Strigarea înțelepciunii
11Proverbele
lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel: 2ca să se cunoască înțelepciunea și învățătura, ca să se deosebească cuvintele priceperii: 3ca să
capete învățătura prevederii, dreptății, judecății și nepărtinirii; 4pentru a da agerime de minte celor
proști, cunoștință și cumințenie celui tînăr; 5să audă
înțeleptul și să crească în învățătură, și cel cu pricepere să ajungă la sfaturi sănătoase; 6și să priceapă un proverb și o vorbire cu tâlc, cuvintele înțelepților și cimiliturile
lor. 7Frica Domnului este începutul
cunoștinței; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. 8Ascultă
, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale. 9Căci ele vor fi o cunună
plăcută pentru capul tău și lanțuri în jurul gâtului tău.
Ferirea de ispite
10Fiul meu, dacă te vor ademeni păcătoșii, nu
te învoi. 11Dacă vor zice: Vino cu noi, să pândim
sânge, să întindem curse fără cuvânt celui nevinovat; 12să‐i înghițim de vii ca Șeolul și întregi ca
143.7
pe cei ce se coboară în groapă; 13vom găsi averi scumpe, ne vom umplea casele de pradă; 14tu vei arunca sorțul tău cu noi, o pungă va fi pentru noi toți: 15fiul meu, nu umbla pe un
drum cu ei, oprește‐ți
piciorul de la cărarea lor; 16căci
picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. 17Căci în zadar se întinde lațul în ochii vreunei înaripate. 18Și aceștia își pândesc sângele lor înșiși, întind cursă sufletelor lor. 19Așa sunt cărările
oricui este lacom de câștig necinstit: el ia viața stăpânului său.
Cei neascultători
20Înțelepciunea
strigă tare în uliță; își înalță glasul în locuri largi; 21strigă la capătul ulițelor zgomotoase, la intrarea porților, își rostește cuvintele în cetate: 22Până când, proștilor, veți iubi prostia, și până când batjocoritorii se vor desfăta în batjocură și nebunii vor urî cunoștința? 23Întoarceți‐vă la mustrarea mea: iată, voi vărsa
duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele. 24Deoarece
66.4Ier. 7.13Zah. 7.11
am chemat și n‐ați voit să auziți; mi‐am întins mâna și nimeni nu s‐a uitat; 25ci ați lepădat
orice sfat al meu și n‐ați voit mustrarea mea: 26și
eu voi râde în ziua nenorocirii voastre: îmi voi bate joc când va veni frica voastră. 27Când va năvăli frica voastră ca
un vârtej, și nenorocirea voastră va veni ca o furtună, când vor veni peste voi lipsă și strâmtorare; 28atunci
35.12Is. 1.15Ier. 11.11
14.12Ezec. 8.18Mica 3.4Zah. 7.13Iac. 4.3
mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta cu tot dinadinsul, dar nu mă vor afla: 29căci au
urât cunoștința și n‐au ales
frica Domnului; 30n‐au voit
sfatul meu, au disprețuit orice mustrare a mea; 31deci vor mânca
rodul căii lor și se vor sătura cu sfaturile lor. 32Căci abaterea celor proști îi va omorî și nepăsarea nebunilor îi va pierde. 33Dar oricine
mă ascultă pe mine va locui la adăpost și va fi liniștit
, fără frică de rău.
Îndemn la căutarea înțelepciunii
21Fiul meu, dacă vei primi
cuvintele mele și vei păstra la tine poruncile mele; 2dacă‐ți vei pleca urechea la înțelepciune și‐ți vei pleca inima la înțelegere; 3da, dacă vei striga după pricepere și‐ți vei înălța glasul pentru înțelegere; 4dacă o vei căuta
ca argintul și o vei cerceta ca pe comorile ascunse: 5atunci vei pricepe frica Domnului și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu. 6Căci
Domnul dă înțelepciune; din gura lui ies cunoștința și înțelegerea; 7El păstrează înțelepciune sănătoasă pentru cei drepți, el este scut
celor ce umblă în neprihănire; 8El păzește
și cărările judecății și veghează asupra căii sfinților săi. 9Atunci vei înțelege dreptatea și judecata și nepărtinirea, da, orice cărare bună. 10Căci înțelepciunea va intra în inima ta și cunoștința va fi plăcută sufletului tău; 11prevederea
va veghea peste tine, înțelegerea te va păzi: 12ca să te scape de calea celui rău, de omul care vorbește răutăți, 13de cei ce părăsesc căile neprihănirii ca
să umble în căile întunericului, 14care se bucură
să facă rău și se desfată
în răutățile celui rău; 15ale
căror cărări sunt sucite și sunt înrăutățiți în cărările lor: 16ca să te scape de femeia
străină, de străina
care ademenește cu vorbele ei, 17care părăsește
pe prietenul tinereții sale și uită legământul Dumnezeului său. 18Căci casa
ei se pleacă spre moarte și cărările ei la cei morți. 19Toți cei ce merg la ea nu se mai întorc și nu ajung pe cărările vieții; 20ca să umbli pe calea celor buni și să păzești cărările celor drepți! 21Căci cei
cinstiți vor locui în țară și cei fără prihană vor rămâne în ea. 22Dar cei răi
104.35
vor fi stârpiți din țară și cei necredincioși vor fi dezrădăcinați din ea.
