O cântare a treptelor. A lui David
1241Dacă n‐ar fi fost Domnul pentru noi, oh, să zică
Israel,
2dacă n‐ar fi fost Domnul pentru noi, când s‐au sculat oamenii împotriva noastră,
3atunci ne‐ar
57.3Prov. 1.12
fi înghițit de vii, în aprinderea mâniei lor împotriva noastră.
4Atunci apele ne‐ar fi copleșit, râul ar fi trecut peste sufletul nostru.
5Atunci apele umflate ar fi trecut peste sufletul nostru.
6Binecuvântat fie Domnul, care nu ne‐a dat pradă dinților lor!
7Sufletul nostru a scăpat ca
o pasăre din lațul păsărarilor; lațul s‐a rupt și noi am scăpat.
8Ajutorul
nostru este în numele Domnului, care
a făcut cerurile și pământul.
O cântare a treptelor
1251Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion care nu se clatină; el stă în veac.
2Cum sunt munții în jurul Ierusalimului, așa este Domnul în jurul poporului său, de acum și până în veac.
3Căci toiagul
răutății nu se va odihni pe sorțul celor drepți, ca cei drepți să nu‐și întindă mâinile la nelegiuire.
4Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți în inimile lor!
5Iar pe cei ce se abat la căile
lor sucite, Domnul îi va face să meargă cu lucrătorii nelegiuirii. Pace
fie peste Israel!
O cântare a treptelor
1261Când a întors Domnul robia Sionului, eram ca
cei ce visează.
2Atunci gura
ne era plină de râs și limba de bucurie. Atunci se zicea între neamuri: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!
3Domnul a făcut lucruri mari pentru noi: de aceea suntem veseli.
4Întoarce, Doamne, robia noastră ca pâraiele în țara de miazăzi.
5Cei ce
seamănă cu lacrimi, vor secera cu bucurie.
6Cel ce se duce plângând pe calea sa, ducând sămânța de semănat, se va întoarce fără îndoială cu bucurie, purtându‐și snopii.