Ferește‐te de desfrânare!
51Fiul meu, ia seama la înțelepciunea mea; pleacă‐ți urechea la priceperea mea. 2Ca să fii cu prevedere și buzele tale să păstreze
cunoștința. 3Căci
buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted
decât untdelemnul; 4dar
la urmă ea este amară ca pelinul, ascuțită
ca sabia cu două tăișuri. 5Picioarele sale
se coboară la moarte, pașii ei dau în Șeol. 6Ea nu apucă pe cărarea netedă a vieții, căile ei sunt nestatornice și ea nu le cunoaște. 7Deci, fiilor, ascultați‐mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. 8Depărtează‐ți calea de lângă ea și nu te apropia de ușa casei ei; 9ca nu cumva să dai cinstea ta altora și anii tăi celui nemilos; 10ca să nu se sature străinii de puterea ta și ostenelile tale să fie în casa altuia; 11și tu să te bocești la sfârșitul tău, când carnea ta și trupul tău vor pieri. 12Și să zici: O, cât am urât
învățătura și inima
mea a disprețuit mustrarea, 13și n‐am ascultat de glasul învățătorilor mei și nu mi‐am plecat urechea la cei ce mă învățau! 14Eram aproape să cad în tot soiul de rău în mijlocul obștei și adunării. 15Bea ape din groapa ta și ape curgătoare din puțul tău. 16Să se risipească izvoarele tale ca pâraiele de apă în ulițe? 17Să fie numai ale tale nu și ale străinilor cu tine! 18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‐te de nevasta
tinereții tale. 19Ca o cerboaică
4.5
7.3
iubită și ca o căprioară plăcută, țâțele ei să te îndestuleze în toate vremile și îmbată‐te totdeauna de iubirea ei. 20Și de ce ai voi, fiul meu, să te îmbeți de la o
străină și să îmbrățișezi sânul alteia? 21Căci
34.21Ier. 16.17
32.19Osea 7.2Evr. 4.13
căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el cumpănește toate cărările lui. 22Pe cel rău înseși
nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut. 23El va muri din lipsă de învățătură
36.12
și se va rătăci în mărimea nebuniei sale.
Asupra chezășiei
61Fiul meu, dacă
te‐ai pus chezășie pentru aproapele tău, dacă ți‐ai bătut palma pentru un străin, 2ești prins în cursă cu cuvintele gurii tale, ești prins cu cuvintele gurii tale. 3Fiul meu, fă deci aceasta și izbăvește‐te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău: mergi, smerește‐te și silește pe aproapele tău. 4Nu da
somn ochilor tăi, nici ațipire pleoapelor tale. 5Izbăvește‐te ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului.
Ferește‐te de lenevie!
6Mergi
la furnică, leneșule, vezi căile ei și fii înțelept. 7Ea, care neavând căpetenie, priveghetor sau domn, 8își gătește vara hrana și își adună bucate la seceriș. 9Până când
, leneșule, vei sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? 10Încă puțin somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor ca să dormi…, 11și sărăcia
ta va veni ca un hoț, și lipsa ta ca un om cu un scut.
Ferește‐te de răutate!
12Cel ce umblă cu gura clevetitoare este un om al lui Belial, un om al nelegiuirii; 13clipește
din ochii săi, vorbește cu picioarele sale, face semne cu degetele sale. 14În inima lui este răutate, necurmat uneltește
răul; seamănă
dezbinări. 15De aceea nenorocirea lui va veni deodată, într‐o clipă va fi lovit
fără leac
. 16Domnul urăște aceste șase lucruri, ba, șapte sunt cele ce îi sunt urâciune sufletului său: 17ochii
101.5
mândri, limba
mincinoasă și mâinile
care varsă sânge nevinovat; 18inima
care uneltește planuri nelegiuite, picioarele
care sunt grabnice să alerge la rău; 19martorul
mincinos, care răsuflă minciuni și cel ce seamănă
dezbinări între frați.
Ferește‐te de preacurvie!
20Păzește
, fiul meu, porunca tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale! 21Leagă‐le
necurmat pe inima ta, prinde‐le în jurul gâtului tău! 22Când vei merge, te vor povățui
; când vei fi culcat, vor
veghea asupra ta; și când te vei deștepta, vor vorbi cu tine. 23Căci
119.105
porunca este o candelă și îndrumarea este o lumină; și mustrările de învățătură sunt calea vieții: 24ca să te păzească
de femeia rea, de limba lingușitoare a străinei. 25Nu‐i
pofti frumusețea în inima ta și nu lăsa să te prindă cu pleoapele ei. 26Căci pentru
o femeie curvă omul ajunge până la o bucată de pâine și
nevasta omului vânează
un suflet scump. 27Oare poate un om să ia foc în sânul său și să nu‐i ardă hainele? 28Sau poate cineva să umble pe cărbuni aprinși și să nu i se frigă picioarele? 29Așa și cel ce intră la nevasta aproapelui său: oricine se va atinge de ea nu va fi nevinovat. 30Oamenii nu disprețuiesc un hoț când fură ca să‐și sature sufletul când îi este foame; 31dar dacă este prins, va da înapoi înșeptit
; toată averea casei sale o va da. 32Oricine preacurvește cu o nevastă
este fără inimă; cel ce o face își pierde sufletul său. 33Va căpăta rană și dispreț și nu i se va șterge ocara. 34Căci gelozia este furia bărbatului și nu îl va cruța în ziua răzbunării. 35Nu se va uita la nici un preț de răscumpărare și nu va rămâne mulțumit, chiar dacă îți vei înmulți darurile.
Ispita preacurviei și urmările ei
71Fiul meu, păzește cuvintele mele și păstrează
cu tine poruncile mele! 2Păzește
poruncile mele și trăiește; și păzește îndrumarea
mea ca lumina ochiului tău. 3Înfășoară‐le
11.186.21
în jurul degetelor tale, scrie‐le pe tabla inimii tale! 4Zi înțelepciunii: Ești sora mea! Și cheamă priceperea ruda ta, 5ca
ele să te ferească de femeia străină, de străina care lingușește cu cuvintele ei. 6Căci la fereastra casei mele am privit prin zăbrelele mele: 7și am zărit între cei proști, am văzut între fii, pe un tânăr fără pricepere
. 8Trecea pe uliță, pe la colțul ei; și mergea pe drumul spre casa ei; 9în
amurg, în seara zilei, în puterea nopții și în întuneric. 10Și iată, o femeie i‐a ieșit înainte îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată; 11bună
de gură și fără astâmpăr; picioarele
nu‐i stau acasă; 12când pe ulițe, când pe drumuri și pândește la toate colțurile. 13Și l‐a apucat și l‐a sărutat și cu fața nerușinată i‐a zis: 14Am daruri de pace la mine; astăzi mi‐am plătit juruințele. 15De aceea ți‐am ieșit înainte să‐ți caut cu tot dinadinsul fața și te‐am găsit! 16Mi‐am împodobit patul cu covoare, cu așternut de pânzeturi
de Egipt; 17mi‐am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18Vino să ne îmbătăm cu iubiri până dimineața, să ne desfătăm cu iubiri. 19Căci gospodarul nu‐i acasă, s‐a dus pe o cale îndelungată, 20a luat punga cu argint în mână, va veni acasă în ziua de lună plină. 21Cu multa ei ademenire
l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu
lingușirea buzelor ei. 22El a mers deodată după ea, cum merge boul la junghiere sau ca butucii pentru pedepsirea nebunului; 23până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea
în laț și nu știe că este în joc viața ei. 24Și acum, fiilor, ascultați‐mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele. 25Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu te rătăcești în cărările ei. 26Căci a doborât pe mulți răniți și
toți cei uciși de ea au fost o mare oștire. 27Casa
ei este calea spre Șeol, coborând la cămările morții.
