Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
140

Rugăciune pentru ajutor când ești prigonit

Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David

1401Izbăvește‐mă, Doamne, de omul rău, păzește‐mă

140.1
Vers. 4.
de omul aprig,

2care cugetă răutate în inimă. În fiecare zi ei se unesc

140.2
Ps. 56.6
pentru război.

3Și‐au ascuțit limbile ca șarpele; venin de năpârcă

140.3
Ps. 58.4Rom. 3.13
este sub buzele lor. (Sela).

4Fereste‐mă

140.4
Ps. 71.4
, Doamne, de mâinile celui rău, păzește‐mă
140.4
Vers. 1.
de omul aprig, care cugetă să‐mi poticnească picioarele.

5Cei

140.5
Ps. 35.7
57.6
119.110
141.9Ier. 18.22
mândri mi‐au ascuns cursă și lațuri, au întins o plasă pe marginea drumului, mi‐au pus capcane. (Sela).

6Am zis Domnului: Tu ești Dumnezeul meu: pleacă urechea, Doamne, la glasul cererilor mele.

7Domnul Dumnezeu este puterea mântuirii mele! Tu mi‐ai acoperit capul în ziua bătăliei.

8Nu împlini, Doamne, dorința celui rău, nu lăsa să înainteze planul lui

140.8
Deut. 32.27
: s‐ar semeți. (Sela.)

9Cât despre capul celor ce mă împresoară, să‐i acopere

140.9
Ps. 7.16
94.23Prov. 12.13
18.7
răutatea buzelor lor.

10Cărbuni

140.10
Ps. 11.6
aprinși să cadă asupra lor, să fie aruncați în foc; în ape adânci, ca să nu se mai scoale.

11Să nu se întărească omul cu limbă rea pe pământ; răul va goni pe cel aprig până la prăbușire.

12Știu că Domnul va apăra

140.12
1 Reg. 8.45Ps. 9.4
pricina celui apăsat și dreptatea celor nevoiași.

13Da, cei drepți vor lăuda numele tău, cei fără prihană vor locui înaintea ta.