Dumnezeu știe tot și este peste tot
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1391Doamne, tu m‐ai cercetat
și mă cunoști;
2cunoști
șederea mea și scularea mea; îmi pricepi
gândul de departe.
3Îmi cercetezi
cărarea mea și culcarea mea și cunoști toate căile mele.
4Căci nu‐mi este încă cuvânt pe limbă și iată, Doamne, tu
îl știi în totul.
5M‐ai împresurat dinapoi și din față și ți‐ai pus mâna peste mine…
6O cunoștință
131.1
prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea!
7Unde
să mă duc dinaintea duhului tău? Și unde să fug dinaintea feței tale?
8Dacă
mă voi sui în ceruri: tu ești acolo
; dacă‐mi fac patul în Șeol: iată tu ești acolo;
9dacă voi lua aripile zorilor, dacă mă voi așeza la marginile mării,
10și acolo mâna ta mă va călăuzi și dreapta ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: Da, întunericul mă va acoperi și noaptea va fi lumina din jurul meu:
12chiar întunericul
34.22Dan. 2.22Evr. 4.13
n‐ar ascunde dinaintea ta și noaptea ar lumina ca ziua, întunericul ar fi ca lumina.
13Căci tu mi‐ai întocmit rărunchii, m‐ai acoperit în pântecele mamei mele.
14Te voi lăuda, căci sunt făcut în chip înfricoșat și minunat. Minunate sunt lucrările tale și sufletul meu o știe foarte bine.
15Oasele
mele nu ți‐au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și împletit cu măiestrie în cele mai de jos ale pământului.
16Ochii tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau formă (chip), când nu era încă niciunul din ele.
17Dar cât
de scumpe îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este suma lor!
18Dacă aș voi să le număr: sunt mai multe la număr decât nisipul. Când mă deștept, sunt tot cu tine.
19O, de ai ucide
, Dumnezeule, pe cel rău! Depărtați‐vă
deci de la mine, bărbați de sânge!
20Căci ei vorbesc
cu răutate despre tine și vrăjmașii tăi iau în deșert numele tău.
21Oare
nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc? Și nu mi‐e scârbă mie de cei ce se scoală împotriva ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită, au ajuns vrăjmași ai mei.
23Cercetează‐mă
, Dumnezeule, și cunoaște‐mi inima; cearcă‐mă și cunoaște‐mi gândurile.
24Și vezi dacă este vreo cale rea în mine și du‐mă
143.10
pe calea cea veșnică.
Rugăciune pentru ajutor când ești prigonit
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1401Izbăvește‐mă, Doamne, de omul rău, păzește‐mă
de omul aprig,
2care cugetă răutate în inimă. În fiecare zi ei se unesc
pentru război.
3Și‐au ascuțit limbile ca șarpele; venin de năpârcă
este sub buzele lor. (Sela).
4Fereste‐mă
, Doamne, de mâinile celui rău, păzește‐mă
de omul aprig, care cugetă să‐mi poticnească picioarele.
5Cei
57.6
119.110
141.9Ier. 18.22
mândri mi‐au ascuns cursă și lațuri, au întins o plasă pe marginea drumului, mi‐au pus capcane. (Sela).
6Am zis Domnului: Tu ești Dumnezeul meu: pleacă urechea, Doamne, la glasul cererilor mele.
7Domnul Dumnezeu este puterea mântuirii mele! Tu mi‐ai acoperit capul în ziua bătăliei.
8Nu împlini, Doamne, dorința celui rău, nu lăsa să înainteze planul lui
: s‐ar semeți. (Sela.)
9Cât despre capul celor ce mă împresoară, să‐i acopere
94.23Prov. 12.13
18.7
răutatea buzelor lor.
10Cărbuni
aprinși să cadă asupra lor, să fie aruncați în foc; în ape adânci, ca să nu se mai scoale.
11Să nu se întărească omul cu limbă rea pe pământ; răul va goni pe cel aprig până la prăbușire.
12Știu că Domnul va apăra
pricina celui apăsat și dreptatea celor nevoiași.
13Da, cei drepți vor lăuda numele tău, cei fără prihană vor locui înaintea ta.
Rugăciune de seară pentru sfințire și ocrotire
Un psalm al lui David
1411Doamne, am strigat către tine, grăbește
spre mine. Pleacă urechea la glasul meu când strig către tine.
2Rugăciunea
mea să se îndrepte ca
8.3,4
tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor
mele ca
jertfa de seară.
3Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4Nu‐mi abate inima la lucru rău ca să fac fapte de răutate cu oamenii care lucrează nelegiuirea. Și
să nu mănânc din mâncările gustoase ale lor.
5Lovească‐mă cel
19.25
25.12Gal. 6.1
drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei.
6Când judecătorii lor sunt prăbușiți de pe stâncă, atunci vor auzi cuvintele mele, căci sunt dulci.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul, oasele
noastre sunt risipite la gura Șeolului.
8Căci ochii mei sunt spre
123.1,2
tine, Doamne Dumnezeule. În tine îmi pun încrederea: nu părăsi sufletul meu.
9Păzește‐mă de
140.5
142.3
cursa pe care mi‐au întins‐o ei și de capcanele lucrătorilor nelegiuirii.
10Cei răi să cadă
în înseși mrejile lor, iar eu să trec pe lângă ele.
