Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1391Doamne, tu m‐ai cercetat
și mă cunoști;
2cunoști
șederea mea și scularea mea; îmi pricepi
gândul de departe.
3Îmi cercetezi
cărarea mea și culcarea mea și cunoști toate căile mele.
4Căci nu‐mi este încă cuvânt pe limbă și iată, Doamne, tu
îl știi în totul.
5M‐ai împresurat dinapoi și din față și ți‐ai pus mâna peste mine…
6O cunoștință
131.1
prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea!
7Unde
să mă duc dinaintea duhului tău? Și unde să fug dinaintea feței tale?
8Dacă
mă voi sui în ceruri: tu ești acolo
; dacă‐mi fac patul în Șeol: iată tu ești acolo;
9dacă voi lua aripile zorilor, dacă mă voi așeza la marginile mării,
10și acolo mâna ta mă va călăuzi și dreapta ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: Da, întunericul mă va acoperi și noaptea va fi lumina din jurul meu:
12chiar întunericul
34.22Dan. 2.22Evr. 4.13
n‐ar ascunde dinaintea ta și noaptea ar lumina ca ziua, întunericul ar fi ca lumina.
13Căci tu mi‐ai întocmit rărunchii, m‐ai acoperit în pântecele mamei mele.
14Te voi lăuda, căci sunt făcut în chip înfricoșat și minunat. Minunate sunt lucrările tale și sufletul meu o știe foarte bine.
15Oasele
mele nu ți‐au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și împletit cu măiestrie în cele mai de jos ale pământului.
16Ochii tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau formă (chip), când nu era încă niciunul din ele.
17Dar cât
de scumpe îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este suma lor!
18Dacă aș voi să le număr: sunt mai multe la număr decât nisipul. Când mă deștept, sunt tot cu tine.
19O, de ai ucide
, Dumnezeule, pe cel rău! Depărtați‐vă
deci de la mine, bărbați de sânge!
20Căci ei vorbesc
cu răutate despre tine și vrăjmașii tăi iau în deșert numele tău.
21Oare
nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc? Și nu mi‐e scârbă mie de cei ce se scoală împotriva ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită, au ajuns vrăjmași ai mei.
23Cercetează‐mă
, Dumnezeule, și cunoaște‐mi inima; cearcă‐mă și cunoaște‐mi gândurile.
24Și vezi dacă este vreo cale rea în mine și du‐mă
143.10
pe calea cea veșnică.