Grija Domnului pentru lucrările sale
1041Binecuvântă, suflete al meu, pe
Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu
ești foarte mare; tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire!
2Cel ce
se învelește cu lumina ca și cu o manta, cel ce întinde
45.12
cerurile ca un covor!
3Cel ce
pune bârnele cămărilor lui în ape; cel ce face norii
carul său; cel ce
umblă pe aripile vântului;
4cel ce face
pe îngerii săi vânturi; și pe slujitorii săi flacări
6.17
de foc.
5A întemeiat
38.4,6Ps. 24.2
136.6Ecl. 1.4
pământul pe picioarele sale; în veac nu se va clătina.
6L‐ai acoperit cu
adâncul ca și cu un veșmânt; apele stăteau peste munți.
7La mustrarea ta au fugit
, la glasul tunetului tău s‐au grăbit să fugă
8(munții
s‐au ridicat, văile s‐au plecat) spre locul
pe care li‐l așezasei tu.
9Ai pus o margine
peste care nu vor trece; nu se vor mai
întoarce ca să acopere pământul.
10El trimite izvoare în văi; ele curg printre munți.
11Ele adapă toate fiarele câmpurilor, măgarii sălbatici își potolesc setea.
12Lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.
13El
adapă munții din cămările sale; pământul se satură
cu rodul
14.22
lucrărilor tale.
14El
3.18
9.3Ps. 147.8
face să încolțească iarbă pentru vită și
verdeață pentru trebuința omului, făcând să iasă pâine
147.9
din pământ,
15și vinul
care veselește inima omului; și face să‐i strălucească fața cu untdelemn și cu pâinea întărește inima omului.
16Copacii Domnului se satură; cedrii Libanului, pe care
i‐a sădit,
17unde își fac păsările cuiburile lor, berzei îi sunt locuință pinii.
18Munții cei înalți sunt pentru țapi sălbatici; stâncile sunt adăpost pentru iepuri
.
19El a făcut
luna pentru vremuri; soarele își
cunoaște apusul.
20Tu faci
întuneric și este noapte în care se mișcă fiarele pădurii.
21Puii
de leu mugesc după pradă și își caută hrana de la Dumnezeu.
22Soarele răsare: se retrag și se culcă în vizuinile lor.
23Omul iese la lucrul
său și la munca sa până seara.
24Doamne! Cât
de multe sunt lucrările tale! Toate le‐ai făcut cu înțelepciune. Plin este pământul de bogățiile tale.
25Marea aceasta întinsă și largă: în ea mișună vietăți fără număr, mici și mari.
26Acolo se plimbă corăbiile și Leviatanul
acela pe care l‐ai întocmit, ca să se joace în ea.
27Toate
145.15
147.9
te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28Le dai, adună; îți deschizi mâna, se satură de bunuri.
29Îți ascunzi fața, se tulbură, le iei
suflarea, pier și se întorc în țărână.
30Trimiți
duhul tău: sunt zidite din nou și înnoiești fața pământului.
31Slava Domnului va fi în veci: Domnul se
va bucura de lucrările sale!
32El privește spre pământ și se
cutremură; atinge
munții și fumegă.
33Voi
146.2
cânta Domnului toată viața mea, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât voi fi.
34Fie‐i plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
35Păcătoșii se vor sfârși
de pe pământ și cei răi nu vor mai fi! Suflete al meu, binecuvântă
pe Domnul! Lăudați pe Domnul!