Folosul fricii de Dumnezeu și al înțelepciunii
31Fiul meu, nu uita îndrumarea mea, și să păzească inima
30.16,20
ta poruncile mele; 2căci îți vor adăuga lungime de zile și ani de viață și pace
. 3Îndurarea și adevărul să nu te părăsească. Leagă‐le
în jurul gâtului tău; scrie‐le
pe tabla inimii tale! 4Și vei afla har
și bună înțelepciune în ochii lui Dumnezeu și ai omului. 5Încrede‐te
în Domnul din toată inima ta și nu
te sprijini pe priceperea ta! 6În toate căile tale recunoaște‐l
și el va face cărările tale
drepte. 7Nu fi înțelept
în ochii tăi; teme‐te
de Domnul și depărtează‐te de rău. 8Aceasta va fi sănătate buricului tău și stropire oaselor
tale. 9Cinstește
23.19
34.26Deut. 26.2Mal. 3.10Lc. 14.13
pe Domnul cu avutul tău și cu pârga din tot venitul tău; 10și
grânarele ți se vor umplea cu belșug și teascurile tale vor revărsa mustul. 11Fiul
meu, nu disprețui învățătura Domnului și nici nu te scârbi de mustrarea lui. 12Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un tată
pe fiul în care se desfată.
Fericirea ce urmează înțelepciunii adevărate
13Ferice
de omul care află înțelepciune și de omul care capătă înțelegere. 14Căci câștigarea
ei este mai bună decât câștigarea argintului și venitul ei este mai bun decât al aurului curat. 15Este mai de preț decât rubinele și tot
ce poți dori nu se aseamănă cu ea. 16În dreapta ei este lungime
de zile. În stânga ei bogății și cinste. 17Căile
ei sunt căi de plăcere și toate cărările ei sunt pace. 18Ea este un pom al
3.22
vieții pentru cei ce o îmbrățișadă și ferice de oricine o ține tare. 19Domnul
136.5Ier. 10.12
51.15
a întemeiat pământul prin înțelepciune; a întărit cerurile prin pricepere. 20Prin cunoștința
lui adâncurile s‐au despicat și cerurile
picură rouă. 21Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi. Păzește înțelepciunea sănătoasă și prevederea; 22și ele vor fi viață pentru sufletul tău și podoabă
pentru gâtul tău. 23Atunci
91.11,12
vei merge fără teamă pe calea ta și nu‐ți vei zdrobi piciorul. 24Când
4.8
te vei culca, nu te vei teme; da, te vei culca și somnul îți va fi dulce. 25Nu te teme de spaima năpraznică
112.7
, nici de pustiirea celor răi, când vine; 26căci Domnul va fi încrederea ta și‐ți va feri piciorul să fie prins. 27Nu opri binele
de la cel căruia i se cuvine, dacă stă în puterea mâinii tale să‐l faci. 28Nu
zice aproapelui tău: Du‐te și mai vino și îți voi da mâine, când ai ce da. 29Nu născoci rău împotriva aproapelui tău, deoarece locuiește fără temere cu tine. 30Nu te certa
cu cineva fără cuvânt, dacă nu ți‐a făcut niciun rău. 31Nu pizmui pe bărbatul aprig
73.3
și nu alege vreuna din căile sale. 32Căci cel înrăutățit este o urâciune pentru Domnul, dar prietenia lui este cu cei drepți
. 33Blestemul
Domnului este în casa celui rău, dar el binecuvântează
locuința drepților. 34El cu adevărat își bate joc
de batjocoritori, dar dă har celor smeriți. 35Cei înțelepți vor moșteni slava, dar rușinea va înălța pe cei nebuni.
Îndemnare de a urma învățăturile înțelepciunii
41Ascultați, fiilor
, învățătura unui tată și luați seama să cunoașteți priceperea. 2Căci vă dau o bună învățătură; nu părăsiți îndrumarea mea. 3Căci și eu am fost fiu al tatălui meu, gingaș
și singur la mama mea. 4Și el
mă învăța și‐mi zicea: Inima ta să țină cuvintele mele; păzește
poruncile mele și trăiește. 5Dobândește
înțelepciune, dobândește pricepere. N‐o uita și nu te abate de la cuvintele gurii mele. 6N‐o părăsi și te va păzi; iubește‐o
și te va ținea. 7
Începutul înțelepciunii este: dobândește înțelepciune și cu tot ce ai dobândit, dobândește pricepere. 8Înalță‐o
și te va ridica, te va duce la cinste dacă o vei îmbrățișa. 9Ea va da capului tău o împletitură de har
, îți va întinde o cunună de slavă. 10Ascultă, fiul meu, și primește cuvintele mele și anii
vieții tale vor fi mulți. 11Te‐am învățat în calea înțelepciunii, te‐am povățuit pe cărări drepte. 12Când vei merge, nu ți
se vor strâmta pașii; și când vei alerga
, nu te vei poticni. 13Ține‐te de învățătură, nu‐i da drumul! Păzește‐o, căci ea este viața ta! 14Nu
intra pe cărarea celor răi și nu merge pe calea celor înrăutățiți. 15Ferește‐te de ea, nu trece pe lângă ea, abate‐te de la ea și treci înainte! 16Căci
ei nu dorm dacă n‐au făcut rău și li se ia somnul dacă n‐au făcut pe cineva să cadă. 17Căci ei mănâncă pâinea răutății și beau vinul asupririlor. 18Dar
cărarea celor drepți este
ca lumina zorilor, care luminează tot mai mult până la ziuă deplină. 19Calea celor răi este ca întunericul
; ei nu știu de ce se poticnesc. 20Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleacă‐ți urechea la spusele mele! 21Să
nu se depărteze din ochii tăi, păzește‐le
în mijlocul inimii tale! 22Căci sunt viață pentru cei ce le află și sănătate
pentru toată carnea lor. 23Păzește‐ți inima mai mult decât tot ce păzești, căci din ea sunt ieșirile vieții. 24Depărtează de la tine strâmbătatea gurii și leapădă de la tine stricăciunea buzelor. 25Ochii tăi să privească drept înainte și pleoapele tale să se uite drept înaintea ta. 26Cumpănește calea piciorului tău și toate căile tale să fie bine rânduite. 27Nu te
28.14Ios. 1.7
abate la dreapta, nici la stânga; depărtează‐ți
piciorul de rău!
Ferește‐te de desfrânare!
51Fiul meu, ia seama la înțelepciunea mea; pleacă‐ți urechea la priceperea mea. 2Ca să fii cu prevedere și buzele tale să păstreze
cunoștința. 3Căci
buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted
decât untdelemnul; 4dar
la urmă ea este amară ca pelinul, ascuțită
ca sabia cu două tăișuri. 5Picioarele sale
se coboară la moarte, pașii ei dau în Șeol. 6Ea nu apucă pe cărarea netedă a vieții, căile ei sunt nestatornice și ea nu le cunoaște. 7Deci, fiilor, ascultați‐mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. 8Depărtează‐ți calea de lângă ea și nu te apropia de ușa casei ei; 9ca nu cumva să dai cinstea ta altora și anii tăi celui nemilos; 10ca să nu se sature străinii de puterea ta și ostenelile tale să fie în casa altuia; 11și tu să te bocești la sfârșitul tău, când carnea ta și trupul tău vor pieri. 12Și să zici: O, cât am urât
învățătura și inima
mea a disprețuit mustrarea, 13și n‐am ascultat de glasul învățătorilor mei și nu mi‐am plecat urechea la cei ce mă învățau! 14Eram aproape să cad în tot soiul de rău în mijlocul obștei și adunării. 15Bea ape din groapa ta și ape curgătoare din puțul tău. 16Să se risipească izvoarele tale ca pâraiele de apă în ulițe? 17Să fie numai ale tale nu și ale străinilor cu tine! 18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‐te de nevasta
tinereții tale. 19Ca o cerboaică
4.5
7.3
iubită și ca o căprioară plăcută, țâțele ei să te îndestuleze în toate vremile și îmbată‐te totdeauna de iubirea ei. 20Și de ce ai voi, fiul meu, să te îmbeți de la o
străină și să îmbrățișezi sânul alteia? 21Căci
34.21Ier. 16.17
32.19Osea 7.2Evr. 4.13
căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el cumpănește toate cărările lui. 22Pe cel rău înseși
nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut. 23El va muri din lipsă de învățătură
36.12
și se va rătăci în mărimea nebuniei sale.