Înțelepciune și nebunie, mai ales la vorbire.
171Mai bine este o bucată
de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă. 2Sluga înțeleaptă va domni peste fiul
19.26
aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați. 3Tigaia
de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile. 4Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării. 5Cel ce
râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce
se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat. 6Cununa
128.3
bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor. 7Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare. 8Darul este o
19.6
piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește. 9Cel ce
acoperă greșeala caută iubire, dar
cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape. 10Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun. 11Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei. 12Mai
bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. 13Cel ce răsplătește
binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui. 14Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește
1 Tes. 4.11
cearta înainte de a se aprinde. 15Cel ce
îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului. 16La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când
îi lipsește mintea? 17Prietenul
iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare. 18Un om
11.15
lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său. 19Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce
își face poarta înaltă caută pieire. 20Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba
sucită cade în nenorocire. 21Cel ce
19.13
naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie. 22O inimă
15.13,15
veselă dă bună vindecare, dar
duhul frânt usucă oasele. 23Cel rău ia un dar din sân ca să sucească
și căile judecății. 24Înțelepciunea
Ecl. 2.14
8.1
este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului. 25Fiul nebun este supărarea
15.20
19.13
tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut. 26Nu e bine a pedepsi
pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor. 27Cel ce
are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere. 28Chiar
nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.