Zugrăvirea purtării înțelepte și smintite
131Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său; dar
cel batjocoritor n‐ascultă la mustrare. 2Omul va mânca bine din roada gurii
sale, dar sufletul celor vânzători va mânca asuprire. 3Cel ce‐și
păzește gura, își ține sufletul, dar pieirea este pentru cel ce‐și deschide larg buzele. 4Sufletul leneșului
dorește și n‐are nimic, dar sufletul celor harnici se va îngrășa. 5Dreptul urăște cuvântul minciunii, dar cel rău se face urâcios și de ocară. 6Dreptatea
păzește pe cel fără prihană în cale, dar răutatea răstoarnă pe păcătos. 7Cutare
face pe bogatul și n‐are nimic; cutare face pe săracul și totuși are avere mare. 8Prețul de răscumpărare al vieții unuia este averea sa; dar cel lipsit n‐aude amenințare. 9Lumina
21.17
drepților arde voioasă, dar candela celor răi se va stinge. 10Din mândrie vine numai ceartă, dar cu cei ce se lasă sfătuiți este înțelepciune. 11Averea
câștigată cu înșelăciune scade, dar cel ce o adună cu mâna o va înmulți. 12Așteptarea amânată îmbolnăvește inima, dar dorința
împlinită este un pom al vieții. 13Cine nu bagă
în seamă cuvântul, își va atrage pieire; dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit. 14Învățătura
înțeleptului este un izvor de viață ca să se ferească de lațurile
morții. 15Buna înțelegere aduce bunăvoință, dar calea celor fără credincioșie este aspră. 16Orice
om chibzuit lucrează cu cunoștință; dar nebunul își dă de gol nebunia. 17Solul rău va cădea în rău, dar trimisul credincios
este sănătate. 18Sărăcia și rușinea vor lovi pe cel ce leapădă învățătura, dar
cel ce ia seama la mustrare va fi cinstit. 19Dorința
împlinită este dulce sufletului, dar pentru nebuni e o urâciune să se depărteze de rău. 20Cel ce umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cel ce se însoțește cu nebunii își va face rău. 21Răul urmărește pe păcătoși
; dar drepților li se va răsplăti binele. 22Omul bun lasă o moștenire copiilor săi, dar averea
păcătosului se păstrează pentru cel drept. 23Sunt multe bucate
în arătura săracilor, dar unii sunt pierduți din lipsă de judecată. 24Cel ce
își cruță nuiaua urăște pe fiul său, dar cel ce‐l iubește, îl ceartă stăruitor. 25Cel
37.3
drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor răi va duce lipsă.
Lauda înțelepciunii adevărate în viață
141Orice femeie
înțeleaptă își zidește
casa, dar nebunia o surpă cu înseși mâinile sale. 2Cel ce umblă în dreptatea lui se teme de Domnul, dar
cel sucit în căile lui îl disprețuiește. 3În gura nebunului este o nuia de mândrie, dar
buzele înțelepților îi păzesc. 4Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar câștigul mult este prin puterea boului. 5Martorul
23.112.17
credincios nu va minți, dar martorul mincinos spune minciuni. 6Batjocoritorul caută înțelepciune și n‐o găsește, dar
cunoștința este ușoară pentru cel cu minte. 7Du‐te înaintea unui nebun și nu vei vedea în el buzele cunoștinței. 8Înțelepciunea celui cuminte este să‐și deosebească însăși calea sa, dar nebunia nebunilor este amăgire. 9Nebunii
glumesc cu păcatul, dar între cei cinstiți este bunăvoință. 10Inima singură își știe amărăciunea și un străin nu se amestecă în bucuria ei. 11Casa
celor răi va fi răsturnată, dar cortul celor drepți va înflori. 12E o cale care
pare dreaptă omului, dar
sfârșitul ei sunt căile morții. 13Inima este tristă chiar în mijlocul râsului și sfârșitul
bucuriei este întristarea. 14Cel ce dă înapoi cu inima se va sătura
de căile lui și omul bun se va sătura de sine însuși. 15Prostul crede orice vorbă, dar cel cuminte ia seama la pașii săi. 16Înțeleptul
se teme și se depărtează de rău; dar nebunul se îngâmfă și este încrezător. 17Cel iute la mânie va face nebunie și bărbatul viclean este urât. 18Cei proști moștenesc nebunie, dar cei cuminți se încunună cu cunoștința. 19Cel rău se pleacă înaintea celui bun și cei răi la porțile celui drept. 20Săracul
este urât chiar și de aproapele său, dar bogatul are mulți prieteni. 21Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar
112.9
cel ce se îndură de cei necăjiți, ferice de el! 22Oare nu se rătăcesc cei ce urzesc răul? Dar îndurarea și credincioșia sunt pentru cei ce plănuiesc binele. 23În orice muncă este câștig, dar vorbăria buzelor aduce numai lipsă. 24Cununa înțelepților este avuția lor, dar nebunia neghiobilor este numai nebunie. 25Martorul
adevărat izbăvește suflete, dar cel ce spune minciuni este amăgire. 26În frica Domnului este încredere tare și copiii săi vor avea un loc de adăpost. 27
Frica Domnului este un izvor de viață ca să abată pe om de lațurile morții. 28Slava împăratului este în mulțimea poporului, dar pieirea domnului este în lipsă de popor. 29Cel
încet la mânie este cu multă pricepere, dar cel iute cu duhul înalță nebunia. 30Inima sănătoasă este viața cărnii, dar pizma
este putrezirea
oaselor. 31Cel ce
apasă pe sărac batjocorește pe Făcătorul
său, dar cel ce se îndură de cel nevoiaș îl cinstește. 32Cel rău este prăbușit în răutatea sa, dar dreptul
19.26Ps. 23.4
37.372 Cor. 1.9
5.82 Tim. 4.18
va avea încredere la moartea sa. 33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput, dar
ce este în pieptul nebunului se face cunoscut. 34Dreptatea înalță un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor. 35Bunăvoința
împăratului este față de slujitorul înțelept, dar mânia sa este asupra celui ce face rușine.
Înțelepciunea aduce fericire; nebunia și păcatul, nenorocire
151Un răspuns
blând abate mânia, dar un cuvânt
aspru întărâtă aprinderea. 2Limba înțelepților rostește cunoștință dreaptă, dar gura
nebunilor toarnă nebunie. 3Ochii Domnului sunt în
32.19Evr. 4.13
orice loc veghind peste cei răi și peste cei buni. 4Blândețea limbii este un pom al vieții, dar strâmbătatea în ea este o spărtură a duhului. 5Nebunul
nesocotește învățătura tatălui său, dar
cel ce ia aminte la mustrare se face cuminte. 6În casa dreptului este o mare visterie, dar în venitul celui rău este tulburare. 7Buzele înțelepților răspândesc cunoștință dar nu așa inima nebunilor. 8Jertfa
celor răi este o urâciune Domnului, dar rugăciunea celor drepți este desfătarea sa. 9Calea celui rău este o urâciune Domnului, dar el iubește pe cel ce urmărește
dreptatea. 10Grea
pedeapsă este pentru cel ce părăsește cărarea; și cel ce
urăște mustrarea va muri. 11Șeolul
și Pierzarea sunt înaintea Domnului: cu cât mai mult deci inimile
44.21In. 2.24,25
21.17Fapte. 1.24
copiilor oamenilor! 12Batjocoritorul
nu iubește să fie mustrat; el nu va merge la cei înțelepți. 13Inima
voioasă înveselește fața, dar prin
întristarea inimii se frânge duhul. 14Inima unui om înțelegător caută cunoștință, dar gura nebunilor paște nebunia. 15Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar
o inimă voioasă este un ospăț necurmat. 16Mai
bine este puțin cu frica Domnului, decât o mare comoară și tulburare cu ea. 17Mai
bun este un prânz de verdețuri cu iubire, decât un bou îngrășat și ură cu el. 18Omul
mânios întărâtă cearta, dar cel încet la mânie potolește cearta. 19Calea
leneșului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepți este netezită. 20Fiul
înțelept înveselește pe tată, dar omul nebun disprețuiește pe mamă‐sa. 21Nebunia
este bucurie celui fără minte, dar
bărbatul cu pricepere merge drept pe drum. 22Unde
nu este sfat planurile se nimicesc, dar în mulțimea sfetnicilor se întăresc. 23Omul are bucurie de răspunsul gurii sale și un
cuvânt la vremea sa cât de bun este! 24Calea
vieții este în sus pentru cel înțelept ca să se depărteze de Șeolul de jos. 25Domnul va dezrădăcina casa
celor mândri, dar va întări hotarul
146.9
văduvei. 26Gândurile
rele sunt o urâciune Domnului, dar
cuvintele plăcute sunt curate. 27Cel ce
este lacom de câștig își turbură casa, dar cel ce urăște mituirea va trăi. 28Inima dreptului cumpănește
ce să răspundă, dar gura celor răi toarnă lucruri rele. 29Domnul este departe
34.16
de cei răi, dar aude rugăciunea
celor drepți. 30Lumina ochilor înveselește inima și știrea bună îngrașă oasele. 31Urechea
care ascultă mustrarea de viață va rămâne între înțelepți. 32Cel ce leapădă învățătura își urăște sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă minte. 33
Frica Domnului este învățătura înțelepciunii, și smerenia merge înaintea
cinstei.
