Ispita preacurviei și urmările ei
71Fiul meu, păzește cuvintele mele și păstrează
cu tine poruncile mele! 2Păzește
poruncile mele și trăiește; și păzește îndrumarea
mea ca lumina ochiului tău. 3Înfășoară‐le
11.186.21
în jurul degetelor tale, scrie‐le pe tabla inimii tale! 4Zi înțelepciunii: Ești sora mea! Și cheamă priceperea ruda ta, 5ca
ele să te ferească de femeia străină, de străina care lingușește cu cuvintele ei. 6Căci la fereastra casei mele am privit prin zăbrelele mele: 7și am zărit între cei proști, am văzut între fii, pe un tânăr fără pricepere
. 8Trecea pe uliță, pe la colțul ei; și mergea pe drumul spre casa ei; 9în
amurg, în seara zilei, în puterea nopții și în întuneric. 10Și iată, o femeie i‐a ieșit înainte îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată; 11bună
de gură și fără astâmpăr; picioarele
nu‐i stau acasă; 12când pe ulițe, când pe drumuri și pândește la toate colțurile. 13Și l‐a apucat și l‐a sărutat și cu fața nerușinată i‐a zis: 14Am daruri de pace la mine; astăzi mi‐am plătit juruințele. 15De aceea ți‐am ieșit înainte să‐ți caut cu tot dinadinsul fața și te‐am găsit! 16Mi‐am împodobit patul cu covoare, cu așternut de pânzeturi
de Egipt; 17mi‐am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18Vino să ne îmbătăm cu iubiri până dimineața, să ne desfătăm cu iubiri. 19Căci gospodarul nu‐i acasă, s‐a dus pe o cale îndelungată, 20a luat punga cu argint în mână, va veni acasă în ziua de lună plină. 21Cu multa ei ademenire
l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu
lingușirea buzelor ei. 22El a mers deodată după ea, cum merge boul la junghiere sau ca butucii pentru pedepsirea nebunului; 23până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea
în laț și nu știe că este în joc viața ei. 24Și acum, fiilor, ascultați‐mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele. 25Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu te rătăcești în cărările ei. 26Căci a doborât pe mulți răniți și
toți cei uciși de ea au fost o mare oștire. 27Casa
ei este calea spre Șeol, coborând la cămările morții.
Strigarea înțelepciunii
81Oare nu strigă înțelepciunea
și nu face priceperea să i se audă glasul? 2Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii, 3strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși: 4Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor! 5Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima! 6Ascultați, căci voi vorbi lucruri
mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte. 7Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele. 9Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință. 10Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales! 11Căci
119.1274.5,7
înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea. 12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare. 13Frica
de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria
și semeția, și calea rea și gura
înșelătoare. 14Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu
am puterea. 15Prin
mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate. 16Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului. 17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc și
cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi. 18La mine este averea
și cinstea, bunuri statornice și dreptatea. 19Rodul
meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales. 20Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății; 21ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.
Obârșia înțelepciunii
22Domnul
m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult. 23Din veșnicie am fost
unsă, din început, înainte de a fi pământul. 24Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25Mai înainte
de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută, 26când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii. 27Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, 28când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului, 29când
104.9Ier. 5.22
punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile
pământului: 30atunci eram
lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea
sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale. 31Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea
mea era în copiii oamenilor. 32Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice
128.1,2Lc. 11.28
de cei ce păzesc căile mele! 33Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați. 34Ferice
de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. 35Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința
Domnului. 36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău
sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Strigarea prietenoasă a înțelepciunii
91Înțelepciunea și‐a zidit
casa, a tăiat cei șapte stâlpi ai ei; 2și‐a junghiat
junghierea; și‐a amestecat
vinul și și‐a întins masa. 3Și‐a
trimis slujnicele; ea
strigă pe
cele mai înalte locuri ale cetății: 4Oricine
e prost să se abată încoace! Celui fără pricepere îi zice: 5Veniți
, mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l‐am amestecat. 6Lăsați prostia și trăiți, și mergeți pe calea priceperii. 7Cel ce dojenește pe batjocoritor își dobândește rușine; și cel ce mustră pe cel rău, își dobândește o pată. 8Nu
mustra pe batjocoritor, ca să nu te urască. Mustră
pe cel înțelept și te va iubi. 9Dă învățătură celui înțelept și se va face și mai înțelept; învață pe cel drept și
va adăuga învățătura. 10Frica Domnului este începutul
înțelepciunii și cunoștința Celui Sfânt este pricepere. 11Căci prin
mine zilele ți se vor înmulți și ți se vor adăuga ani de viață. 12Dacă
ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; și dacă ești batjocoritor singur vei suferi. 13Femeia
nebună este bună de gură, ea este proastă și nu știe nimic. 14Ea se așază la intrarea casei sale, pe scaun, în locurile înalte
ale cetății, 15ca să cheme pe trecătorii de pe drum care merg drept pe căile lor: 16Cine
este prost să se abată încoace! Și celui ce este lipsit de pricepere îi zice: 17Dulci
sunt apele furate și pâinea tăinuită este plăcută! 18Și el nu știe că acolo sunt umbrele morții
, oaspeții ei sunt în adâncurile Șeolului.
