Mărturisire de nevinovăție
Un psalm al lui David
1011Voi
cânta îndurarea și judecata; ție, Doamne, îți voi cânta laude.
2Mă voi
purta cu înțelepciune pe o cale desăvârșită: O, când vei veni la mine? — Voi umbla
11.4
în curăția inimii mele înăuntrul casei mele.
3Nu voi pune înaintea ochilor mei niciun lucru al lui Belial; urăsc
lucrul
125.5
celor ce se abat; nu se va lipi de mine.
4Inima îndărătnicită se va depărta de mine, nu voi cunoaște răul
.
5Voi stârpi pe cel ce vorbește de rău într‐ascuns pe aproapele său; nu voi suferi pe
cel ce are ochii mândri și o inimă îngâmfată.
6Ochii mei vor fi peste cei credincioși ai țării, ca ei să locuiască cu mine. Cel ce umblă pe o cale desăvârșită, acela îmi va sluji.
7Cel ce lucrează vicleșug nu va locui înăuntrul casei mele; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei.
8În
fiecare dimineață voi stârpi pe toți cei răi ai țării, ca să nimicesc
pe toți lucrătorii nelegiuirii din cetatea Domnului.
Rugăciune de îndurare pentru sine și pentru Sion
Rugăciunea unui necăjit când este copleșit și își varsă plângerea înaintea Domnului
1021Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină
până la tine.
2Nu‐ți
69.17
ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă‐ți
88.2
urechea spre mine; răspunde‐mi degrabă în ziua când strig.
3Căci
zilele mele pier ca fumul și oasele
mele ard ca un tăciune.
4Inima mea este lovită și veștejită
ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.
5Mi se lipesc oasele
de carne, de glasul geamătului meu.
6Am ajuns
ca un pelican
din pustie, sunt ca huhurezul în locuri pustii.
7Veghez
și sunt ca o vrabie singuratică
pe acoperiș.
8Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea
blestemă pe
mine.
9Căci am mâncat cenușă ca pâine și mi‐am amestecat băutura
80.5
cu lacrimi,
10de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai
azvârlit.
11Zilele mele sunt ca
144.4Ecl. 6.12
o umbră întinsă și mă usuc ca iarba.
12Dar
tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea
ta din neam în neam.
13Tu te vei scula și vei avea milă
de Sion, căci este vremea
să te înduri de el, căci a venit vremea hotărâtă.
14Căci robilor tăi le place de pietrele
sale și se îndură de pulberea lui.
15Și neamurile se vor teme
de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.
16Căci Domnul a zidit Sionul, s‐a arătat în
slava sa.
17El s‐a uitat la
2.8
rugăciunea celui lipsit și n‐a disprețuit rugăciunea lor.
18Aceasta se va scrie
pentru neamul care va veni: și un popor
care va fi făcut va lăuda pe Domnul.
19Căci a privit
33.13,14
de la înălțimea sfântului său locaș; Domnul s‐a uitat din ceruri pe pământ,
20ca
să audă suspinul celui încătușat, ca să dea drumul copiilor morții;
21ca ei să vestească
numele Domnului în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22când se vor aduna împreună popoarele și împărățiile ca să slujească Domnului.
23El mi‐a slăbit puterea pe cale; mi‐a scurtat
zilele.
24Am zis
: Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele. Anii
tăi sunt din neam în neam.
25Ai întemeiat pământul din
2.1Evr. 1.10
vechime și cerurile sunt lucrul mâinilor tale.
26Ele
51.6
65.17
66.22Rom. 8.202 Pet. 3.7,10‐12
vor fi pierdute, dar tu
vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;
27dar tu
ești același și anii tăi nu se vor sfârși.
28Copiii
robilor tăi vor rămâne și sămânța lor se va întări înaintea ta.
Preamărirea îndurării Domnului
Un psalm al lui David
1031Binecuvântă, suflete al meu, pe
Domnul! Și tot ce este înăuntrul meu să binecuvânteze numele cel sfânt al său.
2Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate binefacerile lui:
3cel ce
iartă toate nelegiuirile tale; cel ce vindecă
toate bolile tale;
4cel ce răscumpără
56.13
din groapă viața ta; cel ce te încununează
cu milă și îndurări;
5cel ce umple de bunătăți bătrâneța ta și tinerețea ta se
înnoiește ca vulturul.
6Domnul face dreptăți
și judecăți tuturor celor apăsați.
7El a făcut
cunoscute căile sale lui Moise, faptele sale copiilor lui Israel.
8Domnul este îndurător
și milostiv; încet la mânie și plin de îndurare.
9El nu
va mustra în veac; nici nu‐și va ține mânia în veac.
10Nu ne‐a făcut după
păcatele noastre, nici nu ne‐a răsplătit după nelegiuirile noastre.
11Căci
pe cât sunt de înalte cerurile peste pământ așa s‐a înălțat îndurarea lui față de cei ce se tem de el.
12Pe cât este de departe răsăritul de apus așa a depărtat
el de la noi abaterile noastre.
13Cum
are milă tatăl de copiii săi așa are milă Domnul de cei ce se tem de el.
14Căci cunoaște întocmirea noastră; își aduce
aminte că suntem țărână
.
15Omul — zilele
lui sunt ca iarba; înflorește ca
floarea câmpului.
16Căci trece vântul peste ea și s‐a dus și locul
20.9
său n‐o mai cunoaște.
17Dar îndurarea Domnului este din veci și în veci peste cei ce se tem de el și dreptatea lui peste
copiii copiilor,
18pentru
cei ce păzesc legământul său și își aduc aminte de poruncile lui ca să le facă.
19Domnul și‐a întărit în ceruri scaunul său de domnie
și împărăția sa domnește
peste toate.
20Binecuvântați
pe Domnul, voi, îngerii săi, care sunteți tari în putere, care faceți
cuvântul lui, ascultând de glasul cuvântului său!
21Binecuvântați
pe Domnul, toate oștirile lui, slujitorii lui, care faceți
voia lui!
22Binecuvântați
pe Domnul toate lucrările lui, în toate locurile stăpânirii lui! Binecuvântă
, suflete al meu, pe Domnul!