Cum se dobândește și se pierde numele bun
221Un nume
bun este mai de ales decât bogății mari și bunăvoința decât argintul și aurul. 2Bogatul
și săracul se întâlnesc unul cu altul; Domnul
i‐a făcut pe toți. 3Omul
chibzuit vede răul și se ascunde, dar cei proști trec înainte și sunt pedepsiți. 4Răsplata
smereniei și a fricii Domnului este: bogății și cinste și viață. 5Spini
și curse sunt în calea celui strâmb
; cel ce‐și păzește sufletul se depărtează de ele. 6Învață
pe copil potrivit cu calea sa și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea. 7Bogatul
domnește peste săraci și cel ce se împrumută este sluga celui ce‐i împrumută. 8Cel ce
seamănă nedreptate va secera nelegiuire și nuiaua mâniei sale va avea un sfârșit. 9Ochiul bun
va fi binecuvântat căci dă din pâinea sa săracilor. 10Gonește
pe batjocoritor și va pleca ciorovăiala; și cearta și ocara vor înceta. 11Cel ce
iubește curățenia inimii, pe ale cărui buze este har, împăratul va fi prietenul său. 12Ochii Domnului păstrează pe cel ce are cunoștința, dar răstoarnă cuvintele celui vânzător. 13Leneșul
zice: Este un leu afară, voi fi sugrumat în uliță. 14Gura
femeilor străine este o groapă adâncă, cel
pe care se mânie Domnul cade în ea. 15Nebunia este legată de inima copilului; dar nuiaua
de pedeapsă o va scoate din el. 16Cel ce apasă pe sărac ca să se îmbogățească și cel ce dă celui bogat va duce numai lipsă. 17Pleacă‐ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților și îndreaptă‐ți inima la cunoștința mea. 18Căci este plăcut dacă le vei păstra înăuntrul tău, dacă se vor întări bine pe buzele tale. 19Ca încrederea ta să fie în Domnul, astăzi ți le‐am făcut cunoscut, chiar ție. 20Oare nu ți‐am scris lucruri minunate în sfaturi
și cunoștință, 21ca
să‐ți fac cunoscut temeinicia cuvintelor adevărului, ca
să răspunzi cuvinte de adevăr celor ce te trimit? 22Nu
despuia pe sărac pentru că este sărac, nici nu apăsa
pe cel necăjit la poartă; 23căci
25.39Ps. 12.5
35.1,10
68.5
140.12Ier. 51.36
Domnul le va apăra pricina și va prăda viața celor ce‐i pradă. 24Nu lega prietenie cu bărbatul mânios și nu merge cu omul furios; 25ca să nu înveți cărările lui și să nu capeți o cursă pentru sufletul tău. 26Nu
fi dintre cei ce bat palma, sau dintre cei ce sunt chezășii pentru datorii. 27Dacă n‐ai cu ce plăti, de ce să‐ți
ia patul de sub tine? 28Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche pe care au pus‐o părinții tăi. 29Ai văzut tu un bărbat harnic în lucrul său? El va sta înaintea împăraților, nu va sta înaintea celor de jos.
Povețe de cuvioșie
231Când șezi să mănânci cu un cârmuitor, vezi bine cine este înaintea ta; 2și pune‐ți un cuțit la gât, dacă ești om lacom. 3Nu pofti după mâncările lui alese căci sunt pâine amăgitoare. 4Nu
te osteni să dobândești bogății
; lasă‐te de înțelepciunea ta. 5Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri. 6Nu
mânca pâinea celui
ce are un ochi rău și nu pofti mâncările lui alese. 7Căci cum gândește în sufletul său așa este. Mănâncă și bea, îți
zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8Bucata ce ai mâncat‐o o vei vărsa și vei pierde vorbele tale dulci. 9Nu vorbi în
urechile nebunului căci va disprețui înțelepciunea vorbelor tale. 10Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche și nu intra în câmpul orfanilor. 11Căci
răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra dreptul împotriva ta. 12Pleacă‐ți inima la învățătură și urechile la cuvintele cunoștinței. 13Nu
opri mustrarea de la copil căci dacă‐l vei bate cu nuiaua nu va muri. 14Să‐l bați cu nuiaua și‐i
vei scăpa sufletul din Șeol. 15Fiul meu, dacă
inima ta va fi înțeleaptă, inima mea se va bucura, da, a mea: 16și rărunchii mei se vor veseli când buzele tale vor vorbi lucruri drepte. 17Să nu pizmuiască inima
73.324.1
ta pe cei păcătoși, ci
fii cu frica Domnului toată ziua. 18Căci
cu adevărat este o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 19Ascultă, fiul meu, și fii înțelept și îndreaptă‐ți
inima pe cale. 20Nu
fi între băutorii de vin, între mâncăcioșii lacomi de carne. 21Căci bețivul și lacomul de carne vor sărăci și somnoreala îmbracă
în zdrențe pe om. 22Ascultă
pe tatăl tău care te‐a născut și nu disprețui pe mama ta când va îmbătrâni. 23Cumpără
adevărul și nu‐l vinde; da, înțelepciunea și învățătura și priceperea. 24Tatăl
celui drept se va bucura mult și cel ce naște un înțelept va avea bucurie de el. 25Să aibă bucurie tatăl tău și mama ta și să se bucure aceea care te‐a născut. 26Fiul meu, dă‐mi inima ta și ochii tăi să se desfăteze în căile mele. 27Căci
curva este o groapă adâncă și femeia străină un puț strâmt. 28Ea
pândește ca un hoț și înmulțește pe cei vânzători printre oameni. 29Ale
cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? A cui roșeața
ochilor? 30Ale celor ce
zăbovesc mult la vin, ale celor ce merg să caute vinul amestecat. 31Nu te uita la vin
când e roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. 32La sfârșit ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. 33Ochii tăi se vor uita la femei străine și inima ta va vorbi prostii. 34Și vei fi ca cel ce se culcă în mijlocul mării și ca cel ce se culcă pe capătul unui catarg: 35M‐au bătut,…
nu mă doare!… m‐au lovit și nu
simt! Când
mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.
Îndemnări la răbdare și îngăduință
241Nu pizmui
pe oamenii răi, nici nu
pofti să fii cu ei; 2căci
inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire. 3Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește; 4și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute. 5Bărbatul
înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea. 6Căci
cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința. 7Înțelepciunea este prea
înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă. 8Cel ce se
gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți. 9Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor. 10Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică. 11Scapă
pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere. 12Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce
cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după
22.12
fapta sa? 13Mănâncă
, fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale. 14Tot
119.103
așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată
și nădejdea ta nu se va stinge. 15O, răule, nu
pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă. 16Căci
37.24Mica 7.8
de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar
8.14Ap. 18.21
cei răi se prăbușesc de rău. 17Când cade vrăjmașul tău, nu
te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima: 18ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el! 19Nu
73.3
te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi; 20căci
pentru cel rău nu va fi viitor. Candela
21.1720.20
celor răi se va stinge. 21Teme‐te
de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând. 22Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște? 23Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu
16.1928.21In. 7.24
este bine a căuta la fața oamenilor în judecată. 24Cel ce
zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî. 25Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei. 26Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele. 27Pregătește‐ți
afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa. 28Nu
fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale? 29Nu
zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa. 30Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere. 31Și iată
era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat. 32Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură: 33Încă puțin
somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit, 34și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.