de care poate muri cineva și moare, este ucigaș și ucigașul să fie omorât. 19Răzbunătorul de sânge
să omoare el însuși pe ucigaș; când îl va întâlni, să‐l omoare. 20Și
20.101 Reg. 2.31‐32
dacă se năpustește asupra lui din ură sau
aruncă ceva asupra lui și moare, 21sau îl lovește
din vrăjmășie cu mâna sa și moare, cel ce l‐a lovit să fie omorât, este ucigaș; răzbunătorul de sânge să omoare pe ucigaș când îl întâlnește. 22Dar dacă se năpustește asupra lui deodată fără vrăjmășie sau va arunca asupra lui vreo unealtă, dar fără să‐l pândească, 23sau cu vreo piatră de care poate muri cineva fără să‐l vadă și o aruncă asupra lui și moare și nu era vrăjmașul său nici nu‐i voia răul: 24atunci
adunarea să jude ce după aceste judecăți între cel ce a lovit și răzbunătorul de sânge. 25Și adunarea să scape pe ucigaș din mâna răzbunătorului de sânge și adunarea să‐l întoarcă în cetatea de scăpare în care scăpase și să rămână
acolo până la moartea marelui preot, care
21.10
a fost uns cu untdelemnnul sfânt. 26Dar dacă ucigașul va ieși cumva din hotarele cetății lui de scăpare în care scăpase 27și răzbunătorul de sânge îl va afla afară din hotarele cetății sale de scăpare și răzbunătorul de sânge va ucide pe ucigaș, nu va fi vinovăție de sânge asupra lui. 28Căci ucigașul trebuia să rămână în cetatea sa de scăpare până la moartea marelui preot, dar după moartea marelui preot poate să se întoarcă în pământul pe care‐l are în stăpânire. 29Și acestea să vă fie o orânduire
de judecată în neamurile voastre în toate locuințele voastre.
Pedeapsa pentru omor
30Cel ce va omorî pe cineva, ucigașul să fie omorât după spusa
19.15Mat. 18.162 Cor. 13.1Evr. 10.28
martorilor, dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva ca să‐l facă să moară. 31Și să nu luați răscumpărare pentru viața ucigașului care este vinovat de moarte, ci să fie omorât. 32Și să nu luați răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de scăpare ca să se întoarcă să locuiască în țara sa până la moartea preotului. 33Și să nu pângăriți țara în care sunteți, căci sângele
pângărește țara și nu se poate face ispășire pentru țară pentru sângele vărsat în ea, decât cu
sângele aceluia care l‐a vărsat. 34Deci
să nu întinați țara în care locuiți, în mijlocul căreia locuiesc eu. Căci eu
sunt Domnul care locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.
Moștenirea fetelor
361Și capii părinților familiilor fiilor lui Galaad
, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile fiilor lui Iosif, s‐au apropiat și au vorbit înaintea lui Moise și înaintea mai marilor, capilor părinților copiilor lui Israel. 2Și au zis: Domnul
a poruncit domnului meu să dea țara de moștenire prin sorț copiilor lui Israel și domnului
meu i s‐a poruncit de Domnul să dea moștenirea fratelui nostru Țelofhad fetelor lui. 3Dar dacă se vor mărita după cineva din fiii semințiilor copiilor lui Israel, atunci moștenirea lor se va lua din moștenirea părinților noștri și se va adăuga la moștenirea seminției de care vor ținea ele și se va lua din sorțul
moștenirii noastre. 4Și când va fi anul de veselie
al copiilor lui Israel, atunci moștenirea lor se va adăuga la moștenirea seminției de care țin ele și moștenirea lor se va lua de la moștenirea seminției părinților noștri. 5Și Moise a poruncit copiilor lui Israel zicând: Drept
vorbește seminția fiilor lui Iosif. 6Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul pentru fetele lui Țelofhad zicând: Să se mărite după cine va fi bine în ochii lor, numai
să se mărite în familia seminției tatălui lor, 7și nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la seminție la seminție, căci copiii lui Israel se vor ținea
fiecare de moștenirea seminției părinților lui. 8Și
fiecare fată care stăpânește o moștenire printre semințiile copiilor lui Israel să se mărite după unul din familia seminției tatălui său și copiii lui Israel să stăpânească fiecare moștenirea părinților săi. 9Și nicio moștenire să nu se treacă de la o seminție la altă seminție, căci fiecare din semințiile copiilor lui Israel se va ținea de moștenirea sa. 10Fetele lui Țelofhad au făcut cum poruncise Domnul lui Moise. 11Și Mahla
, Țirta, Hogla și Milca și Noa, fetele lui Țelofhad, s‐au măritat după fiii unchilor lor. 12S‐au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, și moștenirea lor a fost în seminția familiei tatălui lor. 13Acestea sunt poruncile și așezămintele pe care le‐a poruncit Domnul prin Moise copiilor lui Israel în câmpiile
Moabului lângă Iordan la Ierihon.