Atotputința lui Dumnezeu, neputința idolilor
1351Lăudați pe Domnul! Lăudați numele Domnului! Lăudați‐l
134.1
, voi, robii Domnului,
2voi care
stați în casa Domnului, în curțile
96.8
116.19
casei Dumnezeului nostru!
3Lăudați pe Domnul, căci Domnul este bun
, cântați laude numelui său; căci
este plăcut.
4Căci Domnul și‐a ales pe Iacov
10.15
și pe Israel de stăpânire a sa.
5Căci știu că Domnul este mare
97.9
și că Domnul nostru este mai presus de toți dumnezeii.
6Orice
i‐a plăcut, Domnul a făcut în ceruri și pe pământ, în mări și în toate adâncurile;
7El
51.16
face să se suie aburii de pe marginile pământului; el
38.24Zah. 10.1
face fulgerele pentru ploaie; el scoate vântul din vistieriile
sale.
8El
136.10
a bătut pe întâii născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc;
9a trimis
8
9
10
14
semne și minuni în mijlocul tău, Egiptule, împotriva
lui Faraon și împotriva tuturor slujitorilor săi.
10El a
bătut neamuri multe și a ucis împărați puternici:
11pe Sihon, împăratul amoriților și pe Og, împăratul Basanului, și pe toate împărățiile
Canaanului,
12și
136.21,22
a dat țara lor de moștenire, de moștenire lui Israel, poporul său.
13Doamne, numele
tău ține în veac; Doamne, pomenirea ta din neam în neam.
14Căci
Domnul va judeca pe poporul său și se va căi pentru robii săi.
15Idolii
neamurilor sunt argint și aur, lucrul mâinilor oamenilor.
16Au gură și nu vorbesc; au ochi și nu văd;
17au urechi și nu aud și nicio suflare nu este în gura lor.
18Cei ce‐i fac sunt ca ei, oricine se încrede în ei.
19Casă a lui Israel, binecuvântați
pe Domnul! Casă a lui Aaron, binecuvântați pe Domnul!
20Casă a lui Levi, binecuvântați pe Domnul! Cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul!
21Binecuvântat fie Domnul din
Sion, care locuiește în Ierusalim. Lăudați pe Domnul!
Preamărirea bunătății Domnului către Israel
1361Lăudați
107.1
118.1
pe Domnul, căci
este bun; căci în veac ține îndurarea lui!
2Lăudați pe Dumnezeul
dumnezeilor, căci în veac ține îndurarea lui!
3Lăudați pe Domnul domnilor, căci în veac ține îndurarea lui!
4Pe cel ce
singur face minuni mari, căci în veac ține îndurarea lui!
5Pe cel ce
a făcut cerurile cu înțelepciune, căci în veac ține îndurarea lui!
6Pe cel ce
a întins pământul peste ape, căci în veac ține îndurarea lui!
7Pe cel ce
a făcut luminătorii cei mari, căci în veac ține îndurarea lui!
8Soarele
ca să stăpânească ziua, căci în veac ține îndurarea lui!
9Luna și stelele ca să stăpânească noaptea, căci în veac ține îndurarea lui!
10Pe cel ce
a bătut Egiptul în întâii născuți ai săi, căci în veac ține îndurarea lui!
11Și
13.3,17
a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ține îndurarea lui!
12Cu
mână tare și cu braț întins, căci în veac ține îndurarea lui!
13Pe cel ce
a împărțit Marea Roșie în două, căci în veac ține îndurarea lui!
14Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ține îndurarea lui!
15Și
a scuturat pe Faraon și oștirea lui în Marea Roșie, căci în veac ține îndurarea lui!
16Pe cel ce
15.22Deut. 8.15
a povățuit pe poporul său prin pustie, căci în veac ține îndurarea lui!
17Pe cel ce
a bătut împărați mari, căci în veac ține îndurarea lui!
18Și
a ucis împărați măreți, căci în veac ține îndurarea lui!
19Pe
Sihon, împăratul amoriților, căci în veac ține îndurarea lui!
20Pe Og
, împăratul Basanului, căci în veac ține îndurarea lui!
21Și
a dat țara lor spre moștenire, căci în veac ține îndurarea lui!
22Spre moștenire lui Israel, robul său, căci în veac ține îndurarea lui!
23Pe cel ce și‐a adus
aminte de noi în înjosirea noastră, căci în veac ține îndurarea lui!
24Și ne‐a scăpat de potrivnicii noștri, căci în veac ține îndurarea lui!
25Pe cel ce
145.15
147.9
dă hrană la toată carnea, căci în veac ține îndurarea lui!
26Lăudați pe Domnul cerurilor, căci în veac ține îndurarea lui!
Jeluirea prinșilor din Babilon
1371La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.
2Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.
3Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce
ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —
4Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?
5De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!
6Să mi se lipească limba
de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.
7Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii
Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.
8O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită
50.2
, ferice de cel ce‐ți
va răsplăti ce ne‐ai făcut.
9Ferice de acela care va apuca
pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.