Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
24

Îndemnări la răbdare și îngăduință

241Nu pizmui

24.1
Ps. 37.173.3
pe oamenii răi, nici nu
24.1
Cap. 1.15.
pofti să fii cu ei; 2căci
24.2
Ps. 10.7
inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire. 3Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește; 4și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute. 5Bărbatul
24.5
Cap. 21.22.
înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea. 6Căci
24.6
Cap. 11.14;
cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința. 7Înțelepciunea este prea
24.7
Ps. 10.5
înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă. 8Cel ce se
24.8
Rom. 1.30
gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți. 9Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor. 10Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică. 11Scapă
24.11
Ps. 82.4Is. 58.6,71 In. 3.16
pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere. 12Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce
24.12
Cap. 21.2.
cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după
24.12
Iov 34.11Ps. 62.12Ier. 32.19Rom. 2.6Ap. 2.23
22.12
fapta sa? 13Mănâncă
24.13
Cânt. 5.1
, fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale. 14Tot
24.14
Ps. 119.10
119.103
așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată
24.14
Cap. 23.18.
și nădejdea ta nu se va stinge. 15O, răule, nu
24.15
Ps. 10.9,10
pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă. 16Căci
24.16
Iov 5.19Ps. 34.19
37.24Mica 7.8
de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar
24.16
Est. 7.10Amos 5.2
8.14Ap. 18.21
cei răi se prăbușesc de rău. 17Când cade vrăjmașul tău, nu
24.17
Iov 31.29Ps. 35.15,19Obad. 12
te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima: 18ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el! 19Nu
24.19
Ps. 37.1
73.3
te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi; 20căci
24.20
Ps. 11.6
pentru cel rău nu va fi viitor. Candela
24.20
Iov 18.5,6
21.1720.20
celor răi se va stinge. 21Teme‐te
24.21
Rom. 13.71 Pet. 2.17
de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând. 22Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște? 23Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu
24.23
Lev. 19.15Deut. 1.17
16.1928.21In. 7.24
este bine a căuta la fața oamenilor în judecată. 24Cel ce
24.24
Cap. 17.15.
zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî. 25Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei. 26Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele. 27Pregătește‐ți
24.27
1 Reg. 5.17,18Lc. 14.28
afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa. 28Nu
24.28
Ef. 4.25
fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale? 29Nu
24.29
Cap. 20.22.
zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa. 30Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere. 31Și iată
24.31
Gen. 3.18
era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat. 32Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură: 33Încă puțin
24.33
Cap. 6.9, etc.
somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit, 34și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.

25

Adevărata cinste plata înțelepciunii

251Și acestea sunt

25.1
1 Reg. 4.32
proverbe de ale lui Solomon pe care le‐au adunat bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 2Slava
25.2
Deut. 29.29Rom. 11.33
lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar slava împăraților este să cerceteze
25.2
Iov 29.16
un lucru. 3Cerurile în înălțime și pământul în adâncime și inima împăraților sunt de nepătruns. 4Scoate
25.4
2 Tim. 2.21
zgura din argint și iese un vas pentru argintar; 5scoate
25.5
Cap. 20.8.
pe cel rău dinaintea împăratului și scaunul său de domnie
25.5
Cap. 16.12;
se va întări în dreptate. 6Nu te slăvi în fața împăratului și nu sta în locul celor mari; 7căci
25.7
Lc. 14.8,9,10
mai bine este să ți se zică: Suie‐te mai sus! decât să fii pus mai jos în fața celui mai mare, pe care ți l‐au văzut ochii. 8Nu
25.8
Cap. 17.14.
ieși în grabă să te judeci, ca nu cumva să nu știi ce să faci la urmă când aproapele tău te‐a făcut de rușine. 9Desbate
25.9
Mat. 5.25
18.15
pricina cu aproapele tău, dar nu descoperi taina altuia, 10ca să nu te defaime cel ce‐o aude și numele tău cel rău să nu se depărteze. 11Mere
25.11
Cap. 15.23.
de aur în coșulețe de argint este cuvântul vorbit la vreme. 12Cercel de aur și podoabă de aur ales este înțeleptul care mustră pentru urechea ascultătoare. 13Ca
25.13
Cap. 13.17.
frigul zăpezii în vremea secerișului este solul credincios pentru cei ce‐l trimit; căci răcorește sufletul domnilor săi. 14Nori
25.14
Iuda 12
și vânt fără ploaie este bărbatul care
25.14
Cap. 20.6.
se fălește cu un dar mincinos. 15Prin
25.15
Gen. 32.41 Sam. 25.2416.14
îndelungă răbdare se înduplecă cel ce cârmuiește și limba moale frânge osul. 16
25.16
Vers. 27.
Ai găsit miere? Mănâncă atât cât îți este destul, ca să nu te saturi prea mult de ea și s‐o verși. 17Pune‐ți rar piciorul în casa aproapelui tău ca să nu se sature de tine și să te urască. 18Cel ce
25.18
Ps. 57.4
120.3,4
vorbește mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este un ciocan și o sabie și o săgeată ascuțită. 19Încrederea la vreme de strâmtorare într‐un necredincios este ca un dinte rupt și un picior ieșit din încheietură. 20Cel ce cântă cântări unei inimi triste este ca cel ce se dezbracă de haină pe o zi rece și ca oțetul pe silitră. 21Dacă
25.21
Dan. 6.18Rom. 12.15
este flămând cel ce te urăște, dă‐i să mănânce pâine și dacă este însetat dă‐i să bea apă: 22căci
25.22
Ex. 23.4,5Mat. 5.44Rom. 12.20
vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui și
25.22
2 Sam. 16.12
Domnul îți va răsplăti. 23Vântul
25.23
Iov 37.22
de miazănoapte naște ploi repezi și limba
25.23
Ps. 101.5
clevetitoare face o față mânioasă. 24Mai
25.24
Cap. 19.13;
bine este a locui în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare. 25O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat. 26Dreptul care se clatină înaintea celui rău este ca o fântână tulbure și un izvor spurcat. 27Nu
25.27
Vers. 16.
este bine să mănânci multă miere, tot așa este dureros pentru oameni
25.27
Cap. 27.2.
să‐și caute slava lor. 28Cel ce
25.28
Cap. 16.32.
nu‐și stăpânește duhul, este ca o cetate surpată și fără ziduri.

26

Oamenii smintiți și leneși nu sunt vrednici de cinste

261Ca zăpada vara și

26.1
1 Sam. 12.17
ca ploaia la secerat, așa nu șade bine celui nebun slava. 2Ca vrabia când sare ici și colo, ca rândunica atunci când zboară, așa și blestemul
26.2
Num. 23.8Deut. 23.5
fără pricină: nu se împlinește. 3Biciul
26.3
Ps. 32.9
este pentru cal, frâul pentru măgar și nuiaua pentru spinarea nebunilor. 4Nu răspunde nebunului după nebunia sa ca să nu te faci asemenea lui. 5Răspunde
26.5
Mat. 16.1‐4
21.24‐27
nebunului după nebunia lui ca să nu fie înțelept în ochii lui. 6Cel ce trimite o știre prin mâna unui nebun își taie picioarele și bea vătămare. 7Picioarele ologului sunt slabe, așa este pilda în gura nebunilor. 8Ca cel ce leagă o piatră în praștie, așa este cel ce dă cinste nebunului. 9Ca un spin care ajunge în mâna celui beat, așa este pilda în gura nebunilor. 10Ca arcașul care rănește totul, așa este cel ce‐și tocmește pe nebun și tocmește pe trecători. 11Cum
26.11
2 Pet. 2.22
se întoarce câinele la vărsătura sa, așa și nebunul
26.11
Ex. 8.15
își tot spune nebunia. 12Ai văzut
26.12
Cap. 29.20.
pe cineva înțelept în ochii săi? Este mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. 13Leneșul
26.13
Cap. 22.13.
zice: Este un leu pe drum! Un leu este în mijlocul ulițelor! 14Cum se învârtește ușa în țâțânele ei, așa și leneșul
26.14
Cap. 19.24.
în patul său. 15Leneșul își îngroapă mâna în strachină: îi e greu s‐o ducă iarăși la gură. 16Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu bun simț. 17Cel ce trece și se aprinde pentru o ceartă ce nu‐i a lui, acela apucă un câine de urechi. 18Ca nebunul ce aruncă tăciuni de foc, săgeți și moarte, 19așa este cel ce înșeală pe aproapele său și zice: Oare n‐am
26.19
Ef. 5.4
glumit? 20Unde nu sunt lemne, focul se stinge și unde nu
26.20
Cap. 22.10.
este clevetitor, cearta încetează. 21Ca niște
26.21
Cap. 15.18;
cărbuni pentru jăratic și lemnele pentru foc, așa este un om gata de ceartă pentru aprinderea certei. 22Cuvintele
26.22
Cap. 18.8.
șoptitorului sunt ca mâncările alese și se coboară în cămările dinăuntru ale pântecelui. 23Buzele arzătoare și o inimă rea sunt ca argint plin de zgură turnat peste un vas de lut. 24Cel ce urăște se preface cu buzele și păstrează înșelăciunea înăuntrul său: 25Când
26.25
Ps. 28.3Ier. 9.8
glasul său este plăcut, nu‐l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima sa. 26Ura lui este acoperită de prefăcătorie, dar răutatea lui se va da pe față înaintea obștei. 27Cel ce
26.27
Ps. 7.15,16
9.15
10.2
57.6Ecl. 10.8
sapă o groapă va cădea în ea și cel ce rostogolește o piatră, ea se va întoarce peste el. 28Limba mincinoasă urăște pe cei pe care i‐a doborât și gura lingușitoare lucrează prăpăd.