Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
137

Jeluirea prinșilor din Babilon

1371La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.

2Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.

3Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce

137.3
Ps. 79.1
ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —

4Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?

5De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!

6Să mi se lipească limba

137.6
Ezec. 3.26
de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.

7Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii

137.7
Ier. 49.7Plâng. 4.22Ezec. 25.12Obad. 10
Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.

8O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită

137.8
Is. 13.1,647.1Ier. 25.12
50.2
, ferice de cel ce‐ți
137.8
Ier. 50.15,29Ap. 18.6
va răsplăti ce ne‐ai făcut.

9Ferice de acela care va apuca

137.9
Is. 13.16
pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.