Povețe de cuvioșie
231Când șezi să mănânci cu un cârmuitor, vezi bine cine este înaintea ta; 2și pune‐ți un cuțit la gât, dacă ești om lacom. 3Nu pofti după mâncările lui alese căci sunt pâine amăgitoare. 4Nu
te osteni să dobândești bogății
; lasă‐te de înțelepciunea ta. 5Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri. 6Nu
mânca pâinea celui
ce are un ochi rău și nu pofti mâncările lui alese. 7Căci cum gândește în sufletul său așa este. Mănâncă și bea, îți
zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8Bucata ce ai mâncat‐o o vei vărsa și vei pierde vorbele tale dulci. 9Nu vorbi în
urechile nebunului căci va disprețui înțelepciunea vorbelor tale. 10Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche și nu intra în câmpul orfanilor. 11Căci
răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra dreptul împotriva ta. 12Pleacă‐ți inima la învățătură și urechile la cuvintele cunoștinței. 13Nu
opri mustrarea de la copil căci dacă‐l vei bate cu nuiaua nu va muri. 14Să‐l bați cu nuiaua și‐i
vei scăpa sufletul din Șeol. 15Fiul meu, dacă
inima ta va fi înțeleaptă, inima mea se va bucura, da, a mea: 16și rărunchii mei se vor veseli când buzele tale vor vorbi lucruri drepte. 17Să nu pizmuiască inima
73.324.1
ta pe cei păcătoși, ci
fii cu frica Domnului toată ziua. 18Căci
cu adevărat este o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 19Ascultă, fiul meu, și fii înțelept și îndreaptă‐ți
inima pe cale. 20Nu
fi între băutorii de vin, între mâncăcioșii lacomi de carne. 21Căci bețivul și lacomul de carne vor sărăci și somnoreala îmbracă
în zdrențe pe om. 22Ascultă
pe tatăl tău care te‐a născut și nu disprețui pe mama ta când va îmbătrâni. 23Cumpără
adevărul și nu‐l vinde; da, înțelepciunea și învățătura și priceperea. 24Tatăl
celui drept se va bucura mult și cel ce naște un înțelept va avea bucurie de el. 25Să aibă bucurie tatăl tău și mama ta și să se bucure aceea care te‐a născut. 26Fiul meu, dă‐mi inima ta și ochii tăi să se desfăteze în căile mele. 27Căci
curva este o groapă adâncă și femeia străină un puț strâmt. 28Ea
pândește ca un hoț și înmulțește pe cei vânzători printre oameni. 29Ale
cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? A cui roșeața
ochilor? 30Ale celor ce
zăbovesc mult la vin, ale celor ce merg să caute vinul amestecat. 31Nu te uita la vin
când e roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. 32La sfârșit ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. 33Ochii tăi se vor uita la femei străine și inima ta va vorbi prostii. 34Și vei fi ca cel ce se culcă în mijlocul mării și ca cel ce se culcă pe capătul unui catarg: 35M‐au bătut,…
nu mă doare!… m‐au lovit și nu
simt! Când
mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.