Ispita preacurviei și urmările ei
71Fiul meu, păzește cuvintele mele și păstrează
cu tine poruncile mele! 2Păzește
poruncile mele și trăiește; și păzește îndrumarea
mea ca lumina ochiului tău. 3Înfășoară‐le
11.186.21
în jurul degetelor tale, scrie‐le pe tabla inimii tale! 4Zi înțelepciunii: Ești sora mea! Și cheamă priceperea ruda ta, 5ca
ele să te ferească de femeia străină, de străina care lingușește cu cuvintele ei. 6Căci la fereastra casei mele am privit prin zăbrelele mele: 7și am zărit între cei proști, am văzut între fii, pe un tânăr fără pricepere
. 8Trecea pe uliță, pe la colțul ei; și mergea pe drumul spre casa ei; 9în
amurg, în seara zilei, în puterea nopții și în întuneric. 10Și iată, o femeie i‐a ieșit înainte îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată; 11bună
de gură și fără astâmpăr; picioarele
nu‐i stau acasă; 12când pe ulițe, când pe drumuri și pândește la toate colțurile. 13Și l‐a apucat și l‐a sărutat și cu fața nerușinată i‐a zis: 14Am daruri de pace la mine; astăzi mi‐am plătit juruințele. 15De aceea ți‐am ieșit înainte să‐ți caut cu tot dinadinsul fața și te‐am găsit! 16Mi‐am împodobit patul cu covoare, cu așternut de pânzeturi
de Egipt; 17mi‐am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18Vino să ne îmbătăm cu iubiri până dimineața, să ne desfătăm cu iubiri. 19Căci gospodarul nu‐i acasă, s‐a dus pe o cale îndelungată, 20a luat punga cu argint în mână, va veni acasă în ziua de lună plină. 21Cu multa ei ademenire
l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu
lingușirea buzelor ei. 22El a mers deodată după ea, cum merge boul la junghiere sau ca butucii pentru pedepsirea nebunului; 23până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea
în laț și nu știe că este în joc viața ei. 24Și acum, fiilor, ascultați‐mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele. 25Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu te rătăcești în cărările ei. 26Căci a doborât pe mulți răniți și
toți cei uciși de ea au fost o mare oștire. 27Casa
ei este calea spre Șeol, coborând la cămările morții.