Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Dumnezeu vede faptele oamenilor

161Cugetele

16.1
Vers. 9. Cap. 19.21;
inimii sunt ale omului, dar
16.1
Mat. 10.19,20
răspunsul limbii este de la Domnul. 2În
16.2
Cap. 21.2.
ochii omului toate căile sale sunt curate, dar Domnul
16.2
1 Sam. 16.7
cumpănește duhurile. 3Prăvălește‐ți treburile
16.3
Ps. 37.5
55.22Mat. 6.25Lc. 12.22Fil. 4.61 Pet. 5.7
tale asupra Domnului și gândurile îți vor fi întărite. 4Domnul
16.4
Is. 43.7Rom. 11.36
a făcut orice lucru pentru scopul său, chiar
16.4
Iov 21.30Rom. 9.22
și pe cel rău pentru ziua răului. 5Oricine are o inimă îngâmfată este o urâciune
16.5
Cap. 6.17;
Domnului; hotărât
16.5
Cap. 11.21.
nu va fi socotit nevinovat. 6Prin
16.6
Dan. 4.27Lc. 11.41
îndurare și adevăr se ispășește nelegiuirea și prin
16.6
Cap. 14.16.
frica Domnului oamenii se feresc de rău. 7Când căile unui om plac Domnului, și pe vrăjmașii săi îi împacă cu el. 8Mai
16.8
Ps. 37.16
bine este puțin cu dreptate, decât mari venituri cu nedreptate. 9Inima
16.9
Vers. 1. Cap. 19.21.
omului își plănuiește calea, dar
16.9
Ps. 37.23Prov. 20.24Ier. 10.23
Domnul îi îndreaptă pașii. 10O ghicire este pe buzele împăratului; gura sa nu va greși la judecată. 11Cântarul
16.11
Lev. 19.36
și cumpăna dreaptă sunt ale Domnului; toate greutățile din sac sunt lucrul său. 12Este o urâciune pentru împărați să facă nelegiuire căci scaunul de domnie se întărește prin
16.12
Cap. 25.5;
dreptate. 13Buzele
16.13
Cap. 14.35;
drepte sunt desfătarea împăraților și ei iubesc pe cel ce vorbește drept. 14Mânia
16.14
Cap. 19.12;
împăratului este ca solii morții, dar omul înțelept o va împăca. 15În lumina feței împăratului este viață și bunăvoința
16.15
Cap. 19.12.
lui este ca
16.15
Iov 29.23Zah. 10.1
un nor de ploaie târzie. 16Cu cât este mai bună câștigarea
16.16
Cap. 8.11, 19.
înțelepciunii decât a aurului și câștigarea priceperii mai de ales decât argintul! 17Calea bătută a celor drepți este să se depărteze de rău: acela își păzește sufletul care ia aminte la calea sa. 18Mândria
16.18
Cap. 11.2;
merge înaintea pieirii și duhul semeț înaintea căderii. 19Mai bine să fii cu duh smerit cu cei blânzi decât să împarți prada cu cei mândri. 20Cel ce ia seama la vorbă va afla binele, și oricine se încrede
16.20
Ps. 2.12
34.8
125.1Is. 30.18Ier. 17.7
în Domnul, ferice de el! 21Cel înțelept cu inima va fi numit cuminte și dulceața buzelor înmulțește învățătura. 22Priceperea
16.22
Cap. 13.14;
este un izvor de viață pentru cel ce o are, dar învățătura nebunilor este nebunie. 23Inima
16.23
Ps. 37.30Mat. 12.34
înțeleptului îi face gura cuminte și înmulțește învățătura pe buzele lui. 24Vorbele plăcute sunt fagur de miere, dulci pentru suflet și sănătate pentru oase. 25Este o cale
16.25
Cap. 14.12.
care se pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei sunt căile morții. 26Sufletul
16.26
Cap. 9.12.
muncitorului pentru el muncește căci îl silește gura. 27Un om al lui Belial sapă nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc arzător. 28Omul
16.28
Cap. 6.14, 19;
îndărătnic seamănă ceartă și șoptitorul
16.28
Cap. 17.9.
dezbină pe prietenii de aproape. 29Omul asupritor amăgește
16.29
Cap. 1.10, etc.
pe aproapele său și‐l duce pe o cale care nu este bună. 30Cel ce își închide ochii este ca să născocească lucruri îndărătnice; cel ce își strânge buzele săvârșește răul. 31Perii
16.31
Cap. 20.29.
cărunți sunt o cunună de slavă dacă se vor găsi pe calea dreptății. 32Cel
16.32
Cap. 19.11.
încet la mânie este mai bun decât cel viteaz și cel ce își stăpânește duhul decât cel ce ia o cetate. 33Sorțul se aruncă în săculeț, dar toată hotărârea lui este de la Domnul.

17

Înțelepciune și nebunie, mai ales la vorbire.

171Mai bine este o bucată

17.1
Cap. 15.17.
de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă. 2Sluga înțeleaptă va domni peste fiul
17.2
Cap. 10.5;
aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați. 3Tigaia
17.3
Ps. 26.2Ier. 17.10Mal. 3.3
de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile. 4Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării. 5Cel ce
17.5
Cap. 14.31.
râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce
17.5
Iov 31.29Obad. 12
se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat. 6Cununa
17.6
Ps. 127.3
128.3
bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor. 7Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare. 8Darul este o
17.8
Cap. 18.16;
piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește. 9Cel ce
17.9
Cap. 10.12.
acoperă greșeala caută iubire, dar
17.9
Cap. 16.28.
cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape. 10Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun. 11Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei. 12Mai
17.12
Osea 13.8
bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. 13Cel ce răsplătește
17.13
Ps. 109.4,5Ier. 18.20Rom. 12.171 Tes. 5.151 Pet. 3.9
binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui. 14Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește
17.14
Cap. 20.3.
cearta înainte de a se aprinde. 15Cel ce
17.15
Ex. 23.7Is. 5.23
îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului. 16La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când
17.16
Cap. 21.25, 26.
îi lipsește mintea? 17Prietenul
17.17
Rut 1.16
iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare. 18Un om
17.18
Cap. 6.1;
lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său. 19Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce
17.19
Cap. 16.18.
își face poarta înaltă caută pieire. 20Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba
17.20
Iac. 3.8
sucită cade în nenorocire. 21Cel ce
17.21
Cap. 10.1;
naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie. 22O inimă
17.22
Cap. 12.25;
veselă dă bună vindecare, dar
17.22
Ps. 22.15
duhul frânt usucă oasele. 23Cel rău ia un dar din sân ca să sucească
17.23
Ex. 23.8
și căile judecății. 24Înțelepciunea
17.24
Cap. 14.6.
este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului. 25Fiul nebun este supărarea
17.25
Cap. 10.1;
tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut. 26Nu e bine a pedepsi
17.26
Vers. 15. Cap. 18.5.
pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor. 27Cel ce
17.27
Iac. 1.19
are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere. 28Chiar
17.28
Iov 13.5
nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.

18

Prietenia și îngăduința

181Cel ursuz își caută plăcerea sa, este mânios împotriva oricărei înțelepciuni sănătoase. 2Celui nebun nu‐i place priceperea ci descoperirea inimii sale. 3Când vine cel rău vine și disprețul și cu fapta de rușine vine ocara. 4Cuvintele gurii unui om sunt ape

18.4
Cap. 10.11;
adânci; izvorul înțelepciunii este un râu
18.4
Ps. 78.2
curgător. 5Nu
18.5
Lev. 19.15Deut. 1.17
16.1928.21
este bine să cauți la fața celui rău ca să înfrângi pe cel drept la judecată. 6Buzele nebunului intră în ceartă și gura lui cheamă loviturile. 7Gura
18.7
Cap. 10.14;
nebunului este pieirea lui și buzele sale sunt lațul sufletului său. 8Cuvintele
18.8
Cap. 12.18;
șoptitorului sunt ca mâncărurile alese și se coboară în cămările dinăuntru ale trupului. 9Cel leneș la lucrul său este frate
18.9
Cap. 28.24.
cu nimicitorul. 10Numele Domnului este un turn
18.10
2 Sam. 22.3,51Ps. 18.2
27.1
61.3,4
91.2
144.2
tare: cel drept aleargă în el și este ocrotit. 11Avuția
18.11
Cap. 10.15.
bogatului îi este cetatea sa cea tare și ca un zid înalt în închipuirea sa. 12Înainte
18.12
Cap. 11.2;
de pieire inima omului se înalță și smerenia merge înaintea cinstei. 13Cel ce răspunde înainte
18.13
In. 7.51
de a asculta este o nebunie și o rușine pentru el. 14Duhul omului îi va sprijini neputința, dar pe un suflet zdrobit cine‐l poate ridica? 15Inima celui înțelegător câștigă cunoștință și urechea înțelepților caută cunoștință. 16Darul
18.16
Gen. 32.201 Sam. 25.2721.14
omului îi face loc și‐l aduce înaintea celor mari. 17Cel ce este întâi în pricina lui are dreptate, dar vine vecinul său și‐l descoase. 18Sorțul face să înceteze certurile și dezbină pe cei puternici. 19Un frate jignit este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile acestea sunt ca zăvoarele unei cetățui. 20Pântecele
18.20
Cap. 12.14;
fiecăruia se satură din rodul gurii sale, din venitul buzelor lui se satură. 21Moartea
18.21
Mat. 12.37
și viața sunt în puterea limbii și cel ce o iubește va mânca din rodul său. 22Cel ce
18.22
Cap. 19.14;
găsește o nevastă a găsit un lucru bun și câștigă bunăvoință de la Domnul. 23Săracul vorbește cerând, dar bogatul răspunde cu
18.23
Iac. 2.3
asprime. 24Un om cu prieteni mulți se va prăpădi, dar
18.24
Cap. 17.17.
este un prieten care se lipește mai strâns decât un frate.