Asupra chezășiei
61Fiul meu, dacă
te‐ai pus chezășie pentru aproapele tău, dacă ți‐ai bătut palma pentru un străin, 2ești prins în cursă cu cuvintele gurii tale, ești prins cu cuvintele gurii tale. 3Fiul meu, fă deci aceasta și izbăvește‐te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău: mergi, smerește‐te și silește pe aproapele tău. 4Nu da
somn ochilor tăi, nici ațipire pleoapelor tale. 5Izbăvește‐te ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului.
Ferește‐te de lenevie!
6Mergi
la furnică, leneșule, vezi căile ei și fii înțelept. 7Ea, care neavând căpetenie, priveghetor sau domn, 8își gătește vara hrana și își adună bucate la seceriș. 9Până când
, leneșule, vei sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? 10Încă puțin somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor ca să dormi…, 11și sărăcia
ta va veni ca un hoț, și lipsa ta ca un om cu un scut.
Ferește‐te de răutate!
12Cel ce umblă cu gura clevetitoare este un om al lui Belial, un om al nelegiuirii; 13clipește
din ochii săi, vorbește cu picioarele sale, face semne cu degetele sale. 14În inima lui este răutate, necurmat uneltește
răul; seamănă
dezbinări. 15De aceea nenorocirea lui va veni deodată, într‐o clipă va fi lovit
fără leac
. 16Domnul urăște aceste șase lucruri, ba, șapte sunt cele ce îi sunt urâciune sufletului său: 17ochii
101.5
mândri, limba
mincinoasă și mâinile
care varsă sânge nevinovat; 18inima
care uneltește planuri nelegiuite, picioarele
care sunt grabnice să alerge la rău; 19martorul
mincinos, care răsuflă minciuni și cel ce seamănă
dezbinări între frați.
Ferește‐te de preacurvie!
20Păzește
, fiul meu, porunca tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale! 21Leagă‐le
necurmat pe inima ta, prinde‐le în jurul gâtului tău! 22Când vei merge, te vor povățui
; când vei fi culcat, vor
veghea asupra ta; și când te vei deștepta, vor vorbi cu tine. 23Căci
119.105
porunca este o candelă și îndrumarea este o lumină; și mustrările de învățătură sunt calea vieții: 24ca să te păzească
de femeia rea, de limba lingușitoare a străinei. 25Nu‐i
pofti frumusețea în inima ta și nu lăsa să te prindă cu pleoapele ei. 26Căci pentru
o femeie curvă omul ajunge până la o bucată de pâine și
nevasta omului vânează
un suflet scump. 27Oare poate un om să ia foc în sânul său și să nu‐i ardă hainele? 28Sau poate cineva să umble pe cărbuni aprinși și să nu i se frigă picioarele? 29Așa și cel ce intră la nevasta aproapelui său: oricine se va atinge de ea nu va fi nevinovat. 30Oamenii nu disprețuiesc un hoț când fură ca să‐și sature sufletul când îi este foame; 31dar dacă este prins, va da înapoi înșeptit
; toată averea casei sale o va da. 32Oricine preacurvește cu o nevastă
este fără inimă; cel ce o face își pierde sufletul său. 33Va căpăta rană și dispreț și nu i se va șterge ocara. 34Căci gelozia este furia bărbatului și nu îl va cruța în ziua răzbunării. 35Nu se va uita la nici un preț de răscumpărare și nu va rămâne mulțumit, chiar dacă îți vei înmulți darurile.