Pronia cerească mână inimile și căile oamenilor
211Inima împăratului este în mâna Domnului ca pâraiele de apă: o îndreaptă încotro vrea. 2În ochii omului
orice cale este dreaptă, dar
Domnul cumpănește inimile. 3A face
dreptate și judecată este mai plăcut Domnului decât jertfa. 4Ochii
semeți și inima îngâmfată, adică candela celor răi, este păcat. 5Gândurile
celor harnici duc numai la îndestulare, dar ale celui ce este grăbit numai la lipsă. 6Câștigarea
de visterii cu limba minciunii este un abur mânat încoace și încolo de cei ce caută moartea. 7Pe cei răi îi mătură asuprirea lor pentru că nu voiesc să facă dreptatea. 8Calea celui încărcat de vină este foarte sucită, dar munca celui curat este dreaptă. 9Este mai
bine să locuiești în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare. 10Sufletul
celui rău dorește răul: aproapele său nu află har în ochii lui. 11Când
este pedepsit cel batjocoritor, prostul se face înțelept; și când este învățat cel drept, capătă cunoștință. 12Cel Drept
18.30Iac. 2.13
ia seama la casa celui rău; el prăbușește pe cei răi în nenorocire. 13Cel ce‐și astupă urechile la strigătul săracului, va striga și el și nu va fi auzit. 14Darul
în ascuns abate mânia și darul în sân furia mare. 15Este o bucurie pentru cel drept să facă dreptate, dar
pentru lucrătorii nelegiuirii este o pierzare. 16Omul care se rătăcește din calea priceperii se va odihni în obștea umbrelor. 17Cel ce iubește petrecerea va fi om al lipsei; cel ce iubește vinul și untdelemnul, nu va fi bogat. 18Cel rău va fi preț de răscumpărare
pentru cel drept și vânzătorul va fi în locul celor cinstiți. 19Mai
bine să locuiești într‐un pământ pustiu decât cu o femeie certăreață și supărăcioasă. 20Visteriile
de preț și untdelemnul sunt în locuința înțeleptului, dar omul nebun le înghite. 21Cel ce
urmează dreptatea și îndurarea află viață, dreptate și cinste. 22Înțeleptul se suie în cetatea
celor tari și surpă tăria încrederii lor. 23Cel ce‐și
păzește gura și limba își păzește sufletul de strâmtorări. 24Mândru, îngâmfat, batjocoritor, este numele celui ce lucrează cu mândrie și îngâmfare. 25Pe leneș
îl ucide pofta lui, căci mâinile lui nu vor să lucreze: 26poftește și iar poftește toată ziua; dar cel
112.9
drept dă și nu cruță. 27Jerfa
celor răi este o urâciune: cu cât mai mult când o aduc cu gând rău! 28Martorul
mincinos va fi pierdut, dar omul care aude va vorbi ca pentru totdeauna. 29Omul rău are o față îndărătnică, dar cel cinstit ia aminte la calea sa. 30Nicio
înțelepciune, nicio pricepere, niciun sfat, nu stă împotriva Domnului. 31Calul
33.17Is. 31.1
este pregătit pentru ziua de luptă, dar biruința
este de la Domnul.
Cum se dobândește și se pierde numele bun
221Un nume
bun este mai de ales decât bogății mari și bunăvoința decât argintul și aurul. 2Bogatul
și săracul se întâlnesc unul cu altul; Domnul
i‐a făcut pe toți. 3Omul
chibzuit vede răul și se ascunde, dar cei proști trec înainte și sunt pedepsiți. 4Răsplata
smereniei și a fricii Domnului este: bogății și cinste și viață. 5Spini
și curse sunt în calea celui strâmb
; cel ce‐și păzește sufletul se depărtează de ele. 6Învață
pe copil potrivit cu calea sa și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea. 7Bogatul
domnește peste săraci și cel ce se împrumută este sluga celui ce‐i împrumută. 8Cel ce
seamănă nedreptate va secera nelegiuire și nuiaua mâniei sale va avea un sfârșit. 9Ochiul bun
va fi binecuvântat căci dă din pâinea sa săracilor. 10Gonește
pe batjocoritor și va pleca ciorovăiala; și cearta și ocara vor înceta. 11Cel ce
iubește curățenia inimii, pe ale cărui buze este har, împăratul va fi prietenul său. 12Ochii Domnului păstrează pe cel ce are cunoștința, dar răstoarnă cuvintele celui vânzător. 13Leneșul
zice: Este un leu afară, voi fi sugrumat în uliță. 14Gura
femeilor străine este o groapă adâncă, cel
pe care se mânie Domnul cade în ea. 15Nebunia este legată de inima copilului; dar nuiaua
de pedeapsă o va scoate din el. 16Cel ce apasă pe sărac ca să se îmbogățească și cel ce dă celui bogat va duce numai lipsă. 17Pleacă‐ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților și îndreaptă‐ți inima la cunoștința mea. 18Căci este plăcut dacă le vei păstra înăuntrul tău, dacă se vor întări bine pe buzele tale. 19Ca încrederea ta să fie în Domnul, astăzi ți le‐am făcut cunoscut, chiar ție. 20Oare nu ți‐am scris lucruri minunate în sfaturi
și cunoștință, 21ca
să‐ți fac cunoscut temeinicia cuvintelor adevărului, ca
să răspunzi cuvinte de adevăr celor ce te trimit? 22Nu
despuia pe sărac pentru că este sărac, nici nu apăsa
pe cel necăjit la poartă; 23căci
25.39Ps. 12.5
35.1,10
68.5
140.12Ier. 51.36
Domnul le va apăra pricina și va prăda viața celor ce‐i pradă. 24Nu lega prietenie cu bărbatul mânios și nu merge cu omul furios; 25ca să nu înveți cărările lui și să nu capeți o cursă pentru sufletul tău. 26Nu
fi dintre cei ce bat palma, sau dintre cei ce sunt chezășii pentru datorii. 27Dacă n‐ai cu ce plăti, de ce să‐ți
ia patul de sub tine? 28Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche pe care au pus‐o părinții tăi. 29Ai văzut tu un bărbat harnic în lucrul său? El va sta înaintea împăraților, nu va sta înaintea celor de jos.
Povețe de cuvioșie
231Când șezi să mănânci cu un cârmuitor, vezi bine cine este înaintea ta; 2și pune‐ți un cuțit la gât, dacă ești om lacom. 3Nu pofti după mâncările lui alese căci sunt pâine amăgitoare. 4Nu
te osteni să dobândești bogății
; lasă‐te de înțelepciunea ta. 5Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri. 6Nu
mânca pâinea celui
ce are un ochi rău și nu pofti mâncările lui alese. 7Căci cum gândește în sufletul său așa este. Mănâncă și bea, îți
zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8Bucata ce ai mâncat‐o o vei vărsa și vei pierde vorbele tale dulci. 9Nu vorbi în
urechile nebunului căci va disprețui înțelepciunea vorbelor tale. 10Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche și nu intra în câmpul orfanilor. 11Căci
răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra dreptul împotriva ta. 12Pleacă‐ți inima la învățătură și urechile la cuvintele cunoștinței. 13Nu
opri mustrarea de la copil căci dacă‐l vei bate cu nuiaua nu va muri. 14Să‐l bați cu nuiaua și‐i
vei scăpa sufletul din Șeol. 15Fiul meu, dacă
inima ta va fi înțeleaptă, inima mea se va bucura, da, a mea: 16și rărunchii mei se vor veseli când buzele tale vor vorbi lucruri drepte. 17Să nu pizmuiască inima
73.324.1
ta pe cei păcătoși, ci
fii cu frica Domnului toată ziua. 18Căci
cu adevărat este o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 19Ascultă, fiul meu, și fii înțelept și îndreaptă‐ți
inima pe cale. 20Nu
fi între băutorii de vin, între mâncăcioșii lacomi de carne. 21Căci bețivul și lacomul de carne vor sărăci și somnoreala îmbracă
în zdrențe pe om. 22Ascultă
pe tatăl tău care te‐a născut și nu disprețui pe mama ta când va îmbătrâni. 23Cumpără
adevărul și nu‐l vinde; da, înțelepciunea și învățătura și priceperea. 24Tatăl
celui drept se va bucura mult și cel ce naște un înțelept va avea bucurie de el. 25Să aibă bucurie tatăl tău și mama ta și să se bucure aceea care te‐a născut. 26Fiul meu, dă‐mi inima ta și ochii tăi să se desfăteze în căile mele. 27Căci
curva este o groapă adâncă și femeia străină un puț strâmt. 28Ea
pândește ca un hoț și înmulțește pe cei vânzători printre oameni. 29Ale
cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? A cui roșeața
ochilor? 30Ale celor ce
zăbovesc mult la vin, ale celor ce merg să caute vinul amestecat. 31Nu te uita la vin
când e roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. 32La sfârșit ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. 33Ochii tăi se vor uita la femei străine și inima ta va vorbi prostii. 34Și vei fi ca cel ce se culcă în mijlocul mării și ca cel ce se culcă pe capătul unui catarg: 35M‐au bătut,…
nu mă doare!… m‐au lovit și nu
simt! Când
mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.
