Strigarea înțelepciunii
81Oare nu strigă înțelepciunea
și nu face priceperea să i se audă glasul? 2Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii, 3strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși: 4Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor! 5Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima! 6Ascultați, căci voi vorbi lucruri
mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte. 7Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele. 9Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință. 10Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales! 11Căci
119.1274.5,7
înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea. 12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare. 13Frica
de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria
și semeția, și calea rea și gura
înșelătoare. 14Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu
am puterea. 15Prin
mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate. 16Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului. 17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc și
cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi. 18La mine este averea
și cinstea, bunuri statornice și dreptatea. 19Rodul
meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales. 20Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății; 21ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.
Obârșia înțelepciunii
22Domnul
m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult. 23Din veșnicie am fost
unsă, din început, înainte de a fi pământul. 24Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25Mai înainte
de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută, 26când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii. 27Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, 28când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului, 29când
104.9Ier. 5.22
punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile
pământului: 30atunci eram
lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea
sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale. 31Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea
mea era în copiii oamenilor. 32Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice
128.1,2Lc. 11.28
de cei ce păzesc căile mele! 33Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați. 34Ferice
de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. 35Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința
Domnului. 36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău
sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.