Rugăciune de îndurare pentru sine și pentru Sion
Rugăciunea unui necăjit când este copleșit și își varsă plângerea înaintea Domnului
1021Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină
până la tine.
2Nu‐ți
69.17
ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă‐ți
88.2
urechea spre mine; răspunde‐mi degrabă în ziua când strig.
3Căci
zilele mele pier ca fumul și oasele
mele ard ca un tăciune.
4Inima mea este lovită și veștejită
ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.
5Mi se lipesc oasele
de carne, de glasul geamătului meu.
6Am ajuns
ca un pelican
din pustie, sunt ca huhurezul în locuri pustii.
7Veghez
și sunt ca o vrabie singuratică
pe acoperiș.
8Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea
blestemă pe
mine.
9Căci am mâncat cenușă ca pâine și mi‐am amestecat băutura
80.5
cu lacrimi,
10de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai
azvârlit.
11Zilele mele sunt ca
144.4Ecl. 6.12
o umbră întinsă și mă usuc ca iarba.
12Dar
tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea
ta din neam în neam.
13Tu te vei scula și vei avea milă
de Sion, căci este vremea
să te înduri de el, căci a venit vremea hotărâtă.
14Căci robilor tăi le place de pietrele
sale și se îndură de pulberea lui.
15Și neamurile se vor teme
de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.
16Căci Domnul a zidit Sionul, s‐a arătat în
slava sa.
17El s‐a uitat la
2.8
rugăciunea celui lipsit și n‐a disprețuit rugăciunea lor.
18Aceasta se va scrie
pentru neamul care va veni: și un popor
care va fi făcut va lăuda pe Domnul.
19Căci a privit
33.13,14
de la înălțimea sfântului său locaș; Domnul s‐a uitat din ceruri pe pământ,
20ca
să audă suspinul celui încătușat, ca să dea drumul copiilor morții;
21ca ei să vestească
numele Domnului în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22când se vor aduna împreună popoarele și împărățiile ca să slujească Domnului.
23El mi‐a slăbit puterea pe cale; mi‐a scurtat
zilele.
24Am zis
: Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele. Anii
tăi sunt din neam în neam.
25Ai întemeiat pământul din
2.1Evr. 1.10
vechime și cerurile sunt lucrul mâinilor tale.
26Ele
51.6
65.17
66.22Rom. 8.202 Pet. 3.7,10‐12
vor fi pierdute, dar tu
vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;
27dar tu
ești același și anii tăi nu se vor sfârși.
28Copiii
robilor tăi vor rămâne și sămânța lor se va întări înaintea ta.
Preamărirea îndurării Domnului
Un psalm al lui David
1031Binecuvântă, suflete al meu, pe
Domnul! Și tot ce este înăuntrul meu să binecuvânteze numele cel sfânt al său.
2Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate binefacerile lui:
3cel ce
iartă toate nelegiuirile tale; cel ce vindecă
toate bolile tale;
4cel ce răscumpără
56.13
din groapă viața ta; cel ce te încununează
cu milă și îndurări;
5cel ce umple de bunătăți bătrâneța ta și tinerețea ta se
înnoiește ca vulturul.
6Domnul face dreptăți
și judecăți tuturor celor apăsați.
7El a făcut
cunoscute căile sale lui Moise, faptele sale copiilor lui Israel.
8Domnul este îndurător
și milostiv; încet la mânie și plin de îndurare.
9El nu
va mustra în veac; nici nu‐și va ține mânia în veac.
10Nu ne‐a făcut după
păcatele noastre, nici nu ne‐a răsplătit după nelegiuirile noastre.
11Căci
pe cât sunt de înalte cerurile peste pământ așa s‐a înălțat îndurarea lui față de cei ce se tem de el.
12Pe cât este de departe răsăritul de apus așa a depărtat
el de la noi abaterile noastre.
13Cum
are milă tatăl de copiii săi așa are milă Domnul de cei ce se tem de el.
14Căci cunoaște întocmirea noastră; își aduce
aminte că suntem țărână
.
15Omul — zilele
lui sunt ca iarba; înflorește ca
floarea câmpului.
16Căci trece vântul peste ea și s‐a dus și locul
20.9
său n‐o mai cunoaște.
17Dar îndurarea Domnului este din veci și în veci peste cei ce se tem de el și dreptatea lui peste
copiii copiilor,
18pentru
cei ce păzesc legământul său și își aduc aminte de poruncile lui ca să le facă.
19Domnul și‐a întărit în ceruri scaunul său de domnie
și împărăția sa domnește
peste toate.
20Binecuvântați
pe Domnul, voi, îngerii săi, care sunteți tari în putere, care faceți
cuvântul lui, ascultând de glasul cuvântului său!
21Binecuvântați
pe Domnul, toate oștirile lui, slujitorii lui, care faceți
voia lui!
22Binecuvântați
pe Domnul toate lucrările lui, în toate locurile stăpânirii lui! Binecuvântă
, suflete al meu, pe Domnul!
Grija Domnului pentru lucrările sale
1041Binecuvântă, suflete al meu, pe
Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu
ești foarte mare; tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire!
2Cel ce
se învelește cu lumina ca și cu o manta, cel ce întinde
45.12
cerurile ca un covor!
3Cel ce
pune bârnele cămărilor lui în ape; cel ce face norii
carul său; cel ce
umblă pe aripile vântului;
4cel ce face
pe îngerii săi vânturi; și pe slujitorii săi flacări
6.17
de foc.
5A întemeiat
38.4,6Ps. 24.2
136.6Ecl. 1.4
pământul pe picioarele sale; în veac nu se va clătina.
6L‐ai acoperit cu
adâncul ca și cu un veșmânt; apele stăteau peste munți.
7La mustrarea ta au fugit
, la glasul tunetului tău s‐au grăbit să fugă
8(munții
s‐au ridicat, văile s‐au plecat) spre locul
pe care li‐l așezasei tu.
9Ai pus o margine
peste care nu vor trece; nu se vor mai
întoarce ca să acopere pământul.
10El trimite izvoare în văi; ele curg printre munți.
11Ele adapă toate fiarele câmpurilor, măgarii sălbatici își potolesc setea.
12Lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.
13El
adapă munții din cămările sale; pământul se satură
cu rodul
14.22
lucrărilor tale.
14El
3.18
9.3Ps. 147.8
face să încolțească iarbă pentru vită și
verdeață pentru trebuința omului, făcând să iasă pâine
147.9
din pământ,
15și vinul
care veselește inima omului; și face să‐i strălucească fața cu untdelemn și cu pâinea întărește inima omului.
16Copacii Domnului se satură; cedrii Libanului, pe care
i‐a sădit,
17unde își fac păsările cuiburile lor, berzei îi sunt locuință pinii.
18Munții cei înalți sunt pentru țapi sălbatici; stâncile sunt adăpost pentru iepuri
.
19El a făcut
luna pentru vremuri; soarele își
cunoaște apusul.
20Tu faci
întuneric și este noapte în care se mișcă fiarele pădurii.
21Puii
de leu mugesc după pradă și își caută hrana de la Dumnezeu.
22Soarele răsare: se retrag și se culcă în vizuinile lor.
23Omul iese la lucrul
său și la munca sa până seara.
24Doamne! Cât
de multe sunt lucrările tale! Toate le‐ai făcut cu înțelepciune. Plin este pământul de bogățiile tale.
25Marea aceasta întinsă și largă: în ea mișună vietăți fără număr, mici și mari.
26Acolo se plimbă corăbiile și Leviatanul
acela pe care l‐ai întocmit, ca să se joace în ea.
27Toate
145.15
147.9
te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28Le dai, adună; îți deschizi mâna, se satură de bunuri.
29Îți ascunzi fața, se tulbură, le iei
suflarea, pier și se întorc în țărână.
30Trimiți
duhul tău: sunt zidite din nou și înnoiești fața pământului.
31Slava Domnului va fi în veci: Domnul se
va bucura de lucrările sale!
32El privește spre pământ și se
cutremură; atinge
munții și fumegă.
33Voi
146.2
cânta Domnului toată viața mea, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât voi fi.
34Fie‐i plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
35Păcătoșii se vor sfârși
de pe pământ și cei răi nu vor mai fi! Suflete al meu, binecuvântă
pe Domnul! Lăudați pe Domnul!