Jeluirea prinșilor din Babilon
1371La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.
2Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.
3Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce
ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —
4Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?
5De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!
6Să mi se lipească limba
de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.
7Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii
Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.
8O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită
50.2
, ferice de cel ce‐ți
va răsplăti ce ne‐ai făcut.
9Ferice de acela care va apuca
pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.
Mulțumire pentru bunăvoința Domnului
Un psalm al lui David
1381Te voi lăuda din toată inima mea; îți voi cânta laude înaintea
dumnezeilor.
2Mă
voi închina
înaintea templului sfințeniei tale și voi lăuda numele tău pentru bunătatea ta și adevărul tău, căci ai mărit
cuvântul tău mai presus de tot numele tău.
3În ziua când am strigat, mi‐ai răspuns; m‐ai îmbărbătat; în sufletul meu era putere.
4Toți
împărații pământului te vor lăuda, Doamne, căci au auzit cuvintele gurii tale;
5și vor cânta căile Domnului, căci slava Domnului este mare.
6Căci Domnul
este înalt, dar caută
spre cel smerit și cunoaște de departe pe cel mândru.
7Chiar
dacă umblu în strâmtorare, tu mă vei însufleți; îți vei întinde mâna împotriva mâniei vrăjmașilor mei și dreapta ta mă va mântui.
8Domnul
va sfârși pentru mine; Doamne, îndurarea ta este în veac; nu
14.15
părăsi lucrările mâinilor tale.
Dumnezeu știe tot și este peste tot
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1391Doamne, tu m‐ai cercetat
și mă cunoști;
2cunoști
șederea mea și scularea mea; îmi pricepi
gândul de departe.
3Îmi cercetezi
cărarea mea și culcarea mea și cunoști toate căile mele.
4Căci nu‐mi este încă cuvânt pe limbă și iată, Doamne, tu
îl știi în totul.
5M‐ai împresurat dinapoi și din față și ți‐ai pus mâna peste mine…
6O cunoștință
131.1
prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea!
7Unde
să mă duc dinaintea duhului tău? Și unde să fug dinaintea feței tale?
8Dacă
mă voi sui în ceruri: tu ești acolo
; dacă‐mi fac patul în Șeol: iată tu ești acolo;
9dacă voi lua aripile zorilor, dacă mă voi așeza la marginile mării,
10și acolo mâna ta mă va călăuzi și dreapta ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: Da, întunericul mă va acoperi și noaptea va fi lumina din jurul meu:
12chiar întunericul
34.22Dan. 2.22Evr. 4.13
n‐ar ascunde dinaintea ta și noaptea ar lumina ca ziua, întunericul ar fi ca lumina.
13Căci tu mi‐ai întocmit rărunchii, m‐ai acoperit în pântecele mamei mele.
14Te voi lăuda, căci sunt făcut în chip înfricoșat și minunat. Minunate sunt lucrările tale și sufletul meu o știe foarte bine.
15Oasele
mele nu ți‐au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și împletit cu măiestrie în cele mai de jos ale pământului.
16Ochii tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau formă (chip), când nu era încă niciunul din ele.
17Dar cât
de scumpe îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este suma lor!
18Dacă aș voi să le număr: sunt mai multe la număr decât nisipul. Când mă deștept, sunt tot cu tine.
19O, de ai ucide
, Dumnezeule, pe cel rău! Depărtați‐vă
deci de la mine, bărbați de sânge!
20Căci ei vorbesc
cu răutate despre tine și vrăjmașii tăi iau în deșert numele tău.
21Oare
nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc? Și nu mi‐e scârbă mie de cei ce se scoală împotriva ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită, au ajuns vrăjmași ai mei.
23Cercetează‐mă
, Dumnezeule, și cunoaște‐mi inima; cearcă‐mă și cunoaște‐mi gândurile.
24Și vezi dacă este vreo cale rea în mine și du‐mă
143.10
pe calea cea veșnică.