Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Ispita preacurviei și urmările ei

71Fiul meu, păzește cuvintele mele și păstrează

7.1
Cap. 2.1.
cu tine poruncile mele! 2Păzește
7.2
Lev. 18.5Is. 55.3
poruncile mele și trăiește; și păzește îndrumarea
7.2
Deut. 32.10
mea ca lumina ochiului tău. 3Înfășoară‐le
7.3
Deut. 6.8
11.186.21
în jurul degetelor tale, scrie‐le pe tabla inimii tale! 4Zi înțelepciunii: Ești sora mea! Și cheamă priceperea ruda ta, 5ca
7.5
Cap. 2.16;
ele să te ferească de femeia străină, de străina care lingușește cu cuvintele ei. 6Căci la fereastra casei mele am privit prin zăbrelele mele: 7și am zărit între cei proști, am văzut între fii, pe un tânăr fără pricepere
7.7
Cap. 6.32;
. 8Trecea pe uliță, pe la colțul ei; și mergea pe drumul spre casa ei; 9în
7.9
Iov 24.15
amurg, în seara zilei, în puterea nopții și în întuneric. 10Și iată, o femeie i‐a ieșit înainte îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată; 11bună
7.11
Cap. 9.13.
de gură și fără astâmpăr; picioarele
7.11
1 Tim. 5.13Tit 2.5
nu‐i stau acasă; 12când pe ulițe, când pe drumuri și pândește la toate colțurile. 13Și l‐a apucat și l‐a sărutat și cu fața nerușinată i‐a zis: 14Am daruri de pace la mine; astăzi mi‐am plătit juruințele. 15De aceea ți‐am ieșit înainte să‐ți caut cu tot dinadinsul fața și te‐am găsit! 16Mi‐am împodobit patul cu covoare, cu așternut de pânzeturi
7.16
Is. 19.9
de Egipt; 17mi‐am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18Vino să ne îmbătăm cu iubiri până dimineața, să ne desfătăm cu iubiri. 19Căci gospodarul nu‐i acasă, s‐a dus pe o cale îndelungată, 20a luat punga cu argint în mână, va veni acasă în ziua de lună plină. 21Cu multa ei ademenire
7.21
Cap. 5.3.
l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu
7.21
Ps. 12.2
lingușirea buzelor ei. 22El a mers deodată după ea, cum merge boul la junghiere sau ca butucii pentru pedepsirea nebunului; 23până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea
7.23
Ecl. 9.12
în laț și nu știe că este în joc viața ei. 24Și acum, fiilor, ascultați‐mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele. 25Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu te rătăcești în cărările ei. 26Căci a doborât pe mulți răniți și
7.26
Neem. 13.26
toți cei uciși de ea au fost o mare oștire. 27Casa
7.27
Cap. 2.18;
ei este calea spre Șeol, coborând la cămările morții.

8

Strigarea înțelepciunii

81Oare nu strigă înțelepciunea

8.1
Cap. 1.20;
și nu face priceperea să i se audă glasul? 2Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii, 3strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși: 4Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor! 5Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima! 6Ascultați, căci voi vorbi lucruri
8.6
Cap. 22.20.
mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte. 7Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele. 9Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință. 10Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales! 11Căci
8.11
Iov 28.15Ps. 19.10
119.1274.5,7
înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea. 12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare. 13Frica
8.13
Cap. 16.6.
de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria
8.13
Cap. 6.17.
și semeția, și calea rea și gura
8.13
Cap. 4.24.
înșelătoare. 14Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu
8.14
Ecl. 7.19
am puterea. 15Prin
8.15
Dan. 2.21Rom. 13.1
mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate. 16Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului. 17Eu
8.17
1 Sam. 2.30Ps. 91.14In. 14.21
iubesc pe cei ce mă iubesc și
8.17
Iac. 1.5
cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi. 18La mine este averea
8.18
Cap. 3.16.
și cinstea, bunuri statornice și dreptatea. 19Rodul
8.19
Cap. 3.14. Vers. 10.
meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales. 20Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății; 21ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.

Obârșia înțelepciunii

22Domnul

8.22
Cap. 3.19.
m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult. 23Din veșnicie am fost
8.23
Ps. 2.6
unsă, din început, înainte de a fi pământul. 24Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25Mai înainte
8.25
Iov 15.7,8
de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută, 26când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii. 27Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, 28când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului, 29când
8.29
Gen. 1.9,10Iov 38.10,11Ps. 33.7
104.9Ier. 5.22
punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile
8.29
Iov 38.4
pământului: 30atunci eram
8.30
In. 1.1,2,18
lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea
8.30
Mat. 3.17Col. 1.13
sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale. 31Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea
8.31
Ps. 16.3
mea era în copiii oamenilor. 32Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice
8.32
Ps. 119.1,2
128.1,2Lc. 11.28
de cei ce păzesc căile mele! 33Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați. 34Ferice
8.34
Cap. 3.13, 18.
de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. 35Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința
8.35
Cap. 12.2.
Domnului. 36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău
8.36
Cap. 2.20.
sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.

9

Strigarea prietenoasă a înțelepciunii

91Înțelepciunea și‐a zidit

9.1
Mat. 16.18Ef. 2.20,21,221 Pet. 2.5
casa, a tăiat cei șapte stâlpi ai ei; 2și‐a junghiat
9.2
Mat. 22.3
junghierea; și‐a amestecat
9.2
Vers. 5. Cap. 23.30.
vinul și și‐a întins masa. 3Și‐a
9.3
Rom. 10.15
trimis slujnicele; ea
9.3
Cap. 8.1, 2.
strigă pe
9.3
Vers. 14.
cele mai înalte locuri ale cetății: 4Oricine
9.4
Vers. 16. Cap. 6.32.
e prost să se abată încoace! Celui fără pricepere îi zice: 5Veniți
9.5
Vers. 2.
, mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l‐am amestecat. 6Lăsați prostia și trăiți, și mergeți pe calea priceperii. 7Cel ce dojenește pe batjocoritor își dobândește rușine; și cel ce mustră pe cel rău, își dobândește o pată. 8Nu
9.8
Mat. 7.6
mustra pe batjocoritor, ca să nu te urască. Mustră
9.8
Ps. 141.5
pe cel înțelept și te va iubi. 9învățătură celui înțelept și se va face și mai înțelept; învață pe cel drept și
9.9
Mat. 13.12
va adăuga învățătura. 10Frica Domnului este începutul
9.10
Iov 28.28Ps. 111.10
înțelepciunii și cunoștința Celui Sfânt este pricepere. 11Căci prin
9.11
Cap. 3.2, 16;
mine zilele ți se vor înmulți și ți se vor adăuga ani de viață. 12Dacă
9.12
Iov 35.6,7
ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; și dacă ești batjocoritor singur vei suferi. 13Femeia
9.13
Cap. 7.11.
nebună este bună de gură, ea este proastă și nu știe nimic. 14Ea se așază la intrarea casei sale, pe scaun, în locurile înalte
9.14
Vers. 3.
ale cetății, 15ca să cheme pe trecătorii de pe drum care merg drept pe căile lor: 16Cine
9.16
Vers. 4.
este prost să se abată încoace! Și celui ce este lipsit de pricepere îi zice: 17Dulci
9.17
Cap. 20.17.
sunt apele furate și pâinea tăinuită este plăcută! 18Și el nu știe că acolo sunt umbrele morții
9.18
Cap. 2.18;
, oaspeții ei sunt în adâncurile Șeolului.