Oamenii smintiți și leneși nu sunt vrednici de cinste
261Ca zăpada vara și
ca ploaia la secerat, așa nu șade bine celui nebun slava. 2Ca vrabia când sare ici și colo, ca rândunica atunci când zboară, așa și blestemul
fără pricină: nu se împlinește. 3Biciul
este pentru cal, frâul pentru măgar și nuiaua pentru spinarea nebunilor. 4Nu răspunde nebunului după nebunia sa ca să nu te faci asemenea lui. 5Răspunde
21.24‐27
nebunului după nebunia lui ca să nu fie înțelept în ochii lui. 6Cel ce trimite o știre prin mâna unui nebun își taie picioarele și bea vătămare. 7Picioarele ologului sunt slabe, așa este pilda în gura nebunilor. 8Ca cel ce leagă o piatră în praștie, așa este cel ce dă cinste nebunului. 9Ca un spin care ajunge în mâna celui beat, așa este pilda în gura nebunilor. 10Ca arcașul care rănește totul, așa este cel ce‐și tocmește pe nebun și tocmește pe trecători. 11Cum
se întoarce câinele la vărsătura sa, așa și nebunul
își tot spune nebunia. 12Ai văzut
pe cineva înțelept în ochii săi? Este mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. 13Leneșul
zice: Este un leu pe drum! Un leu este în mijlocul ulițelor! 14Cum se învârtește ușa în țâțânele ei, așa și leneșul
în patul său. 15Leneșul își îngroapă mâna în strachină: îi e greu s‐o ducă iarăși la gură. 16Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu bun simț. 17Cel ce trece și se aprinde pentru o ceartă ce nu‐i a lui, acela apucă un câine de urechi. 18Ca nebunul ce aruncă tăciuni de foc, săgeți și moarte, 19așa este cel ce înșeală pe aproapele său și zice: Oare n‐am
glumit? 20Unde nu sunt lemne, focul se stinge și unde nu
este clevetitor, cearta încetează. 21Ca niște
cărbuni pentru jăratic și lemnele pentru foc, așa este un om gata de ceartă pentru aprinderea certei. 22Cuvintele
șoptitorului sunt ca mâncările alese și se coboară în cămările dinăuntru ale pântecelui. 23Buzele arzătoare și o inimă rea sunt ca argint plin de zgură turnat peste un vas de lut. 24Cel ce urăște se preface cu buzele și păstrează înșelăciunea înăuntrul său: 25Când
glasul său este plăcut, nu‐l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima sa. 26Ura lui este acoperită de prefăcătorie, dar răutatea lui se va da pe față înaintea obștei. 27Cel ce
9.15
10.2
57.6Ecl. 10.8
sapă o groapă va cădea în ea și cel ce rostogolește o piatră, ea se va întoarce peste el. 28Limba mincinoasă urăște pe cei pe care i‐a doborât și gura lingușitoare lucrează prăpăd.
Ferește‐te de semeție
271Nu
te lăuda cu ziua de mâine căci nu știi ce va aduce o zi. 2Altul
să te laude iar nu gura ta; străinul, iar nu buzele tale. 3Grea este piatra, greu este nisipul, dar voioșia celui nebun este mai grea decât amândouă. 4Mânia este nemiloasă și furia un potop, dar cine
poate sta înaintea geloziei? 5Mai bine o mustrare
pe față decât o iubire ascunsă. 6Rănile
unui prieten sunt cu bună credință; dar sărutările vrăjmașului sunt multe. 7Sufletul sătul calcă în picioare fagurul, dar sufletului
flămând orice lucru amar îi este dulce. 8Ca pasărea care rătăcește din cuibul ei, așa este bărbatul care rătăcește din locul său. 9Untdelemnul și mireasma veselesc inima: așa și dulceața prietenului care vine dintr‐un sfat din inimă. 10Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău și nu intra în casa fratelui tău în ziua nenorocirii tale. Mai
bine este un vecin aproape decât un frate departe. 11
Fii înțelept, fiul meu, și înveselește‐mi inima ca să pot da răspuns celui ce mă ocărește. 12Omul chibzuit
vede răul și se ascunde; dar cei proști trec înainte și sunt pedepsiți. 13Ia‐i
haina care a fost chezășuită pentru un străin și ține‐l zălog pentru femeia străină. 14Cel ce binecuvântează pe prietenul său cu glas tare, sculându‐se de dimineață, i se va socoti blestem. 15O
picurare necurmată în zi de ploaie și o femeie certăreață tot una sunt. 16Cel ce o va opri, oprește vântul și dreapta sa întâlnește untdelemn. 17Fierul se ascute cu fier; tot așa și un om ascute fața prietenului său. 18Cel ce
păzește smochinul îi va mânca rodul și cel ce ia seama la domnul său, va fi cinstit. 19Precum în apă față răspunde la față, așa și inima de om la om. 20Șeolul
și Pierzarea nu se satură și ochii
6.7
omului nu se satură. 21Tigaia
de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur; așa și omul pentru gura care‐l laudă. 22Pe nebun chiar
în piuă de‐l vei pisa la un loc cu grăunțele sub pisălog, nu se va duce nebunia din el. 23Caută să cunoști înfățișarea turmelor tale; și uită‐te bine la cirezile tale. 24Căci avuția nu este în veac; și ține oare cununa din neam în neam? 25Fânul
se strânge și se arată otava și ierburile din munți se adună. 26Mieii sunt pentru îmbrăcămintea ta și țapii sunt prețul ogorului; 27și belșugul de lapte de capre este pentru hrana ta, pentru hrana casei tale și mijloc de trai pentru slujnicele tale.
Fericirea evlaviei, nefericirea nelegiuirii
281Cel rău
fuge când nu‐l urmărește nimeni, dar cei drepți sunt îndrăzneți ca leul. 2Prin greșeala unei țări mai marii ei sunt mulți, dar printr‐un om cu pricepere și cunoștință i se lungește statornicia. 3Omul
sărac care apasă pe cei lipsiți este ca un șivoi de ploaie care n‐aduce pâine. 4Cei ce
49.18Rom. 1.32
părăsesc legea laudă pe cei răi, dar
14.4Ef. 5.11
cei ce păzesc legea se mânie împotriva lor. 5Oamenii
răi nu înțeleg judecata; dar cei ce
caută pe Domnul înțeleg toate. 6Mai
bine săracul care umblă în neprihănirea sa decât cel stricat care merge pe două căi și bogat. 7Cel ce
păzește legea este un fiu înțelept, dar cel ce
este tovarăș cu cei lacomi face rușine tatălui său. 8Cel ce
își înmulțește averea prin camătă și prin câștig nedrept, o adună pentru cel ce e milos cu cei săraci. 9Cel ce‐și întoarce urechea ca să n‐audă legea, chiar
109.7
și rugăciunea lui este o urâciune. 10Cel ce
face pe cei cinstiți să rătăcească pe cale rea, va cădea el însuși în groapa sa, dar
cei fără prihană vor moșteni binele. 11Omul bogat este înțelept în ochii săi, dar săracul care este înțelept îl cercetează. 12Când
biruesc cei drepți, este mare slavă, dar când se scoală cei răi, oamenii se ascund. 13Cel ce
își acoperă abaterile nu va propăși, dar cel ce le mărturisește și le părăsește va căpăta milă. 14Ferice de omul care
totdeauna se teme, dar
11.20
cel ce‐și învârtoșadă inima va cădea în rău. 15Leu
mugitor și urs flămând este
cârmuitorul rău peste un popor sărac. 16Voievodul lipsit de pricepere este și un mare apăsător; cel ce urăște câștigul necinstit își va lungi zilele. 17Omul
împovărat cu sânge de om va fugi până la groapă: nimeni să nu‐l oprească. 18Cel ce
umblă în neprihănire va fi izbăvit, dar cel
stricat umblând pe două căi va cădea deodată. 19Cel ce
își ară țarina se va sătura de pâine, dar cel ce se ia după netrebnici se va sătura de sărăcie. 20Bărbatul cu credincioșie va prisosi în binecuvântări, dar
cel ce se grăbește să se îmbogățească nu va fi nevinovat. 21Nu este bine a
căuta la față, dar pentru
o bucată de pâine omul va păcătui. 22Cel ce
are un ochi rău se grăbește după avere și nu știe că lipsa va veni peste el. 23Cel ce
mustră pe un om va afla în urmă mai mult har decât cel ce lingușește cu limba. 24Cel ce pradă pe tatăl său și pe mamă‐sa și zice: Nu‐i păcat! este tovarăș
cu nimicitorul. 25Cel lacom
în suflet ațâță sfada, dar
cel ce se încrede în Domnul se va îngrășa. 26Cel ce se încrede în inima sa este un nebun, dar cel ce umblă cu înțelepciune, acela va fi scăpat. 27Cel ce
dă săracului nu va duce lipsă, dar cel ce își ascunde ochii va fi bogat în blesteme. 28Când
se scoală cei răi, oamenii
se ascund; dar când pier ei, drepții se înmulțesc.
