Preamărirea bunătății Domnului către Israel
1361Lăudați
107.1
118.1
pe Domnul, căci
este bun; căci în veac ține îndurarea lui!
2Lăudați pe Dumnezeul
dumnezeilor, căci în veac ține îndurarea lui!
3Lăudați pe Domnul domnilor, căci în veac ține îndurarea lui!
4Pe cel ce
singur face minuni mari, căci în veac ține îndurarea lui!
5Pe cel ce
a făcut cerurile cu înțelepciune, căci în veac ține îndurarea lui!
6Pe cel ce
a întins pământul peste ape, căci în veac ține îndurarea lui!
7Pe cel ce
a făcut luminătorii cei mari, căci în veac ține îndurarea lui!
8Soarele
ca să stăpânească ziua, căci în veac ține îndurarea lui!
9Luna și stelele ca să stăpânească noaptea, căci în veac ține îndurarea lui!
10Pe cel ce
a bătut Egiptul în întâii născuți ai săi, căci în veac ține îndurarea lui!
11Și
13.3,17
a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ține îndurarea lui!
12Cu
mână tare și cu braț întins, căci în veac ține îndurarea lui!
13Pe cel ce
a împărțit Marea Roșie în două, căci în veac ține îndurarea lui!
14Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ține îndurarea lui!
15Și
a scuturat pe Faraon și oștirea lui în Marea Roșie, căci în veac ține îndurarea lui!
16Pe cel ce
15.22Deut. 8.15
a povățuit pe poporul său prin pustie, căci în veac ține îndurarea lui!
17Pe cel ce
a bătut împărați mari, căci în veac ține îndurarea lui!
18Și
a ucis împărați măreți, căci în veac ține îndurarea lui!
19Pe
Sihon, împăratul amoriților, căci în veac ține îndurarea lui!
20Pe Og
, împăratul Basanului, căci în veac ține îndurarea lui!
21Și
a dat țara lor spre moștenire, căci în veac ține îndurarea lui!
22Spre moștenire lui Israel, robul său, căci în veac ține îndurarea lui!
23Pe cel ce și‐a adus
aminte de noi în înjosirea noastră, căci în veac ține îndurarea lui!
24Și ne‐a scăpat de potrivnicii noștri, căci în veac ține îndurarea lui!
25Pe cel ce
145.15
147.9
dă hrană la toată carnea, căci în veac ține îndurarea lui!
26Lăudați pe Domnul cerurilor, căci în veac ține îndurarea lui!
Jeluirea prinșilor din Babilon
1371La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.
2Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.
3Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce
ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —
4Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?
5De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!
6Să mi se lipească limba
de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.
7Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii
Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.
8O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită
50.2
, ferice de cel ce‐ți
va răsplăti ce ne‐ai făcut.
9Ferice de acela care va apuca
pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.
Mulțumire pentru bunăvoința Domnului
Un psalm al lui David
1381Te voi lăuda din toată inima mea; îți voi cânta laude înaintea
dumnezeilor.
2Mă
voi închina
înaintea templului sfințeniei tale și voi lăuda numele tău pentru bunătatea ta și adevărul tău, căci ai mărit
cuvântul tău mai presus de tot numele tău.
3În ziua când am strigat, mi‐ai răspuns; m‐ai îmbărbătat; în sufletul meu era putere.
4Toți
împărații pământului te vor lăuda, Doamne, căci au auzit cuvintele gurii tale;
5și vor cânta căile Domnului, căci slava Domnului este mare.
6Căci Domnul
este înalt, dar caută
spre cel smerit și cunoaște de departe pe cel mândru.
7Chiar
dacă umblu în strâmtorare, tu mă vei însufleți; îți vei întinde mâna împotriva mâniei vrăjmașilor mei și dreapta ta mă va mântui.
8Domnul
va sfârși pentru mine; Doamne, îndurarea ta este în veac; nu
14.15
părăsi lucrările mâinilor tale.