Înțelepciunea aduce fericire; nebunia, pieire!
291Omul
mustrat des care își înțepenește grumazul, va fi sfărâmat într‐o clipă fără leac. 2Când
se înmulțesc drepții, se bucură poporul; dar când domnește cel rău, geme poporul
. 3Cel ce
iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar
cel ce este tovarășul curvelor își pierde averea. 4Împăratul întărește țara prin dreptate, dar cel ce ia daruri o surpă. 5Omul care lingușește pe aproapele său întinde o mreajă pașilor lui. 6În fărădelegea celui rău este o cursă, dar cel drept va cânta și se va bucura. 7Cel drept
31.13Ps. 41.1
ia cunoștință de judecata săracilor; cel rău nici nu pricepe cunoștința. 8Cei
batjocoritori pun foc cetății, dar înțelepții abat
furia. 9Cel înțelept când se ceartă cu nebunul, fie că se mânie, fie că râde
, n‐are odihnă. 10Bărbații
de sânge urăsc pe cel fără prihană, dar cei cinstiți se îngrijesc de sufletul său. 11Nebunul
își dă afară tot duhul, dar înțeleptul îl oprește, stăpânindu‐l. 12Când cârmuitorul ascultă de cuvinte mincinoase, toți slujitorii săi sunt răi. 13Săracul și apăsătorul se
întâlnesc, Domnul
luminează ochii amândorora. 14Împăratul
care judecă pe săraci cu
credincioșie, scaunul lui de domnie se va întări în veac. 15Nuiaua
și mustrarea dau înțelepciune, dar băiatul
lăsat în voia sa aduce rușine mamei sale. 16Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește fărădelegea, dar
58.10
91.8
92.11
cei drepți vor vedea căderea lor. 17Îndreaptă
pe fiul tău și el îți va da odihnă și va da desfătare sufletului tău. 18Unde
nu este nici o vedenie, poporul este fără frâu, dar
cel ce păzește legea, ferice de el. 19Cu cuvinte nu se îndreaptă sluga: pricepe în adevăr, dar nu va răspunde. 20Ai văzut pe cineva grăbit în cuvintele sale? Este mai
multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. 21Cel ce își răsfață sluga din tinerețe, la urmă o va avea fiu al casei. 22Omul
mânios ațâță cearta și omul care se aprinde iute prisosește în fărădelege. 23Trufia
18.14Fapte. 12.23Iac. 4.6,101 Pet. 5.5
omului îl va coborî, dar cel cu duhul smerit va căpăta slavă. 24Cel ce este părtaș cu hoțul își urăște sufletul; aude
blestemul și nu spune. 25Frica
20.2,11
de oameni întinde cursă, dar cel ce se încrede în Domnul va fi pus la adăpost. 26Mulți
caută fața cârmuitorului, dar judecata dreaptă a omului este de la Domnul. 27Cel rău este o urâciune celor drepți și cel neprihănit în cale este o urâciune celui rău.
Mărturisirea lui Agur
301Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvântul
zis de acest bărbat către Itiel, către Itiel și către Ucal: 2Cu adevărat
sunt mai tâmpit decât oricine și n‐am mintea omului; 3și n‐am învățat înțelepciune, nici n‐am cunoștința Celui Sfânt. 4Cine
s‐a suit în ceruri și s‐a coborât? Cine
a adunat vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într‐o manta? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele său și care este numele fiului său, dacă știi? 5Fiecare
18.30
19.8
119.140
cuvânt al lui Dumnezeu este curățit
84.11
115.9‐11
. Este un scut pentru cei ce își pun încrederea în el. 6Nu adăuga
12.32Ap. 22.18,19
la cuvintele lui ca să nu te certe și să fii găsit mincinos. 7Îți voi cere două lucruri; nu mi le tăgădui înainte de a muri eu! 8Depărtează de la mine deșertăciunea și cuvântul minciunii; nu‐mi da nici sărăcie nici bogăție; hrănește‐mă
cu pâinea cuvenită mie, 9ca
31.20
32.15Neem. 9.25,26Iov 31.24,25,28Osea 13.6
să nu mă satur și să te tăgăduiesc și să zic: Cine este Domnul? sau să ajung sărac și să fur și să iau în deșert numele Dumnezeului meu!
Proverbele înțelepte ale lui Agur
10Nu clevetiți pe slugă la domnul său ca să nu te blesteme și să fii vinovat. 11Este un neam care blastămă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mamă‐sa. 12Este un neam care
este curat în ochii săi și nu este spălat de mârșăvia sa. 13Este un neam, o, ce semeț
este în ochii săi și înalt în pleoapele sale! 14Este
57.4
un neam ai cărui dinți sunt săbii și măselele lui cuțite ca
să mănânce pe cei săraci de pe pământ și pe cei nevoiași dintre oameni. 15Lipitoarea are două fețe țipând: Dă! dă! Trei lucruri sunt care nu se satură, da, patru, care nu zic: Destul! 16Șeolul
și pântecele sterp; pământul care nu este udat de apă și focul care nu zice: Destul! 17Ochiul
care‐și bate joc de tatăl său și disprețuiește să asculte pe mamă‐sa, să‐l scobească corbii din vale și să‐l mănânce puii de vultur! 18Trei lucruri sunt prea minunate pentru mine și patru pe care nu le cunosc. 19Calea vulturului în ceruri; calea șarpelui pe stâncă; calea corăbiei în inima mării și calea bărbatului cu o fecioară. 20Așa este calea femeii preacurve. Ea mănâncă și își șterge gura și zice: N‐am făcut nici o nelegiuire. 21Sub trei lucruri se clatină pământul și sub patru nu mai poate suferi: 22Sub o slugă
când este împărat și sub un nebun când se satură de hrană; 23sub o femeie urâtă când se mărită și sub o roabă când moștenește pe stăpână‐sa. 24Patru lucruri sunt mici pe pământ și sunt înțelepte între înțelepți: 25furnicile
, popor fără putere și care își pregătesc hrana vara; 26iepurele
de casă, popor neputincios, și care își fac casele pe stânci; 27lăcustele n‐au împărat, totuși toate pornesc în cete; 28păianjenul, îl apuci cu mâinile și este în palatele împăraților. 29Trei lucruri sunt care sunt mărețe în pașii lor și patru care merg frumos: 30leul, cel mai puternic dintre dobitoace, care nu se abate dinaintea niciunuia; 31calul bine încins la coapse și țapul; și împăratul împotriva căruia nu se poate scula nimeni. 32Dacă ai lucrat cu nebunie, semețindu‐te, și dacă ai gândit rău, pune‐ți
40.4Ecl. 8.3Mica 7.16
mâna la gură! 33Căci stoarcerea laptelui scoate untul, și stoarcerea nasului scoate sânge și stoarcerea furiei scoate ceartă.
Sfaturi date lui Lemuel de mama sa
311Cuvintele împăratului Lemuel, învățătura
pe care l‐a învățat mamă‐sa: 2Ce, fiul meu? Și ce, fiul pântecelui meu? Și ce, fiul
juruințelor mele? 3Nu
da tăria ta femeilor, nici căile tale celor
ce strică pe împărați. 4Nu
este pentru împărați, o Lemuele, nu este pentru împărați să bea vin; nici pentru cârmuitori să zică: Unde este băutura tare? 5Ca
nu cumva să bea și să uite hotărârea și să sucească judecata vreunuia din fiii întristării. 6Dați
băutură tare celui ce este gata să fie pierdut și vin celui cu sufletul amărât: 7el să bea și să‐și uite sărăcia și să nu‐și mai aducă aminte de necazul său. 8Deschide‐ți
gura pentru cel mut, în
pricina tuturor fiilor celor părăsiți. 9Deschide‐ți gura, judecă
cu dreptate, și fă
dreptate celui sărac și nevoiaș.
Femeia bună
10Cine va găsi o femeie
vrednică? Căci prețul ei este cu mult mai presus de rubine. 11Inima bărbatului ei se încrede în ea și el nu va avea lipsă de pradă. 12Ea‐i face bine și nu rău în toate zilele vieții ei. 13Ea caută lână și in și lucrează de bună voie cu mâinile sale. 14Ea este ca și corăbiile negustorului: își aduce hrana de departe. 15Ea se
scoală când încă‐i noapte și dă
de mâncare casei ei și lucrul de peste zi slujnicelor ei. 16Ea își pune în gând un ogor și‐l cumpără; din munca mâinilor ei sădește o vie. 17Iși încinge coapsele cu putere și își întărește brațele. 18Ea vede că este bun câștigul ei; candela ei nu se stinge noaptea. 19Ea pune mâna pe furcă și palmele ei țin fusul. 20Ea
își întinde palmele săracului; da, își întinde mâinile celui nevoiaș. 21Ea nu se teme de zăpadă pentru casa ei căci toată casa ei este îmbrăcată cu stacojiu. 22Singură își face învelitoare de pat; îmbrăcămintea ei este in subțire și purpură. 23Bărbatul
ei este cunoscut la porți, când șade între bătrânii țării. 24Ea face cămăși de in și le vinde și dă cingători negustorului. 25Ea este îmbrăcată cu putere și vrednicie și își râde de ziua care vine. 26Iși deschide gura cu înțelepciune și legea bunătății este pe limba ei. 27Ea veghează asupra căilor casei ei și nu mănâncă pâinea lenevirii. 28Copiii ei se scoală și o numesc fericită, bărbatul ei de asemenea și‐o laudă zicând: 29Multe fete au lucrat cu vrednicie, dar tu le întreci pe toate. 30Lipiciurile sunt amăgitoare și frumusețea o deșărtăciune; dar femeia care se teme de Domnul, aceea va fi lăudată. 31Dați‐i din rodul mâinilor ei și s‐o laude faptele ei la porți.