Înțelepciune și nebunie, mai ales la vorbire.
171Mai bine este o bucată
de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă. 2Sluga înțeleaptă va domni peste fiul
aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați. 3Tigaia
de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile. 4Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării. 5Cel ce
râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce
se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat. 6Cununa
128.3
bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor. 7Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare. 8Darul este o
piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește. 9Cel ce
acoperă greșeala caută iubire, dar
cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape. 10Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun. 11Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei. 12Mai
bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. 13Cel ce răsplătește
binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui. 14Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește
cearta înainte de a se aprinde. 15Cel ce
îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului. 16La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când
îi lipsește mintea? 17Prietenul
iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare. 18Un om
lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său. 19Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce
își face poarta înaltă caută pieire. 20Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba
sucită cade în nenorocire. 21Cel ce
naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie. 22O inimă
veselă dă bună vindecare, dar
duhul frânt usucă oasele. 23Cel rău ia un dar din sân ca să sucească
și căile judecății. 24Înțelepciunea
este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului. 25Fiul nebun este supărarea
tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut. 26Nu e bine a pedepsi
pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor. 27Cel ce
are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere. 28Chiar
nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.
Prietenia și îngăduința
181Cel ursuz își caută plăcerea sa, este mânios împotriva oricărei înțelepciuni sănătoase. 2Celui nebun nu‐i place priceperea ci descoperirea inimii sale. 3Când vine cel rău vine și disprețul și cu fapta de rușine vine ocara. 4Cuvintele gurii unui om sunt ape
adânci; izvorul înțelepciunii este un râu
curgător. 5Nu
16.1928.21
este bine să cauți la fața celui rău ca să înfrângi pe cel drept la judecată. 6Buzele nebunului intră în ceartă și gura lui cheamă loviturile. 7Gura
nebunului este pieirea lui și buzele sale sunt lațul sufletului său. 8Cuvintele
șoptitorului sunt ca mâncărurile alese și se coboară în cămările dinăuntru ale trupului. 9Cel leneș la lucrul său este frate
cu nimicitorul. 10Numele Domnului este un turn
27.1
61.3,4
91.2
144.2
tare: cel drept aleargă în el și este ocrotit. 11Avuția
bogatului îi este cetatea sa cea tare și ca un zid înalt în închipuirea sa. 12Înainte
de pieire inima omului se înalță și smerenia merge înaintea cinstei. 13Cel ce răspunde înainte
de a asculta este o nebunie și o rușine pentru el. 14Duhul omului îi va sprijini neputința, dar pe un suflet zdrobit cine‐l poate ridica? 15Inima celui înțelegător câștigă cunoștință și urechea înțelepților caută cunoștință. 16Darul
omului îi face loc și‐l aduce înaintea celor mari. 17Cel ce este întâi în pricina lui are dreptate, dar vine vecinul său și‐l descoase. 18Sorțul face să înceteze certurile și dezbină pe cei puternici. 19Un frate jignit este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile acestea sunt ca zăvoarele unei cetățui. 20Pântecele
fiecăruia se satură din rodul gurii sale, din venitul buzelor lui se satură. 21Moartea
și viața sunt în puterea limbii și cel ce o iubește va mânca din rodul său. 22Cel ce
găsește o nevastă a găsit un lucru bun și câștigă bunăvoință de la Domnul. 23Săracul vorbește cerând, dar bogatul răspunde cu
asprime. 24Un om cu prieteni mulți se va prăpădi, dar
este un prieten care se lipește mai strâns decât un frate.
Sărăcie cuvioasă. Paguba leneviei și a batjocurii
191Mai mult
prețuiește săracul care umblă în neprihănirea sa decât cel cu buze înrăutățite și nebun. 2Un suflet fără cunoștință nu este bine și cel ce se grăbește cu picioarele pășește greșit. 3Nebunia omului îi sucește calea și inima
lui se aprinde împotriva Domnului. 4Bogăția
adaugă mulți prieteni, dar săracul este despărțit de prietenul său. 5Martorul
mincinos nu va fi socotit nevinovat și cel ce spune minciuni nu va scăpa. 6Mulți
vor căuta bunăvoința celui darnic și oricine este prieten celui ce
dă daruri. 7Toți
frații săracului îl urăsc: cu cât mai mult se
depărtează de el prietenii săi! El aleargă după ei cu vorbe, dar s‐au dus! 8Cel ce‐și dobândește minte își iubește sufletul; cel ce păzește priceperea va afla
fericirea. 9Martorul
mincinos nu va fi socotit nevinovat și cel ce spune minciuni va fi pierdut. 10Nebunului nu‐i șade bine răsfățarea; cu cât mai puțin slugii
să domnească peste mai mari. 11Cumințenia
omului îl face încet la mânie și
slava lui este să treacă cu vederea o greșeală. 12Mânia împăratului este ca
răcnetul leului, dar bunăvoința sa este ca roua
pe iarbă. 13Fiul
nebun este nenorocirea tatălui său și
certurile nevestei sunt o picătură necurmată. 14Casa
și averea sunt moștenire de la părinți, dar o
nevastă cu minte este de la Domnul. 15Lenea
aruncă în somn adânc și sufletul leneș va
flămânzi. 16Cel ce
11.28
păzește porunca își păzește sufletul; dar cel ce își disprețuiește căile va muri. 17Cel ce
se îndură de sărac împrumută pe Domnul și el îi va plăti înapoi fapta bună. 18Pedepsește
pe fiul tău căci încă este nădejde, dar să nu‐ți pui sufletul ca să‐l omori. 19Un om de mare mânie își va purta pedeapsa; căci dacă‐l vei izbăvi, va trebui s‐o faci iarăși. 20Ascultă sfatul și primește învățătura, ca
să fii înțelept la sfârșitul tău. 21Multe
46.10Fapte. 5.39Evr. 6.17
sunt gândurile în inima omului, dar hotărârea Domnului, aceea va sta. 22Ceea ce atrage la un om este bunătatea sa și mai mult prețuiește săracul decât mincinosul. 23Frica
Domnului duce la viață și cel ce o are se va odihni sătul, nu va fi cercetat de rău. 24Leneșul
își îngroapă mâna în strachină și nici măcar n‐o va duce iarăși la gura sa. 25Bate
pe batjocoritor și cel prost se
va cuminți; mustră
pe cel cu pricepere și el va înțelege cunoștința. 26Cel ce pradă pe tatăl său și alungă pe mamă‐sa, este un fiu
aducător de rușine și de ocară. 27Încetează, fiul meu, să asculți învățătura care abate de la cuvintele cunoștinței. 28Un martor al lui Belial își râde de dreptate și gura
20.12,13
34.7
celor răi înghite nelegiuirea. 29Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile
pentru spinarea nebunilor.