Mai marelui muzicii. Pe Șeminit. Un psalm al lui David
121Mântuiește, Doamne, căci se duce omul cuvios
, căci cei credincioși se sfârșesc dintre copiii oamenilor.
2Ei vorbesc neadevăr
fiecare cu semenul său: vorbesc cu buză lingușitoare
62.4Ier. 9.8Rom. 16.18
și cu inimă fățarnică.
3Domnul va stârpi toate buzele lingușitoare, limba care vorbește lucruri mari
,
4care au zis: Vom birui cu limba noastră; buzele noastre sunt cu noi: cine ne este domn?
5Pentru apăsarea săracilor, pentru suspinul celor nevoiași, acum mă voi scula
, zice Domnul, voi pune la adăpost pe cel la care se umflă
ei.
6Cuvintele Domnului sunt cuvinte
19.8
119.140Prov. 30.5
curate, argint curățit în cuptor de pământ, curățit de șapte ori.
7Tu, Doamne, îi vei păzi, îi vei apăra de neamul acesta în veac.
8Cei răi umblă pretutindeni când este înălțată mișelia între copiii oamenilor.