Strigarea înțelepciunii
81Oare nu strigă înțelepciunea
și nu face priceperea să i se audă glasul? 2Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii, 3strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși: 4Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor! 5Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima! 6Ascultați, căci voi vorbi lucruri
mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte. 7Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele. 9Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință. 10Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales! 11Căci
119.1274.5,7
înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea. 12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare. 13Frica
de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria
și semeția, și calea rea și gura
înșelătoare. 14Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu
am puterea. 15Prin
mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate. 16Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului. 17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc și
cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi. 18La mine este averea
și cinstea, bunuri statornice și dreptatea. 19Rodul
meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales. 20Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății; 21ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.
Obârșia înțelepciunii
22Domnul
m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult. 23Din veșnicie am fost
unsă, din început, înainte de a fi pământul. 24Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25Mai înainte
de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută, 26când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii. 27Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, 28când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului, 29când
104.9Ier. 5.22
punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile
pământului: 30atunci eram
lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea
sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale. 31Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea
mea era în copiii oamenilor. 32Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice
128.1,2Lc. 11.28
de cei ce păzesc căile mele! 33Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați. 34Ferice
de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. 35Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința
Domnului. 36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău
sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Strigarea prietenoasă a înțelepciunii
91Înțelepciunea și‐a zidit
casa, a tăiat cei șapte stâlpi ai ei; 2și‐a junghiat
junghierea; și‐a amestecat
vinul și și‐a întins masa. 3Și‐a
trimis slujnicele; ea
strigă pe
cele mai înalte locuri ale cetății: 4Oricine
e prost să se abată încoace! Celui fără pricepere îi zice: 5Veniți
, mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l‐am amestecat. 6Lăsați prostia și trăiți, și mergeți pe calea priceperii. 7Cel ce dojenește pe batjocoritor își dobândește rușine; și cel ce mustră pe cel rău, își dobândește o pată. 8Nu
mustra pe batjocoritor, ca să nu te urască. Mustră
pe cel înțelept și te va iubi. 9Dă învățătură celui înțelept și se va face și mai înțelept; învață pe cel drept și
va adăuga învățătura. 10Frica Domnului este începutul
înțelepciunii și cunoștința Celui Sfânt este pricepere. 11Căci prin
mine zilele ți se vor înmulți și ți se vor adăuga ani de viață. 12Dacă
ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; și dacă ești batjocoritor singur vei suferi. 13Femeia
nebună este bună de gură, ea este proastă și nu știe nimic. 14Ea se așază la intrarea casei sale, pe scaun, în locurile înalte
ale cetății, 15ca să cheme pe trecătorii de pe drum care merg drept pe căile lor: 16Cine
este prost să se abată încoace! Și celui ce este lipsit de pricepere îi zice: 17Dulci
sunt apele furate și pâinea tăinuită este plăcută! 18Și el nu știe că acolo sunt umbrele morții
, oaspeții ei sunt în adâncurile Șeolului.
Binecuvântarea dreptății, blestemul păcatului
Proverbele lui Solomon
101Un fiu
înțelept face veselia tatălui, dar fiul nebun este apăsarea mamei sale. 2Visteriile răutății nimic nu
folosesc, dar
dreptatea izbăvește de la moarte. 3Domnul
34.9,10
37.25
nu va lăsa să flămânzească sufletul celui drept, dar leapădă pofta celor răi. 4Cine lucrează cu mâna
leneșă, sărăcește. Dar
mâna celor harnici îmbogățește. 5Cine adună vara este un fiu înțelept, dar cel ce doarme la secerat este un fiu
aducător de rușine. 6Pe capul celui drept sunt binecuvântări, dar gura
celor răi acoperă asuprire. 7Pomenirea
112.6Ecl. 8.10
dreptului va fi spre binecuvântare, dar numele celor răi va putrezi. 8Cel cu inima înțeleaptă primește porunci, dar
cel nebun cu buzele va cădea. 9Cel ce
umblă în neprihănire, umblă la adăpost, dar cel ce își sucește căile, va fi cunoscut. 10Cel ce
face cu ochiul aduce mâhnire, dar
cel nebun cu buzele va cădea. 11Gura dreptului
este un izvor de viață, dar gura
celor răi acoperă asuprirea. 12Ura stârnește certuri, dar iubirea
acoperă toate abaterile. 13Înțelepciunea se găsește pe buzele celui cuminte, dar nuiaua
este pentru spinarea celui lipsit de minte. 14Înțelepții păstrează cunoștința, dar gura
nebunului este o pieire amenințătoare. 15Averea
bogatului este cetatea sa cea tare; pieirea săracilor este sărăcia lor. 16Osteneala dreptului duce la viață, iar câștigul celui rău la păcat. 17Păzirea învățăturii este calea către viață, dar cel ce părăsește mustrarea se rătăcește. 18Cel ce tăinuește ura are buze mincinoase și cel ce
răspândește vorbirea de rău este nebun. 19În mulțimea
vorbelor nu lipsește greșeală; dar
cel ce‐și stăpânește buzele lucrează înțelepțește. 20Limba celui drept este ca argintul ales, inima celor răi este puțin lucru. 21Buzele dreptului pasc pe mulți, dar nebunii mor din lipsă de minte. 22Binecuvântarea
26.12Ps. 37.22
Domnului îmbogățește și el n‐adaugă nici o durere la ea. 23Pentru nebun este
un joc să facă răutate; și așa este înțelepciunea pentru un om cu pricepere. 24De
ce se teme cel rău i se va întâmpla, dar dorința drepților
va fi împlinită. 25Cum trece vârtejul așa
nu mai este cel rău; dar cel
16.18
drept este o temelie de veci. 26Ca oțetul pentru dinți și fumul pentru ochi, așa este leneșul pentru cei ce‐l trimit. 27
Frica Domnului adaugă zilele, dar anii
22.16Ps. 55.23Ecl. 7.17
celor răi vor fi scurtați. 28Nădejdea
11.20Ps. 112.10
drepților este bucurie, dar
37.20
așteptarea celor răi se va pierde. 29Calea Domnului, este o întăritură pentru cel fără prihană, dar este pieire pentru lucrătorii nelegiuirii. 30Dreptul
125.1
niciodată nu se va clătina, dar cei răi nu vor locui în țară. 31Gura
dreptului scoate înțelepciune, dar limba îndărătnică va fi tăiată. 32Buzele celui drept cunosc ce este plăcut, dar gura celor răi este îndărătnicie.
