Povețe de cuvioșie
231Când șezi să mănânci cu un cârmuitor, vezi bine cine este înaintea ta; 2și pune‐ți un cuțit la gât, dacă ești om lacom. 3Nu pofti după mâncările lui alese căci sunt pâine amăgitoare. 4Nu
te osteni să dobândești bogății
; lasă‐te de înțelepciunea ta. 5Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri. 6Nu
mânca pâinea celui
ce are un ochi rău și nu pofti mâncările lui alese. 7Căci cum gândește în sufletul său așa este. Mănâncă și bea, îți
zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8Bucata ce ai mâncat‐o o vei vărsa și vei pierde vorbele tale dulci. 9Nu vorbi în
urechile nebunului căci va disprețui înțelepciunea vorbelor tale. 10Nu
27.17
muta piatra de hotar cea veche și nu intra în câmpul orfanilor. 11Căci
răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra dreptul împotriva ta. 12Pleacă‐ți inima la învățătură și urechile la cuvintele cunoștinței. 13Nu
opri mustrarea de la copil căci dacă‐l vei bate cu nuiaua nu va muri. 14Să‐l bați cu nuiaua și‐i
vei scăpa sufletul din Șeol. 15Fiul meu, dacă
inima ta va fi înțeleaptă, inima mea se va bucura, da, a mea: 16și rărunchii mei se vor veseli când buzele tale vor vorbi lucruri drepte. 17Să nu pizmuiască inima
73.324.1
ta pe cei păcătoși, ci
fii cu frica Domnului toată ziua. 18Căci
cu adevărat este o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 19Ascultă, fiul meu, și fii înțelept și îndreaptă‐ți
inima pe cale. 20Nu
fi între băutorii de vin, între mâncăcioșii lacomi de carne. 21Căci bețivul și lacomul de carne vor sărăci și somnoreala îmbracă
în zdrențe pe om. 22Ascultă
pe tatăl tău care te‐a născut și nu disprețui pe mama ta când va îmbătrâni. 23Cumpără
adevărul și nu‐l vinde; da, înțelepciunea și învățătura și priceperea. 24Tatăl
celui drept se va bucura mult și cel ce naște un înțelept va avea bucurie de el. 25Să aibă bucurie tatăl tău și mama ta și să se bucure aceea care te‐a născut. 26Fiul meu, dă‐mi inima ta și ochii tăi să se desfăteze în căile mele. 27Căci
curva este o groapă adâncă și femeia străină un puț strâmt. 28Ea
pândește ca un hoț și înmulțește pe cei vânzători printre oameni. 29Ale
cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? A cui roșeața
ochilor? 30Ale celor ce
zăbovesc mult la vin, ale celor ce merg să caute vinul amestecat. 31Nu te uita la vin
când e roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. 32La sfârșit ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. 33Ochii tăi se vor uita la femei străine și inima ta va vorbi prostii. 34Și vei fi ca cel ce se culcă în mijlocul mării și ca cel ce se culcă pe capătul unui catarg: 35M‐au bătut,…
nu mă doare!… m‐au lovit și nu
simt! Când
mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.
Îndemnări la răbdare și îngăduință
241Nu pizmui
pe oamenii răi, nici nu
pofti să fii cu ei; 2căci
inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire. 3Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește; 4și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute. 5Bărbatul
înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea. 6Căci
cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința. 7Înțelepciunea este prea
înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă. 8Cel ce se
gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți. 9Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor. 10Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică. 11Scapă
pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere. 12Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce
cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după
22.12
fapta sa? 13Mănâncă
, fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale. 14Tot
119.103
așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată
și nădejdea ta nu se va stinge. 15O, răule, nu
pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă. 16Căci
37.24Mica 7.8
de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar
8.14Ap. 18.21
cei răi se prăbușesc de rău. 17Când cade vrăjmașul tău, nu
te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima: 18ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el! 19Nu
73.3
te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi; 20căci
pentru cel rău nu va fi viitor. Candela
21.1720.20
celor răi se va stinge. 21Teme‐te
de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând. 22Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște? 23Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu
16.1928.21In. 7.24
este bine a căuta la fața oamenilor în judecată. 24Cel ce
zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî. 25Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei. 26Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele. 27Pregătește‐ți
afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa. 28Nu
fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale? 29Nu
zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa. 30Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere. 31Și iată
era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat. 32Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură: 33Încă puțin
somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit, 34și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.
Adevărata cinste plata înțelepciunii
251Și acestea sunt
proverbe de ale lui Solomon pe care le‐au adunat bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 2Slava
lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar slava împăraților este să cerceteze
un lucru. 3Cerurile în înălțime și pământul în adâncime și inima împăraților sunt de nepătruns. 4Scoate
zgura din argint și iese un vas pentru argintar; 5scoate
pe cel rău dinaintea împăratului și scaunul său de domnie
se va întări în dreptate. 6Nu te slăvi în fața împăratului și nu sta în locul celor mari; 7căci
mai bine este să ți se zică: Suie‐te mai sus! decât să fii pus mai jos în fața celui mai mare, pe care ți l‐au văzut ochii. 8Nu
ieși în grabă să te judeci, ca nu cumva să nu știi ce să faci la urmă când aproapele tău te‐a făcut de rușine. 9Desbate
18.15
pricina cu aproapele tău, dar nu descoperi taina altuia, 10ca să nu te defaime cel ce‐o aude și numele tău cel rău să nu se depărteze. 11Mere
de aur în coșulețe de argint este cuvântul vorbit la vreme. 12Cercel de aur și podoabă de aur ales este înțeleptul care mustră pentru urechea ascultătoare. 13Ca
frigul zăpezii în vremea secerișului este solul credincios pentru cei ce‐l trimit; căci răcorește sufletul domnilor săi. 14Nori
și vânt fără ploaie este bărbatul care
se fălește cu un dar mincinos. 15Prin
îndelungă răbdare se înduplecă cel ce cârmuiește și limba moale frânge osul. 16
Ai găsit miere? Mănâncă atât cât îți este destul, ca să nu te saturi prea mult de ea și s‐o verși. 17Pune‐ți rar piciorul în casa aproapelui tău ca să nu se sature de tine și să te urască. 18Cel ce
120.3,4
vorbește mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este un ciocan și o sabie și o săgeată ascuțită. 19Încrederea la vreme de strâmtorare într‐un necredincios este ca un dinte rupt și un picior ieșit din încheietură. 20Cel ce cântă cântări unei inimi triste este ca cel ce se dezbracă de haină pe o zi rece și ca oțetul pe silitră. 21Dacă
este flămând cel ce te urăște, dă‐i să mănânce pâine și dacă este însetat dă‐i să bea apă: 22căci
vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui și
Domnul îți va răsplăti. 23Vântul
de miazănoapte naște ploi repezi și limba
clevetitoare face o față mânioasă. 24Mai
bine este a locui în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare. 25O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat. 26Dreptul care se clatină înaintea celui rău este ca o fântână tulbure și un izvor spurcat. 27Nu
este bine să mănânci multă miere, tot așa este dureros pentru oameni
să‐și caute slava lor. 28Cel ce
nu‐și stăpânește duhul, este ca o cetate surpată și fără ziduri.