Răzvrătirile lui Israel și izbăvirile Domnului
1061
Lăudați pe Domnul! Mulțumiți
118.1
136.1
Domnului, căci este bun, căci îndurarea lui ține în veac!
2Cine
poate spune faptele cele puternice ale Domnului, sau să facă să răsune toată lauda sa?
3Ferice de cei ce țin judecata și de cel ce face dreptate
în toată
vremea.
4Adu‐ți
aminte de mine, Doamne, în bunăvoința ta față de poporul tău. Cercetează‐mă cu mântuirea ta,
5ca să văd fericirea aleșilor tăi, să mă bucur de bucuria neamului tău și să mă laud cu moștenirea ta!
6Noi am păcătuit
cu părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am lucrat cu răutate.
7Părinții noștri n‐au înțeles lucrurile tale minunate în Egipt; nu și‐au adus aminte de mulțimea îndurărilor tale, ci s‐au
răsculat la mare, la Marea Roșie.
8Totuși el i‐a mântuit pentru numele
său, ca
să facă cunoscut puterea sa.
9Și a mustrat
Marea Roșie și a secat; și i‐a trecut
prin adâncuri ca printr‐un pustiu.
10Și i‐a mântuit
din mâna celui ce‐i ura și i‐a răscumpărat din mâna vrăjmașului.
11Și apele
15.5
au acoperit pe potrivnicii lor; niciunul din ei n‐a rămas.
12Atunci
15.1
au crezut cuvintele sale, au cântat lauda sa.
13Curând
16.2
17.2Ps. 78.18
au uitat faptele sale, n‐au așteptat sfatul său.
14Ci
au poftit cu poftă în pustie și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15Și el
le‐a dat cererea lor, dar a trimis
uscăciune în sufletul lor.
16Au pizmuit
pe Moise în tabără și pe Aaron, sfântul Domnului.
17Pământul
s‐a deschis și a înghițit pe Datan și a acoperit ceata lui Abiram.
18Și s‐a aprins un foc
în ceata lor și flacări au mistuit pe cei răi.
19Au făcut un
vițel în Horeb și s‐au închinat la un chip turnat.
20Și au schimbat
slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.
21Au uitat
pe Dumnezeu, Mântuitorul lor care făcuse lucruri mari în Egipt,
22lucrări minunate în țara
105.23,27
lui Ham, și lucruri înfricoșate la Marea Roșie.
23Și a zis că‐i va stârpi dacă n‐ar fi stat
10.10Ezec. 20.13
Moise, alesul său, la spărtură înaintea lui, ca
22.30
să abată mânia lui să nu‐i stârpească.
24Și au disprețuit țara
cea plăcută, n‐au
crezut în cuvântul său;
25ci
au cârtit în corturile lor și n‐au ascultat de glasul Domnului.
26Și
el și‐a ridicat
mâna la ei, că‐i va face să cadă în pustie
27și că
va face să cadă sămânța lor între neamuri și‐i va risipi prin țări.
28Și
16Deut. 4.3
32.17Osea 9.10Ap. 2.14
s‐au alipit de Baal‐Peor și au mâncat jertfele morților.
29Și l‐au întărâtat prin faptele lor și a izbucnit o rană peste ei.
30Atunci
Fineas s‐a sculat și a făcut judecată și rana a fost oprită.
31Și aceasta
i s‐a socotit spre dreptate din neam în neam până în veci.
32
L‐au ațâțat la mânie la apele Meriba și a fost rău de ei și
3.26
de Moise din pricina lor.
33Căci
i‐au ațâțat duhul și el a vorbit nesocotit cu buzele.
34N‐au
stârpit popoarele
cum le zisese Domnul;
35ci
3.5,6Is. 2.61 Cor. 5.6
s‐au amestecat cu neamurile și au învățat faptele lor;
36și au
3.6,7
slujit idolilor lor și ei
le‐au fost o cursă.
37Și au
20.26
jertfit dracilor
pe fiii lor și pe fetele lor.
38Și au vărsat sânge nevinovat: sângele fiilor și al fetelor lor; i‐au jertfit idolilor Canaanului și țara
a fost pângărită cu sânge.
39Și s‐au întinat
prin faptele lor și au curvit
prin apucăturile lor.
40Și mânia Domnului s‐a aprins
împotriva poporului său și a urât moștenirea
sa.
41Și i‐a dat
în mâna neamurilor și cei ce‐i urau au domnit peste ei.
42Și vrăjmașii lor i‐au apăsat și au fost supuși sub mâna lor.
43De
multe ori i‐a scăpat; dar l‐au întărâtat prin sfatul lor și au fost apăsați prin nelegiuirea lor.
44Dar el a privit la nevoia lor, când a auzit
4.3
6.7
10.10Neem. 9.27
strigătul lor.
45Și și‐a
adus aminte de legământul său pentru ei și s‐a
căit, după
69.16Is. 63.7Plâng. 3.32
mulțimea îndurărilor sale.
46Și i‐a
făcut să afle milă înaintea tuturor celor ce‐i luaseră prinși.
47Mântuiește‐ne
, Doamne, Dumnezeul nostru, și adună‐ne dintre neamuri, ca să mulțumim sfântului tău nume, ca să ne fălim cu lauda ta.
48Binecuvântat
să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veci în veci! Și tot poporul să zică: Amin! Lăudați pe Domnul!
CARTEA A CINCEA
Domnul izbăvește pe oameni din felurite nevoi
1071Mulțumiți
118.1
136.1
Domnului, căci este bun
, căci în veac ține îndurarea lui!
2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe
care i‐a răscumpărat din
31.8,10Ezec. 39.27,28
mâna potrivnicului;
3și i‐a adunat din țări, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.
4Au rătăcit în pustie
pe o cale neumblată, n‐au găsit nicio
cetate de locuit.
5Flămânzi și însetați, sufletul li se sfârșea în ei.
6Atunci
au strigat către Domnul în nevoia lor și el i‐a scăpat din strâmtorările lor.
7Și i‐a dus pe o cale
dreaptă ca să meargă la o cetate de locuit.
8O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
9Căci a săturat
sufletul însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10Cei ce ședeau
în întuneric și în umbra morții, încătușați
în apăsare și fier,
11pentru că se
împotriviseră cuvintelor lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul
119.24Lc. 7.30Fapte. 20.27
Celui Preaînalt…
12și el le‐a plecat inima prin muncă; au căzut și nu era
cine să le ajute.
13Atunci
au strigat către Domnul în nevoia lor și i‐a mântuit din strâmtorările lor.
14I‐a scos
146.7Fapte. 12.716.26
din întuneric și din umbra morții și le‐a rupt lanțurile.
15O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
16Căci el a sfărâmat
porțile de aramă și a tăiat în două zăvoarele de fier.
17Nebunii sunt apăsați pentru
calea abaterii lor și pentru nelegiuirile lor.
18Sufletul
lor urăște orice mâncare și se apropie
88.3
de porțile morții.
19Atunci
ei strigă către Domnul în nevoia lor și‐i mântuiește din strâmtorările lor.
20Trimite
cuvântul său și‐i vindecă
103.3
și‐i scapă
49.15
56.13
103.4
din gropile lor.
21O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
22Și să
116.17Evr. 13.15
jertfească jertfe de mulțumire și să
73.28
118.17
vestească faptele lui cu cântare de bucurie.
23Cei ce se pogoară în corăbii pe mare, care fac negoț în ape mari,
24aceștia văd faptele Domnului și minunile lui în adânc.
25Căci el vorbește și
se ridică vântul furtunos care înalță valurile ei.
26Se ridică la ceruri, se pogoară în adâncuri; li se topește sufletul
119.28Naum 2.10
în nevoie.
27Se clatină și șovăiesc ca un om beat și toată înțelepciunea lor este înghițită.
28Atunci
strigă către Domnul în nevoia lor și‐i scoate din strâmtorările lor.
29El preface
furtuna în liniște și valurile se alină,
30și ei se bucură că s‐au liniștit. Și el îi aduce la limanul lor dorit.
31O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
32Să‐l înalțe în
111.1
obștea poporului și să‐l laude pe scaunul celor bătrâni.
33El preface
râurile în pustie și izvoarele de apă în uscăciune;
34un pământ
14.3
19.25
roditor, în șes de sare, pentru răutatea locuitorilor lui.
35El preface
pustia în baltă de apă și pământul uscat în izvoare de apă.
36Și acolo pune să locuiască pe cei flămânzi și ei întemeiază o cetate de locuit.
37Și seamănă câmpii și sădesc vii, care le aduc rod ca venit.
38Și el
17.16,20
îi binecuvântă și se înmulțesc mult și nu lasă să li se împuțineze
vitele…
39Și sunt împuținați
și încovoiați prin apăsare, necaz și întristare:
40El
varsă dispreț asupra mai marilor și îi face să rătăcească în pustia fără căi.
41Dar
el ridică pe cel nevoiaș din apăsare, și‐i face
familii ca turme.
42Cei
58.10
drepți vor vedea și se vor bucura și orice nelegiuire
își va închide gura.
43Oricine
este înțelept să ia seama la aceste lucuri și să priceapă îndurările Domnului.
Laudă lui Dumnezeu și cerere de izbândă
O cântare, un psalm al lui David
1081Inima mea este gata
, Dumnezeule! Voi cânta, da, voi cânta laude, cu slava mea.
2Deșteaptă‐te
, psalteriu și harfă! Voi deștepta zorile.
3Îți voi aduce mulțumire între popoare, Doamne! Îți voi cânta laude între neamuri,
4căci îndurarea ta este mare, mai presus de ceruri și adevărul tău ajunge până la nori.
5Fii înălțat
peste ceruri, Dumnezeule, și slava ta peste tot pământul.
6Ca
iubiții tăi să fie izbăviți, mântuiește cu dreapta ta și răspunde‐ne.
7Dumnezeu a vorbit în sfințenia sa; mă voi bucura; voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
8Al meu este Galaadul, al meu Manase; și Efraim este apărarea capului meu; Iuda
este legiuitorul meu.
9Moabul este ligheanul meu, asupra Edomului îmi voi arunca încălțămintea, asupra Filistiei voi chiui.
10Cine
mă va aduce la cetatea cea tare? Cine mă va duce până la Edom?
11Oare nu tu, Dumnezeule, care ne‐ai lepădat și nu ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12Dă‐ne ajutor împotriva potrivnicului, căci mântuirea omului este zadarnică.
13Cu
Dumnezeu vom lucra fapte mărețe și el va călca în picioare pe potrivnicii noștri.