Cântare de mulțumire pentru dreptatea lui Dumnezeu
Către mai marele muzicii. Pe Mutlaben. Un psalm al lui David
91Voi lăuda pe Domnul cu toată inima mea; voi spune toate lucrările tale minunate.
2Mă voi bucura
și mă voi veseli în tine; voi cânta laudă numelui tău
83.18
, Preaînalte,
3Când se vor da înapoi vrăjmașii mei, se vor poticni și vor fi pierduți înaintea feței tale.
4Căci tu mi‐ai apărat dreptul și pricina mea. Tu șezi pe scaunul de domnie ca judecător drept.
5Ai mustrat popoarele, ai pierdut pe cei răi, le‐ai șters
numele în veci de veci.
6O, vrăjmașule, pustiirile s‐au sfârșit în veac. Tu ai dărâmat cetățile lor, până și pomenirea li s‐a pierdut.
7Dar Domnul
șade pe scaunul de domnie în veac. El și‐a pus scaunul său de domnie pentru judecată
8și va judeca lumea
98.9
cu dreptate, va face judecată popoarelor cu neprihănire.
9Și Domnul
37.39
46.1
91.2
va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.
10Și cei ce cunosc
numele tău se vor încrede în tine; căci nu părăsești pe cei ce te caută, Doamne!
11Cântați laude Domnului care locuiește în Sion; spuneți
între popoare faptele sale!
12Căci el, care face cercetare
pentru sânge, își aduce aminte de ei; nu uită strigarea celor săraci.
13Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:
14ca să spun toată lauda ta în porțile fiicei Sionului. Mă voi bucura
20.5
35.9
în mântuirea ta.
15Neamurile
35.8
57.6
94.23Prov. 5.22
22.8
26.27
s‐au cufundat în groapa pe care au făcut‐o; piciorul lor s‐a prins în cursa pe care au ascuns‐o.
16Domnul s‐a făcut
14.4,10
31
cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion)
92.3
, (Sela.)
17Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile
care uită pe Dumnezeu.
18Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna
: nădejdea
24.14
celor săraci nu va fi pierdută în veac.
19Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.
20Pune frică în ei, Doamne! ca să știe neamurile că sunt oameni! (Sela.)
Rugăciune pentru răsturnarea celor răi
101De ce, Doamne, stai departe? De ce te ascunzi în vremuri de strâmtorare?
2Cel rău în mândria sa urmărește aprig pe cel sărac. Ei vor fi prinși
9.15,16Prov. 5.22
în cursele pe care le‐au urzit!
3Căci cel rău se fălește
cu dorința sufletului său și binecuvântă pe cel lacom
, el disprețuiește pe Domnul.
4Cel rău în trufia feței lui zice: El nu
cercetează. Toate gândurile
53.1
lui sunt: Nu este Dumnezeu.
5Căile lui izbândesc în orice vreme; judecățile
tale sunt prea înalte ca să fie înaintea lui. Cât despre toți potrivnicii lui, el suflă
împotriva lor.
6El zice
în inima sa: Nu voi fi clătinat: din neam în neam
nu voi fi în nenorocire.
7Gura
lui este plină de blestem și de înșelăciune și de apăsare; sub limba
lui este răutate și nelegiuire.
8El șade în locuri de pândă prin sate, ucide pe cel nevinovat în locuri
dosnice. Ochii lui pândesc
pe cel fără ajutor.
9Stă
la pândă în loc dosnic ca un leu în culcușul lui. Pândește ca să prindă pe cel sărac. Prinde pe cel sărac trăgându‐l în cursa sa.
10Se tupilează, se pleacă și cei fără ajutor cad sub cele tari ale lui.
11El zice în inima sa: Dumnezeu a dat; își ascunde
94.7Ezec. 8.12
9.9
fața, nu va vedea niciodată.
12Scoală‐te, Doamne! Dumnezeule, ridică‐ți
mâna! Nu uita pe cei săraci.
13Pentru ce defaimă cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima sa: Tu nu vei cerceta.
14Tu ai văzut, căci privești nenorocirea și necazul ca să le iei în mâna ta. Ție ți se încredințează
cel fără ajutor: Tu ai fost ajutorul orfanului
.
15Sfărâmă
brațul celui rău și cât pentru cel rău, cercetează răutatea lui până nu vei găsi niciuna.
16Domnul
145.13
146.10Ier. 10.10Plâng. 5.19Dan. 4.34
6.261 Tim. 1.17
este Împărat în veci de veci. Neamurile sunt pierdute din țara sa.
17Doamne! Tu ai auzit dorința celor blânzi; tu le vei pregăti
inima, tu vei face urechea ta să audă:
18ca să faci
judecată celui orfan și celui apăsat, ca să nu mai bage groază omul care este din pământ.
Domnul scăparea și apărarea
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
111În Domnul
îmi pun încrederea: Cum
ziceți sufletului meu: Fugi la munții voștri ca o pasăre?
2Căci iată, cei răi
îndoaie arcul, își pregătesc săgeata
pe coardă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.
3Dacă se surpă
temeliile, ce poate să facă dreptul?
4Domnul
este în templul sfințeniei sale, Domnul are scaunul
23.22Fapte. 7.49Ap. 4.2
lui de domnie în ceruri. Ochii
34.15,16
66.7
săi privesc, pleoapele sale cearcă pe copiii oamenilor.
5Domnul cearcă
pe cel drept, dar pe cel rău și pe cel ce iubește asuprirea, sufletul său îl urăște.
6El va ploua
lațuri peste cei răi; foc și pucioasă și un vânt dogoritor
9.23Ps. 75.8
va fi partea paharului lor.
7Căci Domnul este drept, iubește dreptatea
146.8
. Cei neprihăniți îi vor vedea
34.151 Pet. 3.12
fața.
