Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
141Nebunul
53.1
a zis în inima sa: Nu este Dumnezeu! S‐au stricat
, au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
2Domnul
102.19
s‐a uitat din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3Toți
s‐au abătut, toți s‐au stricat de tot; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Oare n‐au pricepere toți lucrătorii nelegiuirii, care mănâncă
pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă
pe Domnul?
5Acolo erau ei în teamă mare, căci Dumnezeu este în neamul celui drept.
6Ați rușinat sfatul celui sărac, pentru că Domnul
142.5
este scăparea sa.
7O, de
ar ieși din Sion mântuirea lui Israel! Când
va întoarce Domnul robia poporului său, Iacov se va bucura, Israel se va veseli.